Comăneşti

Date generale

Oraşul Comăneşti se află în partea central-estică a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Vest a judeţului Bacău, pe valea râului Trotuş, în depresiunea Dărmăneşti, la 350-501 m altitudine, la intersecţia paralelei de 46°25ʹ47ʺ latitudine nordicã cu meridianul de 26°27ʹ00ʺ longitudine esticã, la 55 km Sud Vest de municipiul Bacău; 23 534 loc. (1 ian. 2019), din care 11 572 loc. de sex masculin şi 11 962 de sex feminin. Supr.: 63,9 km2, din care 11,7 km2 în intravilan; densitatea: 2 011 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 19 568 loc., 17 550 de persoane erau români (89,7%), 662 rromi (3,4%) şi 1 356 loc. (6,9%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 16 671 ortodocşi (85,2%), 900 romano-catolici (4,6%), 287 penticostali (1,5%), 111 adventişti de ziua a şaptea (0,6%) şi 1 599 loc. (8,1%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, creştini de rit vechi, Martorii lui Iehova, creştini dupã evanghelie, reformaţi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Important nod rutier şi staţie de cale feratã, pe linia Adjud – Comãneşti – Siculeni, inauguratã  în 1890. Vechi centru de exploatare a cãrbunelui brun (din 1836 şi pânã în anul 2005, când activitatea minierã a fost închisã), în localitatea componentã Vermeşti. Centralã electricã şi de termoficare (24 MW), intratã în funcţiune la 11 iul. 1954. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (mobilã curbatã, placaj, plãci fibrolemnoase, panel, cherestea ş.a.; fostul Combinat de Prelucrare a Lemnului, numit azi COMPREL a fost modernizat în anii 1991-1992). Produse alimentare. Bibliotecã publicã, datând din anul 1910. Parcul “Zãvoi” (1,3 ha). La Comăneşti s-a nascut exploratorul Nicolae Ghica (Ghika)-Comăneşti (1875-1921).

Istoric

În arealul localitãţii componente Vermeşti a fost descoperit un toporaş din silex negru, aparţinând culturii materiale Starčevo-Criş din Neoliticul inferior (5000-3500 î.Hr.), fragmente de vase ceramice din a doua Epoca a fierului/La Tène (secolele 5 î.Hr. – 1 d.Hr.), vestigii din secolele 3-2 î.Hr., 5-6 şi 17-18, precum şi un tezaur monetar geto-dacic. Aşezarea Comãneşti apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, ca sat de rãzeşi cu drepturi de vãmuire a negustorilor care treceau prin Valea Trotuşului, într-un document emis la 28 ianuarie 1409, de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, iar apoi apare consemnat la 23 iunie 1606. În anul 1654, satul Comăneşti figura pe o hartã întocmitã de cartograful francez Nicolas Sanson. În secolele 17-19, satul Comăneşti a făcut parte din domeniul latifundiar al familiei de boieri domnitori Ghica (Ghika), domeniu constituit din pãmântul rãzeşesc obţinut din danii domneşti sau prin alte forme. La 27 iulie 1766, domnul Grigore III Ghica (Ghika) a acordat moşia Comăneştenii de Sus, ca parte domneascã, locuitorilor de pe aceastã moşie “pentru a se bucura de ea şi a se hrãni pe dânsa”. Dupã ce a trecut în categoria comunelor rurale (în 1864), formatã atunci din 7 sate (Comãneşti, Asãu, Gura Ciobãnaşului, Lãloaia, Lunca Asãu, Podina şi Şupanu) cu o populaţie de 3 486 loc., comuna Comãneşti ajunsese la sfârşitul secolului 19 sã aibe 915 case şi o populaţie de peste 3 500 loc. Comuna Comãneşti a fost declaratã oraş în 1952, iar la 17 febr. 1968, fostele sate care fãceau parte din comuna Comãneşti – Lãloaia, Leorda, Lunca de Jos, Şipoteni şi Şupanu au devenit cartiere ale noului oraş, iar Vermeşti şi Podei (care s-a unit cu satul Podina, formând localitatea Podei) au fost încadrate în categoria localitãţilor componente.

Monumente

Biserica “Sfântul Nicolae” din cartierul Leorda a fost construitã din lemn de stejar, în anul 1751 (cea mai veche bisericã din oraş), extinsã în anul 1901 şi pictatã atunci de George Constantinescu, reparatã în 1969. La aceastã bisericã se pãstreazã un penticostar din anul 1786, un ceaslov din 1838 şi o cazanie din 1864; biserica “Sfântul Spiridon”, ctitorie din 1810-1815 a cãminarului Spiridon Pandele; În cartierul Vermeşti se aflã biserica “Sfântul Ilie” , construitã în anii 1925-1935 (sfinţitã la 27 oct. 1935) şi pictatã de Damian din Bacãu (picturile murale interioare au fost spãlate în 1971, iar biserica a fost supusã unor reparaţii în anii 1983-1987) şi mãnãstirea “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, cu biserica omonimã, ctitorie din 18 sept. 2000 a lui Constantin Cojocaru, ziditã pe locul unei vechi biserici din lemn (care data din sec. 19) de pe Dealul Busuiocului, şi sfinţitã la 24 iunie 2002; biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din cartierul Şupanu (1802-1807); biserica “Naşterea Maicii Domnului” din cartierul Lãloaia (1908-1929); schitul “Sfântul Andrei” , din localitatea componentã Podei, a fost construit în anii 1997-2000 şi sfinţit la 30 nov. 2000; catedrala “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (31,50 m lungime), dominatã de o turlã de 32,30 m înãlţime, a fost construitã în anii 1992-2000 dupã planurile arhitecţilor Leon Strulovici şi Dragoş Badea; biserica din lemn cu hramul “Sfântul Ştefan”, strãjuitã de o turlã de 43 m înãlţime, a fost construitã în stil maramureşan de meşterul Ioan Şipotei din comuna Bârsana, jud. Maramureş, în perioada 24 iunie 2000 – 4 februarie 2007; biserica romano-catolicã “Sfântul Anton de Padova”, din cartierul Lunca de Jos, a fost ziditã în perioada 1932-1940; palatul “Dimitrie Ghica (Ghika)-Comăneşti”, declarat monument istoric şi de arhitecturã, aflat în mijlocul unui parc cu o suprafaţã de 6,9 ha, a fost construit de meşteri italieni, în stilul barocului târziu, în anii 1880-1890, dupã planurile arhitectului francez Albert Galleron; azi gãzduieşte Mu zeul de etnografie şi artã; clãdirea gãrii feroviare , declaratã monument istoric şi de arhitecturã, a fost construitã în anii 1892-1899; clãdirea Primãriei (1906). În arealul oraşului Comãneşti se aflã cascada Şupanu, pe valea pârâului cu acelaşi nume, cu mai multe cãderi de apã în trepte de circa 10 m, precum şi mai multe formaţiuni de gresii Sarmaţiene, de interes paleontologic, situate pe o suprafaţã de 0,10 ha.