Comăneşti

Date generale

Oraşul Comăneşti se află în partea central-estică a României, în judeţul Bacău, pe valea râului Trotuş, în depresiunea Dărmăneşti, la 350-501 m altitudine, la intersecţia paralelei de 46°25ʹ47ʺ latitudine nordicã cu meridianul de 26°27ʹ00ʺ longitudine esticã, la 58 km Sud Vest de municipiul Bacău. Din punct de vedere numeric este un oraş mic, cu o populaţie de 24 469 locuitori, din care 12 161 de sex masculin şi 12 308 de sex feminin şi cu o densitate de 410 locuitori/km2. Important nod rutier şi staţie de cale feratã, inauguratã  în 1890. Vechi centru de exploatare a cãrbunelui brun (din 1836), în localitatea componentã Vermeşti. Centralã electricã şi de termoficare. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (mobilã curbatã, placaj, plãci fibrolemnoase, cherestea ş.a.). Produse alimentare.

Istoric

În arealul localitãţii componente Vermeşti au fost descoperite vestigii aparţinând culturii neolitice. Aşezarea Comãneşti apare menţionatã documentar, pentru prima oarã, ca sat într-un document emis de domnul Alexandru cel Bun la 28 ianuarie 1409, iar în 1696 satul Comăneşti figureazã pe o hartã întocmitã de Samson.În secolele 17-18 satul Comăneşti a facut parte din domeniul latifundiar al familiei de boieri domnitori Ghica. La 27 iulie 1766, domnul Grigore III Ghica acordã moşia Comăneştenii de Sus, ca parte domneascã, locuitorilor de pe aceastã moşie “pentru a se bucura de ea şi a se hrãni pe dânsa”. Dupã ce a trecut în categoria comunelor rurale (în secolul 19), Comãneşti a fost declarat oraş în 1952.

Monumente

Biserica “Sfântul Spiridon”, ctitorie din secolul 18 a familiei Ghica; biserica de lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în 1772 prin grija vornicului Simion Tatu; mãnãstirea de maici “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (secolul 19); palatul “Dimitrie Ghica-Comăneşti”, declarat monument istoric, aflat în mijlocul unui parc, a fost construit în stilul barocului târziu, în anii 1880-1890, dupã planurile arhitectului francez Albert Galleron; azi gãzduieşte Muzeul de etnografie şi artã; clãdirea gãrii feroviare (1890).