Curtici

Date generale

Oraşul Curtici se află în extremitatea vesticã a României, în provincia istorică Crişana, în partea de Vest a judeţului Arad, în Câmpia Aradului, la 110 m alt., la intersecţia paralelei de 46°21’20” latitudine nordicã cu meridianul de 21°18’22” longitudine esticã, la 24 km Nord de municipiul Arad şi la 8 km de graniţa cu Ungaria; 8 760 loc. (1 ian. 2019), din care 4 272 loc. de sex masc. şi 4 488 fem. Supr.: 74,6 km2, din care 7,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 217 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 453 de loc., 5 900 de persoane erau români (79,2%), 646 rromi (8,7%), 208 maghiari (2,8%) şi 699 loc. (9,3%) aparţineau altor etnii (ucraineni, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 378 ortodocşi (72,2%), 535 baptişti (7,2%), 388 penticostali (5,2%), 267 romano-catolici (3,6%), 141 adventişti de ziua a şaptea (1,9%) şi 744 loc. (9,9%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, reformaţi, greco-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată pe linia Szolnok (Ungaria) – Curtici – Arad, construită în perioada 1856-1858 şi inaugurată la 14 iulie 1858. Important punct de trecere a frontierei (din 1921) pe calea ferată către ţãrile Europei Centrale şi Occidentale. În prezent, în arealul punctului de frontieră Curtici funcţionează singura zonă liberă (extinsă pe 90 ha), situată pe un coridor rutier european, în cadrul căreia îşi desfaşoară activitatea peste o sută de firme, cu investiţii de peste 50 de milioane de euro. Accesul în zona liberă Curtici se poate face atât pe calea rutieră, cât şi pe cele feroviară şi aeriană. Prin staţia de cale ferată Curtici a trecut renumitul tren Orient Expres, care făcea legătura între Paris şi Istanbul. Nod rutier. Ateliere de reparaţii feroviare şi de utilaje agricole. Producţie de maşini-unelte portabile, acţionate electric, de piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule, de produse electrice pentru iluminat, de mobilă, de confecţii textile, de lenjerie de corp, de articole ceramice pentru uz casnic şi ornamental şi de produse alimentare. Sere legumicole. Fermă de creştere a bovinelor. Bibliotecă publică, inaugurată în anul 1961; Casă de Cultură. Parc dendrologic.

Istoric

În arealul oraşului Curtici au fost descoperite vestigii neolitice (fragmente de râşniţe şi de vase ceramice, în compoziţia lutului din care erau făcute s-a constatat existenţa unei mari cantităţi de pleavă; vasele erau ornamentate sgrafiat cu unghia şi pictate în culorile alb, roşu, negru şi brun; unele vase erau ornamentate cu motive geometrice), iar în anul 2015, arheologul Eugen Pădureanu a descoperit vestigiile a două aşezări din Epoca bronzului, fortificate cu val de pământ şi şanţ dublu, prima de formă circulară, cu diametrul de 120 m, şi a doua de formă elipsoidală (180 x 150 m), din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice. Din Epoca bronzului, aparţinând Culturii materiale Otomani (secolele 19-13 î.Hr.), au mai fost identificate câteva aşezări stabile, cu locuinţe construite din bârne de lemn şi împletituri de nuiele, protejate de un strat de lut aplicat pe ele, din care s-au recuperat fibule din bronz şi arme. În anul 1862 a fost scos la iveală un tezaur monetar de argint, alcătuit din monede greceşti şi denari romani republicani, datând din sec. 1 î.Hr., iar în 1956 au fost descoperite fragmente de oale şi de căldăruşe, datând din secolele 11-12. Istoricul şi arheologul Vasile Pârvan, presupune într-una din lucrările sale, că localitatea Curtici a luat naştere pe vatra unei aşezări dacice numită Şomhid, iar istoricul Ştefan Pascu aminteşte de existenţa lângă Curtici a unei cetăţi cu numele Poganyvár. Localitatea Curtici apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1332, cu numele Kürtegyház, apoi în 1437 cu denumirea Kürtos, iar din 1519 cu toponimul actual. Stăpânită de turci între 1582 şi 1685, apoi de Imperiul Habsburgic (din 1691), în perioada 1867-1918, localitatea s-a aflat sub administratie austro-ungară, iar la 17 nov. 1918, comuna Curtici a trecut sub administraţie românească. În perioada 1920-1940, comuna Curtici s-a numit Decebal. Comuna Curtici a fost declarată oraş la 17 febr. 1968.

Monumente

Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, datând din 1778, modificată şi reparată de mai multe ori, renovată în anul 1925 şi pictată de Iulian Teodor şi din nou renovată în 1950 şi repictată de Cenan Cornel din Cluj; biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, construită în anii 1998-2009 şi sfinţită la 15 iulie 2012; biserica romano-catolică “Sfânta Treime”, ctitorie din anul 1772 a contelui András Kaszonyi; Castelul “András Kaszonyi” (1769), în arhitectura cãruia predominã elemente ale barocului târziu (după 1990 a devenit sediul Combinatului agroindustrial Curtici).