SĂLIŞTE, depresiune tectono-erozivă, parte componentă a ariei Mărginimii Sibiului, situată în zona de contact a prelungirilor M-ţilor Cindrel cu Podişul Secaşelor, drenată de pâraiele Sibiel şi Pârâul Negru. Depresiunea Sălişte este separată de Depresiunea Sibiu prin Măgura Beleunţa (630 m altitudine). Relief de lunci şi terase pe care se extind numeroase sate.
SEBIŞ, depresiune tectono-erozivă, situată în partea de Est a Depresiunii Zarand (parte componentă a acesteia), la poalele de Sud Est ale Dealurilor Codru-Moma, limitată de îngustarea epigenetică a văii râului Crişu Alb, din arealul localităţii Joia Mare. Depresiunea Sebiş se deschide larg spre Câmpia Crişurilor, fiind străjuită de o parte şi de alta de măgurile eruptive Mocrea (378 m) şi Gălălău (224 m), şi drenată de râurile Crişu Alb, Teuz, Chişindia, Moneasa, Dezna ş.a., care au creat în această zonă o adevărată câmpie aluvionară etajată, cu altitudini cuprinse între 110 şi 200 m. Luncile celor două râuri mai mari (Crişu Alb şi Teuz) sunt bine dezvoltate (3–5 km lăţime), dar pânza freatică aflată la mică adâncime (sub 50 cm) determină frecvente înmlăştiniri, fapt care a impus construirea unor canale de drenaj şi a unor lucrări de îndiguire şi regularizare a râurilor.
SFÂNTU GHEORGHE, depresiune intracarpatică, de origine tectono-erozivă, în Carpaţii Orientali, reprezentând compartimentul central al Depresiunii Braşov. Acest bazin depresionar se desfăşoară pe o lungime de circa 30 km, pe direcţie Nord-Sud şi o lăţime maximă de 10–12 km pe direcţie Est-Vest, pe cursurile râurilor Olt şi Râu Negru, până în zona lor de confluenţă, între M-ţii Baraolt (la Vest), Bodoc (Est) şi M-ţii Întorsurii (Sud). Suprafaţa: circa 300 km2. Relief piemontan, cu altitudini de 500–580 m în Nord, şi de terase joase şi lunci în Sud (favorabile culturilor agricole).
SIBIU, depresiune de eroziune (parte componentă a Mărginimii Sibiului), situată în zona de contact a Podişului Transilvaniei cu Carpaţii Meridionali, între M-ţii Cindrel şi M-ţii Lotru (la Sud), Podişul Secaşelor (Nord Vest), Podişul Hârtibaciului (Nord şi Nord Est) şi valea râului Olt (Sud Est). Suprafaţa: circa 350 km2. Relieful Depresiunii Sibiu, sculptat în formaţiuni mio-pliocene, este reprezentat printr-o câmpie piemontană cu două trepte: una mai înaltă (500–600 m altitudine), respectiv piemontul colinar, şi alta mai joasă (380–500 m altitudine), formată din conuri aluviare întinse, terase şi lunci. Depresiunea Sibiu este drenată de râul Cibin cu afluenţii săi Ruscior, Sibiel, Orlat, Sebeş, Sadu, Hârtibaci ş.a. Climă moderată (media termică anuală este de 7–8°C) şi precipitaţii care însumează, în medie, 600–700 mm anual. Vegetaţia naturală este reprezentată prin pâlcuri de păduri de stejar, gorun şi fag care alternează cu păşuni şi fâneţe naturale. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, sfeclă de zahăr ş.a. Pomicultură (meri, pruni, peri). Creşterea ovinelor, bovinelor şi bubalinelor. Importantă zonă etnografică şi folclorică, renumită prin portul, dansurile şi cântecele populare de o deosebită frumuseţe şi autenticitate.
SIMERIA-DEVA → Culoarul depresionar Mureş.
SOVEJA, depresiune tectono-erozivă, mică, relativ izolată, parte componentă a Subcarpaţilor Vrancei, situată la Nord de Depresiunea Vrancei, pe valea superioară a râului Şuşiţa, străjuită de M-ţii Zboina Neagră (la Vest), Dealul Ouşoru (la Nord şi Nord Est) şi Dealul Răchitaşu Mare (la Sud). Relief colinar, cu altitudini de 500–600 m, cu păşuni naturale, fâneţe şi păduri de fag. Importantă zonă etno-folclorică şi turistică.