Mănăstirea Izbuc

Mănăstirea Izbuc, care adăposteşte cinci călugări ce duc o viaţă de obşte, se află în arealul satului Călugări (fost Ponoarele) din comuna Cărpinet, judeţul Bihor, la 15 km Sud de oraşul Vaşcău şi 104 km Sud Est de municipiul Oradea şi aparţine administrativ de Episcopia Oradei din cadrul Mitropoliei Ardealului. Mănăstirea Izbuc a fost întemeiată la propunerea profesorului şi geografului Simion Mehedinţi care, în 1924, a cercetat căldarea carstică de la Izbuc unde se află şi renumitul izvor din satul Călugări. Sugestia savantului de a înfiinţa o obşte monahală în acest loc a fost îmbrăţişată de catre episcopul de Oradea din acel timp, Roman Ciorogariu, care a cerut aprobarea canonică a Sfantului Sinod, astfel încat, la 13 iun. 1928, s-a început construirea unei biserici şi a chiliilor, terminate în anul 1930. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost ctitorită de episcopul Roman Ciorogariu al Oradei şi construită prin osârdia arhimandritului Atanasie Popescu împreună cu obştea monahală, fiind pictat in anii 1969-1972. Biserica din lemn, cu hramul “Izvorul Tămăduirii”, aflată în curtea mănăstirii, datează din anul 1696 si a fost adusă, prin strădania ieromonahului Ioanichie Popescu, din curtea tribunalului din Beiuş, în anul 1954, şi reasamblată pe un soclu de piatră la această mănăstire, fiind folosită ca paraclis. În prezent, această biserică din lemn este declarată monument istoric. Biserica mănăstirii adăposteşte o icoană a Maicii Domnului, considerată de credincioşi făcătoare de minuni, iar în incinta mănăstirii funcţionează un muzeu cu obiecte de artă veche bisericească. În 1985 s-a construit casa stăreţiei, iar în 1987 s-a zidit o clădire pentru pelerini. În perioada 16 mai 2010-29 mai 2014 a fost zidită o biserică având triplu hram – “Adormirea Maicii Domnului”, Sfântul Nectarie de la Eghina” şi Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic”, sfinţirea bisericii şi prima liturghie ţinută in această biserică, numită şi “Catedrala M-tilor Codru-Moma”, a avut loc la 20 dec. 2015. În 1947, o bandă de tâlhari a atacat mănăstirea, crezând că aici sunt ascunse anumite bogăţii, tâlharii omorând aproape întreaga obşte (un singur călugăr a reuşit să scape cu viaţă). Astfel, până în 1954, mănăstirea a fost slujită de un singur călugăr, viaţa obştei monahale fiind reluată o dată cu venirea ieromonahului Ioanichie Popescu. La 17 apr. 2016, in biserica nouă a fost depusă racla cu moaştele (un fragment din mâna dreaptă) Sfantului Nectarie de la Eghina. Totodată, în perimetrul mănăstirii Izbuc se află un izvor cu apă intermitentă (apa izvorului izbucneşte la intervale de 15-30 de minute), numit izbuc (de la care provine şi denumirea mănăstirii), declarat monument al naturii, a cărui apă este considerată tămăduitoare de credincioşi şi folosită ca atare din 1860 şi până în prezent. .