Date generale
Oraşul Târgu-Neamţ se află în partea de Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Nord Est a judeţului Neamţ, în arealul de Nord al Subcarpaţilor Neamţului, în Depresiunea Neamţ, la 365–450 m altitudine, la poalele de Sud ale culmii Pleşu, pe râul Neamţ (numit local Ozana), la intersecţia paralelei de 47°12’09’’ latitudine nordică cu meridianul de 26°21’31” longitudine estică, la 44 km Nord de municipiul Piatra-Neamţ, reşedinţa judeţului Neamţ. Din punct de vedere demografic, Târgu-Neamţ face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 21 828 loc. (1 ian. 2019), din care 10 401 loc. de sex masc. şi 11 427 fem. Suprafaţa: 43 km2, din care 13,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 617 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 18 695 loc., 17 442 de persoane erau români (93,3%), 330 rromi (1,8%) şi 923 loc. (4,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, italieni, ruşi-lipoveni, turci, evrei ş.a.) Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 17 447 ortodocşi (93,3%), 129 creştini de rit vechi (0,7%), 38 adventişti de ziua a şaptea (0,2%), 33 romano-catolici (0,2%) şi 1 048 loc. (5,6%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, mozaici, musulmani, baptişti, penticostali, evanghelici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie finală de cale ferată pe linia Târgu-Neamţ – Paşcani (32 km), construită în perioada 15 iulie 1981 – 1986 şi inaugurată la 28 decembrie 1986, electrificată în perioada 1990-1994. Gara feroviară a fost construită după planurile arhitectei Cornelia Neagu. Tunelul feroviar Hereşti (840 m lungime). Nod rutier. Exploatări forestiere şi de balast. Producţie de tuburi şi ţevi din oţel, de lanţuri şi arcuri, de maşini, utilaje şi echipamente, de mobilă, cherestea şi butoaie, de confecţii volvatir, de covoare, de îmbrăcăminte şi lenjerie de corp şi de produse alimentare (preparate din carne şi lapte, conserve de fructe, băuturi, panificaţie). Ferme de creştere a bovinelor şi a struţilor. Centru de pielărie şi cojocărit. Muzeu de istorie, arheologie şi etnografie (inaugurat în anul 1957), cunoscut şi sub numele de Muzeul meşteşugurilor; casa memorială „Veronica Micle” (în care a locuit, o scurtă perioadă de timp, poeta împreună cu părinţii la Târgu-Neamţ). În localitatea componentă Humuleşti, de lângă Târgu-Neamţ, se află Muzeul memorial „Ion Creangă” (inaugurat în 1936 şi reamenajat în 1951), adăpostit în casa pe care a construit-o bunicul lui Ion Creangă (Petre Ciubotaru) în anii 1830-1831 şi în care a copilărit marele povestitor, iar până în anul 1959, în această casă au locuit urmaşii familiei lui Ion Crangă. Casa a fost restaurată in anii 1936, 1960, 1975, 1977, 1988 si 2023-2024, inaugurată la 6 februarie 2024. Lângă această casă, în fosta grădină de zarzavat a unui strănepot al lui Ion Creangă, a fost amenajat un Parc tematic, prin grija şi pe cheltuiala Niculinei Gârmeţ din Humuleşti, inaugurat în anul 2004. La intrarea în acest parc, publicul este întâmpinat de năzdrăvanul Nică a lui Ștefan a Petrii, după care vizitatorii intră în lumea personajelor şi a întâmplărilor copilăriei din poveştile lui Ion Creangă, realizate în mărime naturală, printre care se remarcă Ursul păcălit de vulpe, Capra cu trei iezi (ambele reprezentate cu animale împăiate, în mărime naturală), mătuşa Marioara cu o mătură din nuiele în mână, alergând după Nică – hoţul de cireşe, apoi Smărăndiţa şi “Calul bălan”, Nică împreună cu bunicul lui în căruţă plecând spre Broşteni, casa lui Moş Chiorpec ciubotarul şi multe altele. La Târgu-Neamţ există o Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1950, azi cu peste 65 000 de volume, Casa de Cultură “Ion Creangă” ş.a. La Humuleşti s-a născut scriitorul Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humuleşti – m. 31 decembrie 1889, Iaşi).
