Depresiuni (L)

LĂPUGIU, depresiune de eroziune, situată în zona de contact a prelungirilor de NV ale M-ţilor Poiana Ruscăi cu Dealurile Lăpugiului, la 200–250 m alt., pe cursul inf. al Pârâului Lăpugilor, pe terit. jud. Hunedoara. Supr.: c. 26 km2. Relieful este reprezentat prin lunci, terase şi glacisuri. Versanţii dealurilor înconjurătoare sunt acoperiţi cu păduri de foioase şi cu fâneţe naturale.

LĂPUŞ, depresiune intramontană, tectonoerozivă, delimitată de M-ţii Gutâi şi M-ţii Lăpuş (la N), Ţibleş (la NE), culmea Breaza (la S) şi masivul Preluca (la V), drenată de râul Lăpuş şi afl. lui (Rotunda, Dobric, Suciu, Rohia). Supr.: c. 225 km2. Relieful colinar, prezentând culmi domoale, netede şi despădurite, cu alt. de 450–550 m, intens fragmentate de o reţea deasă de văi, însoţite de lunci flancate de 4–5 niveluri de terase, imprimă nota dominantă. La contactul cu zonele montane limitrofe se află glacisuri (Vima şi Rohia în S) sau resturi piemontane (Piem. Şatra în N). Climă temperat-moderată (temp. medie anuală 8–9°C) cu precipitaţii  abundente (800–1 000 mm anual). Cunoscută şi sub numele de Ţara Lăpuşului.

LEŞU, depresiune intramontană de eroziune, situată în M-ţii Bârgău, pe cursul mijlociu şi inf. al râului Leşu, la 500–800 m alt., străjuită de vf. Stegii (1 069 m) la N şi vf. Heniu Mare (1 611 m) la S. Relief colinar, de terase şi lunci. Comunică spre E, prin defileul de la Valea Măgurii, cu bazinetul depresionar Leşu Superior. Pantele dealurilor înconjurătoare sunt acoperite cu păduri de fag în amestec cu molid şi cu păşuni şi fâneţe naturale.

LEŞU SUPERIOR, bazinet depresionar intramontan de eroziune, situat în M-ţii Bârgău, pe cursul superior al râului Leşu (afl. stg. al Ilvei), la 700–900 m alt., străjuit de vârfurile Măgura Neagră (1 321 m), Păltinoasa (1 227 m), Ţăşuleasa (1 215 m) la N-NE şi Gogoaşa (1 605 m), Bârgău (1 362 m), Dosu Zâmbroaiei (1 350 m) şi Bondariului (1 266 m) la S-SV. Bazinetul L.S., modelat în rocile sedimentare paleogene de la contactul cu rocile vulcanice (diorite), rămâne suspendat în spatele defileului de la Valea Măgurii prin care comunică cu Depr. Leşu (1). În partea centrală a acestui bazinet depresionar se înalţă o măgură vulcanică (Măgura Senienilor) ce atinge 943 m alt.

LOVIŞTEA, depresiune intramontană, tectono-erozivă, în partea centrală a Carpaţilor Meridionali, situată pe cursul mijlociu al Oltului, între M-ţii Făgăraş şi M-tii Cozia (la E) şi M-ţii Lotrului şi M-ţii Căpăţânii (la V), la 500–800 m alt. Supr.: c. 135 km2. Relief predominant colinar (muncele formate din gresii, conglomerate, marne şi argile, acoperite cu pomi fructiferi în alternanţă cu pajişti naturale), dar şi de terase şi lunci. Marginea de Sud a Depr. Loviştea corespunde unui abrupt de natură tectonică (falia Brezoi), cu o denivelare de c. 1 000 m. Climă moderată (temp. medie anuală 7–8°C), cu precipitaţii ce însumează 700–800 mm anual. Este împărţită de valea Oltului în două compartimente: Brezoi pe dr. văii Oltului, drenată de râul Lotru, şi Titeşti pe stg. Oltului. Depr. Loviştea mai este cunoscută şi sub denumirile de Ţara Loviştei sau Depr. Brezoi-Titeşti.  Într-un document din 1233 se specifica existenta unor grupari de populatie si a unor organizari teritoriale in Ţara Loviştei de o partea si de lata a vaii Oltului, iar renumita Diploma a Ioanitilor din anul 1247 furnizeaza date importante referitoare la evolutia societatii feudale romanesti din a doua jumatate a secolului 13, amintind de prezenta in aceasta zona a unei formatiuni politice (cnezat) condusa de Farcas si a doua voievodate in fruntea carora se aflau Litovoi si, respectiv, Seneslau, in cadrul carora existau clasa nobililor (majores terrae) si clasa taranilor (rustici). În această zonă a existat, în sec. 10–13, o formaţiune statală românească. Aici se presupune că a avut loc bătălia de la Posada (9–12 nov. 1330), în care oastea Ţării Româneşti, condusă de domnul Basarab I, a învins-o pe cea a regelui ungur, Carol I Robert de Anjou, suzeranul său, obţinând, astfel, recunoaşterea independenţei Ţării Româneşti. Ţara Loviştei apare consemnată pentru prima oară într-un act de danie din 4 sept. 1389, semnat de domnul Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, prin care acesta dăruia mănăstirii Cozia satul Jiblea, iar in hrisovul din 20 ian. 1505, domnul Radu cel Mare întărea “vama de la Genune” (azi satul Câineni) mănăstirii Cozia.

LUNCA BRADULUI, depresiune intramontană, tectono-erozivă, situată între M-ţii Căliman (la N) şi M-ţii Gurghiu (la S), pe cursul superior al râului Mureş, extinsă şi pe văile râurilor Ilva (spre N) şi Sălard (spre S). Relief vălurit, format din petice de terase ale Mureşului, glacisuri piemontane şi lunci, dezvoltat pe un fundament de depozite vulcanogen-sedimentare (acumulate în Pliocenul superior). Climat de adăpost, cu frecvente inversii de temp. în timpul iernii, cu precipitaţii moderate (700– 800 mm anual).

LUPŞA, depresiune intramontană de eroziune, situată în bazinul mijlociu al râului Arieş, între culmile Muntelui Mare (la N) şi prelungirile M-ţilor Trascău (Detunatele) la S, la 490–520 m alt. Este o depresiune sculptată în fliş grezos-marnos (Cretacic), extinsă în lungul Văii Arieşului, pe c. 7 km, fiind închisă la capete (la V şi E) de defilee sculptate de Arieş în roci cristaline. Relieful depresionar este reprezentat prin lunci, trei niveluri de terase şi mai multe conuri de dejecţie.