Lacuri (U)

URLEA, lac glaciar situat pe versantul de N al M-ţilor Făgăraş, la 2 170 m alt., la poalele vârfului cu acelaşi nume. Supr.: 2,15 ha; ad. max.: 4 m. Zonă turistică.

URSU, lac carsto-salin situat în staţiunea balneoclimaterică Sovata (jud. Mureş), la 530 m alt., a cărui cuvetă s-a format în anul 1875, în urma unor prăbuşiri şi alunecări de teren şi în care s-au acumulat apele pâraielor Topliţa şi Auriu. Supr. 4,6 ha; ad. max.: 18,40 m; perimetrul: 1 172 m. Denumirea de Ursu derivă de la configuraţia lacului care este asemănătoare cu o piele de urs întinsă. Salinitatea ridicată a apelor de pe fundul lacului (c. 50 g/litru), cauzată de existenţa sării în fundament, şi prezenţa apelor mai puţin sărate de la supr. lacului, datorată aportului de ape dulci ale pâraielor, determină fenomenul de heliotermie al lacului Ursu. Acest fenomen se caracterizează prin existenţa unor temp. diferenţiate ale apei lacului, în timpul verii, ca urmare a înmagazinării căldurii Soarelui de către apa sărată – căldură protejată de stratul de apă dulce adus de pâraie (care nu se amestecă cu apa sărată din adâncime) ce se manifestă ca un izolant termic. Astfel, vara, temp. apei din lac variază între 19–20°C la suprafaţă, 30–40°C la un m adâncime şi 40–60°C la 1,5 m adâncime. Pe fundul lacului există un strat gros (c. 20 m) de nămol cu proprietăţi terapeutice.