Depresiuni (S)

SĂLIŞTE, depresiune tectono-erozivă, parte componentă a ariei Mărginimii Sibiului, situată în zona de contact a prelungirilor M-ţilor Cindrel cu Pod. Secaşelor, drenată de pâraiele Sibiel şi Pârâul Negru. Depr. Sălişte este separată de Depr. Sibiu prin Măgura Beleunţa (630 m alt.). Relief de lunci şi terase pe care se extind numeroase sate.

SEBIŞ, depresiune tectono-erozivă, situată în partea de E a Depr. Zarand (parte componentă a acesteia), la poalele de SE ale Dealurilor Codru-Moma, limitată de îngustarea epigenetică a Văii Crişului Alb, din arealul localit. Joia Mare. Depr. Sebiş se deschide larg spre Câmpia Crişurilor, fiind străjuită de o parte şi de alta de măgurile eruptive Mocrea (378 m) şi Gălălău (224 m), şi drenată de râurile Crişu Alb, Teuz, Chişindia, Moneasa, Dezna ş.a., care au creat în această zonă o adevărată câmpie aluvionară etajată, cu altitudini cuprinse între 110 şi 200 m. Luncile celor două râuri mai mari (Crişu Alb şi Teuz) sunt bine dezvoltate (3–5 km lăţime), dar pânza freatică aflată la mică adâncime (sub 50 cm) determină frecvente înmlăştiniri, fapt ce a impus construirea unor canale de drenaj şi a unor lucrări de îndiguire şi regularizare a râurilor.

SFÂNTU GHEORGHE, depresiune intracarpatică, de origine tectono-erozivă, în Carpaţii Orientali, reprezentând compartimentul central al Depr. Braşov. Acest bazin depresionar se desfăşoară pe o lungime de c. 30 km (N-S) şi o lăţime max. de 10– 12 km (E-V), pe cursurile râurilor Olt şi Râu Negru, până în zona lor de confl., între M-ţii Baraolt (la V), Bodoc (E) şi M-ţii Întorsurii (S). Supr.: c. 300 km2. Relief piemontan, cu alt. de 500–580 m în N, şi de terase joase şi lunci în S (favorabile culturilor agricole).

SIBIU, depresiune de eroziune (parte componentă a Mărginimii Sibiului), situată în zona de contact a Pod. Transilvaniei cu Carpaţii Meridionali, între M-ţii Cindrelului şi M-ţii Lotrului (la S), Pod. Secaşelor (NV), Pod. Hârtibaciului (N şi NE) şi Valea Oltului (SE). Supr.: c. 350 km2. Relieful Depr. Sibiu, sculptat în formaţiuni mio-pliocene, este reprezentat printr-o câmpie piemontană cu două trepte: una mai înaltă (500–600 m alt.), respectiv piemontul colinar, şi alta mai joasă (380–500 m alt.), formată din conuri aluviare întinse, terase şi lunci. Depr. Sibiu este drenată de râul Cibin cu afl. săi Ruscior, Sibiel, Orlat, Sebeş, Sadu, Hârtibaci ş.a. Climă moderată (media termică anuală este de 7–8°C) şi precipitaţii ce însumează, în medie, 600–700 mm anual. Vegetaţia naturală este reprezentată prin pâlcuri de păduri de stejar, gorun şi fag ce alternează cu păşuni şi fâneţe naturale. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi, sfeclă de zahăr ş.a. Pomicultură (meri, pruni, peri). Creşterea ovinelor, bovinelor şi bubalinelor. Importantă zonă etnografică şi folclorică, renumită prin portul, dansurile şi cântecele populare de o deosebită frumuseţe şi autenticitate.

SOVEJA, depresiune tectono-erozivă, mică, relativ izolată, parte componentă a Subcarpaţilor Vrancei, situată la N de Depr. Vrancei, pe valea superioară a râului Şuşiţa, străjuită de M-ţii Zboina Neagră (la V), Dealul Ouşoru (la N şi NE) şi Dealul Răchitaşu Mare (la S). Relief colinar, cu alt. de 500–600 m, cu păşuni naturale, fâneţe şi păduri de fag. Importantă zonă etno-folclorică şi turistică.