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire descoperite în arealul oraşului Târgu-Neamţ datează din Neolitic (fragmente de vase ceramice), dar au fost scoase la iveală şi vestigii din perioadele dacică şi prefeudală. Localitatea apare consemnată, pentru prima oară, cu denumirea de „Neamţul în munţi”, pe o listă rusească („Letopiseţul Novgorodului”) cu oraşele din Moldova (întocmită în perioada 1387–1392). Într-un act emis la 3 februarie 1395 de regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, localitatea apare consemnată cu toponimul „ante castrum Nempch” (înaintea cetăţii Neamţ), la 25 ianuarie 1599, pe sigiliul oraşului apare înscris cu caractere gotice S. Civium de Nimicz (Sigiliul orăşenilor din Neamţ), iar la 7 ianuarie 1403, Alexandru cel Bun (Domn al Moldovei în perioada 1400-1432) menţiona într-un act al său pe boierul „pan Sanaru de la Neamţ”. Localitatea s-a dezvoltat şi a avut o fază de înflorire, în special după construirea cetăţii Neamţ, în timpul domniei lui Petru I Muşat (circa 1375–circa 1391), când a fost un important punct de vamă pentru comerţul cu vite între Moldova şi Transilvania, precum şi un activ centru meşteşugăresc. Cetatea Neamţ, construită pe Culmea Pleşu (480 m altitudine), apare menţionată documentar, prima oară, la 3 februarie 1395. Într-un document emis în 1408 de Domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, se consemnează existenţa în localitatea Târgu-Neamţ a unui punct de vamă pentru vânzarea vitelor. La mijlocul secolului 15, oraşul a stagnat din cauza pierderii funcţiei de apărare ca urmare a distrugerii cetăţii. Situată pe o stâncă din partea de Sud a culmii Pleşu, pe locul unei probabile cetăţi mai vechi, Cetatea Neamţ (de plan patrulater neregulat, 47 x 38 m), importantă fortăreaţă în sistemul de apărare a Moldovei în Evul Mediu, a fost refăcută, amplificată şi întărită de către Ştefan cel Mare (Domn al Moldovei în intervalul 12 aprilie 1457 – 2 iulie 1504) în anii 1475–1476, când zidurile vechi au fost înălţate până la 20 m şi îngroşate până la 3–4 m. Tot atunci s-au construit bastioane semicirculare şi s-a săpat un şanţ adânc în jurul cetăţii, peste care s-a realizat un pod de acces din piatră, de 8 m înălţime, susţinut de nouă stâlpi puternici. În anii 1645–1646, Domnul Moldovei, Vasile Lupu, a supus cetatea unor noi lucrări de refacere şi transformare. Datorită puternicelor sale fortificaţii precum şi a poziţiei greu accesibile, Cetatea Neamţ nu a putut fi cucerită niciodată (în 1395 a fost asediată fără succes de trupele lui Sigismund I de Luxembourg, regele Ungariei, în 1476 oştile turceşti comandate de Mahomed II au încercat în zadar s-o cucerească, iar în 1691, cetatea a fost apărată eroic de un număr restrâns de vânători împotriva asaltului oştilor polone, conduse de Ioan [Jan] Sobieski). În anul 1674, o parte din Cetatea Neamţ a fost distrusă de Dumitraşcu Cantacuzino (refăcută ulterior), iar în 1718 aceasta a fost incendiată de Domnul Mihai Racoviţă din ordinul Porţii Otomane, dată după care a căzut în ruină, iar oraşul a început să decadă din cauza mutării centrului de greutate de la Târgu-Neamţ la Piatra-Neamţ.
Între 1749 şi 1870, oraşul Târgu-Neamţ s-a aflat în proprietatea mănăstirii Neamţ, perioadă în care şi-a pierdut funcţia administrativă, rămânând într-o stare de izolare. În 1866, Cetatea Neamţ a fost declarată monument istoric, iar după anul 1960 s-au efectuat ample lucrări de restaurare şi consolidare care i-au redat înfăţişarea iniţială. Cetatea a fost reabilitată în anii 2007-2008. În prezent, oraşul Târgu-Neamţ are în subordine administrativă 3 localităţi componente: Blebea, Humuleşti şi Humuleştii Noi.
Monumente
Ruinele Cetăţii Neamţ (→ textul de mai sus); bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfântul Dumitru”-Domnească (ctitorie din anul 1634 a Domnului Moldovei, Vasile Lupu, terminată în 1661 de fiul său, Ştefăniţă Lupu), „Sfântul Gheorghe” (1800–1808, cu pridvor adăugat în 1832), restaurată în anul 1959, „Sfântul Ilie” (1837–1842), „Sfântul Nicolae” , construită din lemn pe temelie de piatră în anii 1835-1839 şi reconstruită din zid în 1879 după planul arhitectului Alexandru Constantinovici, „Sfântul Haralambie” (1853–1856), pictată de zugravul Ionică, „Sfinţii Voievozi” , construită în anul 1837 pe locul uneia din lemn, reparată în 1936, consolidată, reparată şi repictată în perioada 1988-1992, “Sfântul Spiridon”, zidită în etape în perioada 1933-1953, “Sfânta Treime”, de rit vechi (1990-1998) şi „Adormirea Maicii Domnului” , construită în anii 1864–1874 după planul arhitectului Johann Brandel, renovată în anii 1992-1996; biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (secolul 17); Sinagogă (începutul secolului 19); clădirea fostei Şcoli domneşti (1852), azi sediul Muzeului de istorie şi etnografie; clădirea fostei Preturi (secolul 19), azi sediul Bibliotecii oraseneşti; casa memorială „Veronica Micle”, construită din lemn în anul 1834, refăcută complet în anul 1984, declarată monument istoric în anul 2004; Monumentul închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. În localitatea componentă Blebea se află biserica din lemn cu hramul „Sfântul Gheorghe” (1836–1841, reparată în 1893) şi “Acoperământul Maicii Domnului”, construită din lemn pe temelie de piatră în 1828-1832; în localitatea componentă Humuleşti există biserica „Sfântul Nicolae” (secolul 19, restaurată în 1908), biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” (2002) şi casa memorială „Ion Creangă”, construită în 1830-1831 de bunicul lui Ion Creangă, iar în localitatea componentă Humuleştii Noi există biserica “Sfinţii Voievozi” (1975). Oraşul Târgu-Neamţ este un important centru turistic şi punct de plecare spe mănăstirile Agapia, Varatec, Neamţ, Horaiţa ş.a.