Mănăstirea Vladimireşti

Situatã în arealul comunei Tudor Vladimirescu din judeţul Galaţi, între municipiile Galaţi şi Tecuci, în zona de contact a Câmpiei Siretului inferior cu Câmpia Tecuciului, la 4 km de centrul comunei Tudor Vladimirescu, mănăstirea Vladimireşti adãposteşte circa 200 de cãlugãriţe (locul 3 pe ţarã dupã mãnãsterile Agapia şi Varatec, ca numãr de vieţuitoare) care duc o viaţã de obşte sub stãreţia stavroforei Daniela Nedelcu (din anul 2005) – continuatoarea directã a stareţei Veronica (nãscutã la 26 august 1922 şi decedatã la 14 septembrie 2005), cea care a întemeiat aceastã mănăstire şi care a pãstorit-o timp de 67 de ani. Mânãstirea Vladimireşti cuprinde, între zidurile sale de incintã, biserica mare cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, paraclisul “Izvorul Tãmãduirii” (sau biserica micã), poarta de intrare în incinta mănăstirii, muzeul, mai multe ateliere, chiliile, bolniţa, trapeza şi alte clãdiri anexe. Totodatã, mănăstirea Vladimireşti posedã 80 de hectare de pãmânt agricol acoperite cu vii, livezi, pãduri de salcâm şi cu diverse culturi. Mânãstirea Vladimireşti a fost întemeiatã în anul 1938 de cãtre tânãra Vasilica Barbu Gurãu, în vârstã de numai 16 ani, în urma unei vedenii pe care a avut-o într-un lan de porumb care aparţinea familiei acestei tinere. Ulterior, tânãra Vasilica a devenit stareţã şi stavroforã a acestei mănăstiri timp de 67 de ani (1938-2005). Conform tradiţiei, în trecutul îndepãrtat, în aceastã zonã a existat o mănăstire de cãlugãri greci care se stabiliserã pe aceste meleaguri şi care au fost masacraţi de turci. Sãpãturile arheologice efectuate la aceastã mănăstire confirmã existenţa acestei vechi vetre cãlugãreşti prin descoperirea osemintelor acestor martiri ale cãror rãmãşiţe au fost reînhumate la piciorul mesei Sfântului altar de varã. Toate construcţiile acestui complex monahal au fost realizate cu ajutorul financiar al enoriaşilor şi a altor filantropi. Biserica micã sau Paraclisul, cu hramul “Izvorul Tãmãdurii”, a fost construit în anii 1938-1940 prin grija arhimandritului Visarion Nicolau, iar picturile murale interioare au fost executate abia în 1990, o datã cu reactivarea mãnãstirii. Biserica mare, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost ziditã în perioada 1941-1943 şi pictatã în 1942-1943 de pictorul Stan Hermeneanu din Govora – elevul renumitului pictor de biserici Dimitrie Belizarie din Bucureşti. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” are o singurã turlã octogonalã, plasatã pe naos, şi un pridvor deschis, sprijinit de patru stâlpi cilindrici terminaţi cu arcade la partea superioarã. La exterior, sub streaşinã, pereţii sunt prevãzuţi de jur-împrejurul bisericii, cu ocniţe în care existã icoane lucrate în mozaic de Gheorghe Rãducanu – icoane în care Maica Domnului apare în 73 de ipostaze. În pronaos, pe peretele vestic, se aflã tabloul votiv al familiei Chercea şi imaginile episcopului Lucian şi a regelui Mihai I al României. Toate ferestrele bisericii “Adormirea Maicii Domnului” au vitralii executate în 1990 la un atelier din Bucureşti. În biserica “Adormirea Maicii Domnului” se aflã o icoanã a Maicii Domnului, considerată de către credinciosi fãcãtoare de minuni. La începutul anului 1955, mănăstirea Vladimireşti a fost desfiinţată de autoritãţile comuniste, iar în noaptea de 29 martie 1955 maica Veronica, mai multe cãlugãriţe şi preotul slujitor al acestei mãnãstiri au fost arestate pe considerente politice, fiind catalogate ca duşmani ai poporului. La 14 februarie 1956 au mai fost arestate alte câteva zeci de cãlugãriţe. Maica stareţã Veronica a efectuat 6 ani de închisoare din cei 15 ani de condamnare la muncã silnicã, reduşi apoi la 8 ani de închisoare corecţionalã. Dupã prãbuşirea comunismului la 22 decembrie 1989, mănăstirea Vladimireşti a fost reactivatã în 1990 cu 160 de cãlugãriţe din anii precedenţi care mai erau în viaţã la acea datã. Acestea au participat la refacerea chiliilor, a bolniţei, trapezei, arhondaricului (transformat ulterior în atelier de picturã) ş.a. Dupã 1990 au foste refãcute picturile murale interioare din biserica “Adormirea Maicii Domnului”. Poarta de intrare în incinta complexului monastic, cu caracteristici tipic maramureşene, a fost construitã în 1992. În cadrul ansamblului monahal Vladimireşti funcţioneazã un muzeu (în care sunt expuse 100 de icoane din secolele 18 şi 19, opt potire din argint masiv, cãrţi religioase ş.a.) şi mai multe ateliere de picturã, de croitorie, de tricotaje, de broderie, de confecţionat covoare, mobilier bisericesc, rame pentru icoane ş.a.