Mănăstirea Bisericani (de călugări), cu biserica având hramul „Buna Vestire”, ctitorie din anul 1498 a călugărului Iosif şi terminată în anii 1512–1517 de Ştefăniţă Vodã (nepotul domnului Moldovei, Ştefan cel Mare) se află în satul Bisericani, comuna Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ. Biserica mănăstirii Bisericani, zidită pe locul unei biserici din lemn care data de la începutul secolului 15, a fost înfrumuseţată în anul 1535 de domnul Moldovei, Petru Rareş, şi a fost înconjurată de ziduri puternice (în anii 1626–1631), străjuite de turnuri de apărare. În anii 1637–1638, prin grija domnului Moldovei, Vasile Lupu, s-au construit turnul-clopotniţă şi câteva chilii. În perioada 1780–1786 biserica a fost reconstruită din temelii, s-au zidit mai multe chilii din cãrãmidã, un paraclis şi casa stãreţiei prin strãdania domnului Dimitrie Moruzi. După secularizarea averilor mănăstireşti (prin aplicarea Legii din 17/29 decembrie 1863), aşezământul monahal Bisericani a decăzut treptat, rămânând părăsit între 1880 şi 1885. După această dată a devenit penitenciar (circa 10 ani), iar apoi clădirile au fost din nou părăsite pânã în 1905 când a fost transformat în Sanatoriu T.B.C. În perioadele 1924–1930 şi 1934–1935 au fost construite unele clădiri anexe şi s-au executat ample lucrări de renovare, ansamblul monastic căpătând aspectul actual. În anul 1959 a devenit schit al mănăstirii Bistriţa (judeţul Neamţ), iar în anul 1991 a redevenit mănăstire.