Ciacova

Date generale

Oraşul Ciacova se aflã în extremitatea de Vest-Sud Vest a României, în provincia istoricã Banat, în partea de Sud Vest a judeţului Timiş, în Câmpia Timişului, pe râul Timişu Mort, la intersecţia paralelei de 45o30’40” latitudine nordică cu meridianul de 21o07’42” longitudine estică, la 33 km Sud de municipiul Timişoara; 5 437 loc. (1 ian. 2019), din care 2 680 loc. de sex masc. şi 2 757 fem. Supr.: 130 km2, din care 9,2 km2 în intravilan; densitatea: 591 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 348 loc., 4 266 de persoane erau români (79,8%), 333 maghiari (6,2%), 229 rromi (4,3%), 88 germani (1,6%) şi 432 loc. (8,1%) aparţineau altor etnii (sârbi, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 107 ortodocşi (76,8%), 523 romano-catolici (9,8%), 266 penticostali (5,0%) şi 452 loc. (8,4%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, reformaţi, Martorii lui Iehova, greco-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată.  Staţie de c.f. (inaugurată la 6 aug. 1893). Produse textile şi alimentare. Morãrit. Muzeu orãşenesc; Bibliotecã publicã (din 1880); Cãmin Cultural; Casã de Culturã. Centru pomicol. Fermã de creştere a porcinelor. Zãcãminte cu ape minerale termale, situate la 2 000 m adâncime, în satul Cebza, descoperite în anul 1962, dar nefolosite din cauza adâncimii mari la care se aflã.

Istoric

Localitatea Ciacova apare menţionatã documentar, prima oarã, în perioada 1220-1224, în anul 1285 figura ca posesiune a familiei nobiliare maghiare Chaak sau Csák, iar în anii 1332-1333 era consemnatã în dijmele papale, cu numele Chak. În perioada 1392-1395, membrii familiei Csák au construit o cetate, inconjuratã de ziduri din caramidã şi şanţuri cu apã, strãjuite de un donjon (Turn de apãrare) de 30 m înãlţime. În perioada 18 sept. 1551-1697, cetatea s-a aflat sub stãpanirea turcilor şi transformatã în garnizoanã militarã (sangeac), iar în anul 1701, cetatea a fost demolatã, cu excepţia Turnului de pazã, care existã şi în prezent. Turnul cetãţii, de formã dreptunghiularã, înalt de 30 m, a fost construit din cãrãmidã, având pereţii groşi de 1,10 m pânã la 2,70 m şi contraforturi la colţuri, iar în anii 1962-1963 a fost supus unor ample lucrãri de consolidare şi reabilitare. În perioada 1718-1918, Ciacova a fost sub stãpanirea habsburgicã, iar între 1722 şi 1800, localitatea Ciacova a fost colonizatã cu numeroase familii de germani (şvabi), austrieci, cehi, slovaci, croaţi, luxemburghezi ş.a. În anul 1719, contele şi generalul Claudius Florimund de Mercy, guvernator al Banatului, a ordonat înfiinţarea unor plantaţii de duzi în vederea creşterii viermilor de mãtase şi a construirii unei filaturi de mãtase naturală. La 23 apr. 1823, Ciacova a devinit târg, având mai multe privilegii. Comuna Ciacova a fost declarată oraş la 7 mai 2004, având în subordine ad-tivă satele Cebza, Macedonia, Obad şi Petroman.

Monumente

Ruinele unei cetãţi, construitã în anii 1392–1395 (demantelatã în 1701), din care se mai pãstreazã un Turn de apãrare (donjon) de 30 m înãlţime, de formã dreptunghiularã; biserica sârbeascã „Maica Domnului” , construitã în anii 1768–1771, cu picturi murale originare, executate de Dimitrie Popović şi refãcute în anii 1902–1903 de Şt. Aleksić; iconostasul a fost pictat în 1771 de Dimitrie Popović;  biserica  romano-catolicã „Sfânta Treime” , a fost construitã în stil gotic, între 18 apr. 1880 şi 15 oct. 1881, când a fost sfinţitã). Picturile interioare au fost restaurate în anul 1974, iar biserica renovatã în anul 2005; biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construitã în anii 1899-1907, în stil neobizantin, cu picturi murale originare, realizate de Octavian Smigelschi; biserica “Sfântul Nicolae” (2001-2005). În satul Cebza, atestat documentar, prima oară, în 1333, se aflã o biserică din 1880 si o mănăstire de maici, cu biserica din lemn pe fundaţie de cãrãmidã, cu hramul “Înãlţarea Sfintei Cruci”, construitã din bârne de stejar, în anii 1758–1759, renovatã în 1780 şi 1815, declaratã monument istoric. Mãnãstirea a fost reactivatã în anul 1996, fiind construit un corp mare de chilii, în cadrul cãruia a fost integratã o bisericã ziditã în anii 1997-2006, împreunã cu tot ansamblul corpului de chilii. Biserica nouã este dominatã de o turlã octogonalã, luminatã de ferestre înguste şi înalte. În satul Macedonia, atestat documentar, prima oară, în anul 1334, şi apoi şn 1465, şn dijmele papale, cu numele Machadonia, se aflã o bisericã din anul 1883.