Mănăstirea Războieni

 Dupã cum consemneazã cronicile vremii, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a grãit: …”în anul 6984 (respectiv 1476), iar al domniei mele al douãzecilea an curgãtoriu, sculatu-s’au puternicul Mahomed, împãratul turcesc, cu toate ale sale rãsãritene puteri… Au venit ca sã jefuiascã şi sã piarzã Ţara Moldovei şi au ajuns pânã aici, la locul numit Pârâul Alb, şi noi Ştefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, eşit’am înaintea lor aici, şi am fãcut cu dânşii rãzboiu în luna Iulie, în 26 zile. Şi cu îngãduirea lui Dumnezeu, biruiţi furã creştinii de cãtre pãgâni, şi cãzurã acolo multã mulţime de oşteni moldoveni…” Este demn de amintit cu cât curaj Ştefan cel Mare, în fruntea unei oaste de numai 20 000 de oşteni, a încercat sã opreascã înaintarea oştirii otomane, dar dupã o luptã extrem de sângeroasã domnul Moldovei a fost copleşit de superioritatea numericã a turcilor (circa 150 000). În amintirea şi întru pomenirea eroilor moldoveni cãzuţi pe câmpul de luptã cu turcii, domnul Ştefan cel Mare a construit, deasupra gropii comune a eroilor, o bisericã ce poartã hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” în pisania cãreia se spune: …”Io Ştefan Voievod, cu buna sa voinţã a zidit aceastã casã în numele arhistrategului Mihail şi întru rugã sieşi şi Doamnei sale Maria şi fiilor sãi Alexandru şi Bogdan şi întru pomenirea tuturor dreptcredincioşilor creştini cari s-au prãpãdit aici. În anul 7004 (respectiv 1496), iar al domniei sale anul al patruzecilea curgãtoriu, luna Noembre 8”. Construirea acestui lãcaş de cult deasupra osemintelor eroilor cãzuţi pentru apãrarea Ţãrii Moldovei şi a credinţei strãmoşeşti îi conferã acestei biserici calitatea unui adevãrat mausoleu – singurul de acest fel din România. Aşadar, data construirii bisericii mãnãstirii Rãzboieni nu este amintitã nici în cronica lui Grigore Ureche şi nici în pisania bisericii, dar se presupune cã ea a fost ziditã între 26 iulie (data comemorãrii a 20 de ani de la lupta de la Valea Albã) şi 8 noiembrie 1496 (data sfinţirii bisericii). Aceastã bisericã a funcţionat ca bisericã de parohie pânã în anul 1734 când în jurul ei a fost întemeiatã o obşte de cãlugãri, dupã care în 1803 a devenit mãnãstire de maici. În prezent, mãnãstirea Rãzboieni, situatã în arealul satului Rãzboieni din comuna cu acelaşi nume, judeţul Neamţ, la 26 km Nord Est de municipiul Piatra-Neamţ, adãposteşte 26 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia maicii Acachia Cãuş (din 1998). Mãnãstirea Rãzboieni cuprinde biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Turnul-clopotniţã, casa stãreţiei, chiliile şi alte anexe. Biserica mãnãstirii Rãzboieni, cu o lungime de 21,60 m şi o lãţime de 8,50 m, fãrã turle, declaratã monument istoric şi de arhitecturã, a fost construitã în stil gotic cu elemente de arhitecturã moldoveneşti. Ea are acoperişul terminat cu streaşinã mare, iar faţadele sunt împodobite în partea superioarã, sub cornişã, cu douã şiruri de ocniţe, iar ornamentaţia originarã este executatã din benzi de cãrãmidã smãlţuitã şi discuri policrome cu bumbi centrali. Cele cinci ferestre ale bisericii, de dimensiuni mari, prezintã ancadramente gotice. În secolul 19, bisericii i-au fost adãugate douã turnuleţe (fãrã legãturã cu bolţile) şi un mic pridvor, iar faţadele tencuite şi vãruite, fapt ce i-a ştirbit din mãreţia originarã. În timpul lucrãrilor de restaurare a bisericii din anii 1975-1977 au fost îndepãrtate cele douã turnuleţe, tencuiala şi pridvorul de la intrare adãugate în secolul 19, redându-i-se înfãţişarea iniţialã. Picturile murale interioare ale bisericii dateazã din secolul 19. Turnul-clopotniţã a fost construit în 1862, casa stãreţiei la începutul secolului 20, iar chiliile la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20.  Pe sub Turnul-clopotniţã se intrã în incinta mãnãstirii. Mãnãstirea Rãzboieni a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste la 28 octombrie 1959, prin Decretul 410, rãmânând ca bisericã de parohie, iar cele mai multe chilii demolate. Mãnãstirea Rãzboieni a fost reactivatã în 1991 cu un grup de mãicuţe venite de la mãnãstirea Varatec, între care se aflau şi patru cãlugãriţe care au fãcut parte din obştea monahalã desfiinţatã în 1959. În  cadrul mãnãstirii Rãzboieni funcţioneazã ateliere de croitorie, de sculpturã în lemn, de ţesut covoare şi de pictare a icoanelor.