Târgu-Neamţ

Date generale

Oraşul Târgu-Neamţ se află în jud. Neamţ, situat în partea de N a Subcarpaţilor Neamţului, în Depr. Neamţ, la 425–450 m alt., la poalele de S ale culmii Pleşu, pe râul Neamţ (numit local Ozana), la 44 km N de municipiul Piatra-Neamţ; 20 693 loc. (1 ian. 2011): 9 940 de sex masc. şi 10 753 fem. Supr.: 7,89 km2; densitatea: 2 623 loc./km2. Nod rutier. Expl. forestiere şi de balast. Producţie de tuburi şi ţevi din oţel, de mobilă, cherestea şi  butoaie, de confecţii volvatir, covoare şi de produse alim. (preparate din carne şi lapte, conserve de fructe, panificaţie). Fermă de creştere a bovinelor. Centru de pielărie şi cojocărit. Muzeu de istorie şi etnografie (1957), cunoscut şi sub numele de Muzeul meşteşugurilor; casa memorială „Veronica Micle” (în care a locuit poeta) la Târgu-Neamţ; Muzeul memorial „Ion Creangă” de la Humuleşti (inaugurat în 1936 şi reamenajat în 1951), adăpostit în casa pe care a construit-o bunicul lui Ion Creangă în anii 1830-1831 şi în care a copilărit marele povestitor. Lângă această casă, în fosta grădină de zarzavat a unui strănepot al lui Ion Creangă, a fost amenajat un Parc tematic, prin grija şi pe cheltuiala Niculinei Gârmeţ din Humuleşti, inaugurat în anul 2004. La intrarea în acest parc, publicul este întâmpinat de năzdrăvanul Nică, după care vizitatorii intră în lumea personajelor şi a întâmplărilor copilăriei din poveştile lui Ion Creangă, realizate în mărime naturală, printre care se remarcă Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi (ambele reprezentate cu animale împăiate, în mărime naturală), mătuşa Marioara cu o mătură din nuiele în mână alergând după Nică – hoţul de cireşe, apoi Smărăndiţa şi “Calul bălan”, Nică împreună cu bunicul lui în căruţă plecând spre Broşteni, casa lui Moş Chiorpec şi multe altele.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire descoperite în arealul oraşului datează din Neolitic (ceramică), dar au fost scoase la iveală şi vestigii din perioadele dacică şi prefeudală. Localitatea apare consemnată, pentru prima oară, cu denumirea de „Neamţul în munţi”, pe o listă rusească („Letopiseţul Novgorodului”) cu oraşele din Moldova (întocmită în perioada 1387–1392). Într-un act emis la 3 febr. 1395 de regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, localitatea apare consemnată cu toponimul „ante castrum Nempch” (înaintea cetăţii Neamţ), iar la 7 ian. 1403, domnul Alexandru cel Bun menţiona într-un act pe boierul „pan Sanaru de la Neamţ”. Ea s-a dezvoltat şi a avut o fază de înflorire, în special după construirea cetăţii Neamţ, în timpul domniei lui Petru I Muşat (c. 1375–c. 1391), când a fost un important punct de vamă pentru comerţul cu vite între Moldova şi Transilvania, precum şi un activ centru meşteşugăresc. Cetatea Neamţ apare menţionată documentar, prima oară, la 3 febr. 1395, iar localit. Târgu-Neamţ, într-un document emis în 1408 de domnul Alexandru cel Bun, în care se consemnează existenţa aici a unui punct de vamă pentru vânzarea vitelor. La mijlocul sec. 15, oraşul a stagnat din cauza pierderii funcţiei de apărare ca urmare a distrugerii cetăţii. Situată pe o stâncă din partea de S a culmii Pleşu, pe locul unei probabile cetăţi mai vechi, Cetatea Neamţ (de plan patrulater neregulat, 47 x 38 m), importantă fortăreaţă în sistemul de apărare a Moldovei în Evul Mediu, a fost refăcută, amplificată şi întărită de către Ştefan cel Mare în anii 1475–1476, când zidurile vechi au fost înălţate până la 20 m şi îngroşate până la 3–4 m. Tot atunci s-au construit bastioane semicirculare şi s-a săpat un şanţ adânc în jurul cetăţii, peste care s-a realizat un pod de acces din piatră, de 8 m înălţime, susţinut de nouă stâlpi puternici. În anii 1645–1646, domnul Vasile Lupu a supus cetatea unor noi lucrări de refacere şi transformare. Datorită puternicelor sale fortificaţii precum şi a poziţiei greu accesibile, Cetatea Neamţ nu a putut fi cucerită niciodată (în 1395 a fost asediată fără succes de trupele lui Sigismund I de Luxembourg, regele Ungariei, în 1476 oştile turceşti comandate de Mahomed II au încercat în zadar s-o cucerească, iar în 1691, cetatea a fost apărată eroic de un număr restrâns de vânători împotriva asaltului oştilor polone, conduse de Ioan [Jan] Sobieski). În 1674, o parte din Cetatea Neamţ a fost distrusă de Dumitraşcu Cantacuzino (refăcută ulterior), iar în 1718 aceasta a fost incendiată de domnul Mihai Racoviţă din ordinul Porţii Otomane, dată după care a căzut în ruină, iar oraşul a început să decadă din cauza mutării centrului de greutate de la Târgu-Neamţ la Piatra-Neamţ. Între 1749 şi 1870, oraşul Târgu-Neamţ s-a aflat în proprietatea mănăstirii Neamţ, perioadă în care şi-a pierdut funcţia adtivă, rămânând într-o stare de izolare. În 1866, Cetatea Neamţ a fost declarată monument istoric, iar după anul 1960 s-au efectuat ample lucrări de restaurare şi consolidare care i-au redat înfăţişarea iniţială. În prezent, oraşul Târgu-Neamţ are în subordine ad-tivă 3 localităţi componente: Blebea, Humuleşti, Humuleştii Noi.

Monumente

Ruinele Cetăţii Neamţ; bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Dumitru”-Domnească (ctitorie din 1634 a lui Vasile Lupu, terminată în 1661 de fiul său, Ştefăniţă Lupu), „Sfântul Gheorghe” (1800–1808, cu pridvor adăugat în 1832), „Sfântul Ilie” (1837–1842), „Sfântul Nicolae” (sfinţită în 1838), „Sfântul Haralambie” (1852–1853), „Sfinţii Voievozi” (sfinţită în 1857) şi „Adormirea Maicii Domnului” construită în anii 1864–1874 după planul arhitectului Johann Brandel; biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (sec. 17); Sinagogă (începutul sec. 19); clădirea fostei Şcoli domneşti (1852); Monumentul închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. În localitatea componentă Blebea se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1836–1841, reparată în 1893), iar în localit. componentă Humuleşti există biserica „Sfântul Nicolae” (sec. 19, restaurată în 1908) şi casa memorială „Ion Creangă”, construită în 1830 de bunicul lui Ion Creangă. Oraşul Târgu-Neamţ este un important centru turistic şi punct de plecare spe mănăstirile Agapia, Varatec, Neamţ, Horaiţa ş.a.