Pantelimon

Date generale

Oraşul Pantelimon se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Sud Est a judeţului Ilfov, în Câmpia Vlăsiei, pe ţărmul de Nord al lacului Pantelimon II de pe râul Colentina, în imediata apropiere a părţii de Est a municipiului Bucureşti, respectiv, în prelungirea cartierului Pantelimon, la intersecţia paralelei de 44º27’14’ latitudine nordică cu meridianul de 26º12’09’ longitudine estică. Din punct de vedere demografic, Pantelimon face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 28 989 loc. (1 ian. 2019), din care 14 246 loc. de sex masc. şi 14 743 fem. Supr.: 67 km2, din care 12,7 km2 în intravilan; densitatea: 2 283 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 25 596 loc., 21 773 de persoane erau români (85,1%), 1 285 rromi (5,0%) şi 2 538 loc. (9,9%) aparţineau altor etnii (turci, maghiari, germani, greci, armeni, chinezi, macedoneni, evrei, tătari, italieni, ruşi-lipoveni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 22 663 ortodocşi (88,5%), 98 romano-catolici (0,4%), 97 penticostali (0,4%) şi 2 738 loc. (10,7%) aparţineau altor confesiuni (musulmani, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi, Martorii lui Iehova, greco-catolici, evanghelişti, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. pe linia Bucureşti – Constanţa, inaugurată la 17 nov. 1886. Expl. de argilă şi de balast. Producţie de acumulatori, de bere (din 1998, pe licenţele Tuborg şi Carlsberg) şi de produse de panificaţie (fabrica “Titan”). Creşterea bovinelor. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, floarea-soarelui, legume ş.a. Bibliotecã publicã (peste 20 000 de volume).

Istoric

Localitatea a fost întemeiată în anul 1660 cu numele Fântâna Babei Ana, iar la începutul secolului 18, apare consemnată ca sat cu numele Obileşti şi apoi Floreşti. Prima atestare documentară a localităţii apare la 12 oct. 1736, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Grigore II Ghica, în care se menţionează că: “Io Grigore Ghica Voievod, din inima Doamnei mele, am socotit să zidesc şi să înalţ din temelie o sfântă şi Dumnezeiască biserică întru Slava lui Dumnezeu şi întru cinstea şi lauda Marelui Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, din josul (apropierea, n.n.) mănăstirei ce se numeşte a Mărcuţei, pe apa Colentinei, la Fântâna ce se zice a Babei (Ana). După această dată, aşezarea a preluat numele mănăstirii Pantelimon, înfiinţată de domnul Grigore II Ghica, apărând cu acest toponim pe o hartă austriacă din anul 1790, apoi pe harta Rigas în 1797 şi pe o hartă rusă din 1828-1832, iar în catagrafia anului 1831 apare ca sat mijlociu cu numele Pantelimon. Din a doua jumătate a secolului 18 (1750), la Pantelimon s-au ţinut târguri anuale (bâlciuri) în ziua Sfântului Pantelimon (27 iulie) până pe la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului 20. În anul 1901, localitatea era o comună rurală, cu nmele Pantelimon-Dobroeşti, formată din satele Pantelimon, Dobroeşti şi Mărcuţa, cu 1 355 locuitori (din care satul Pantelimon avea 685 loc.), cu o fabrică de oţet, o şcoală mixtă şi o biserică. În anul 1925, comuna rurală Pantelimon a fost declarată comună suburbană a oraşului Bucureşti, în 1948 a revenit la statutul de comună rurală, cu 4 975 loc., din care 2 464 loc. de sex masc. şi 2 511 fem, iar în 1950 a redevenit comună suburbană a oraşului Bucureşti, în cadrul raionului 23 August. O parte din jumătatea vestică a comunei Pantelimon şi fostul sat Mărcuţa au devenit cartiere al oraşului Bucureşti, iar Dobroeşti a rămas comună de sine stătătoare. Între 23 ian. 1981 şi 10 apr. 1997, comuna Pantelimon a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov (subordonat administrativ municipiului Bucureşti), din 1997 face parte din judeţul Ilfov, iar la 30 dec. 2005 a fost trecută în categoria oraşelor.

Monumente

Pe o peninsulă împădurită a lacului Pantelimon II se află o clădire construită în 1736 de Grigore II Ghica (domn al Ţării Româneşti în anii 1733–1735 şi 1748–1752), pe locul unui fost palat al familiei Ghica, destinată iniţial bolnavilor de ciumă, iar ulterior a funcţionat ca spital de boli incurabile. Clădirea, care a făcut parte din complexul monahal Pantelimon, a fost renovată şi modernizată în anii 1985-1987 şi destinată circuitului turistic cu numele de complexul „Lebăda” (hotel şi restaurant). După Revoluţia din decembrie 1989, complexul “Lebăda” a fost retrocedat Bisericii Ortodoxe Române în anul 2001. În apropiere de acest complex, pe partea stângă a şoselei care merge spre Cernica, la circa 400 m, se află biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi “Sfântul Mare Mucenic Pantelimon”, iniţial construită din lemn, în anul 1735, prin grija domnului Grigore II Ghica. Biserica a fost mistuită de un incendiu în 1880, pe locul ei fiind construită biserica actuală, între 27 iulie 1880 şi 29 mai 1883, reparată în 1903, 1937, 1941-1942, 1958-1959, 1977-1978 şi pictată în 1984 de Ion Taflan. Biserica a mai fost consolidată şi restaurată în 1994-1998 şi repictată de Marcel Codrescu şi Dan Gogu şi resfinţită la 6 sept. 1998. La 23 sept. 1750, la biserica “Sfântul Nicolae” a fost adus din Grecia braţul drept din moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. În oraşul Pantelimon se mai află o biserică nouă, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în perioada 2011-2015, precum şi un loc special amenajat pentru copii (40 000 m2), numit “Ferma animalelor”, inaugurată în anul 2009.