Sebiş

Date generale

Oraşul Sebiş se află în Vestul României, în partea de Nord Est a judeţului Arad, în depresiunea omonimă din Ţara Zarandului, la poalele dealurilor Codru-Moma, Pleşei şi Dealu Viilor, la 150-200 m altitudine, în zona de confluenţã a râului Dezna cu Crişu Alb, la intersecţia paralelei de 46º22’28” latitudine nordicã cu meridianul de 22º09’53” longitudine esticã, la 80 km Est de graniţa cu Ungaria şi 90 km Nord Est de municipiul Arad. Din punct de vedere demografic, Sebiş face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 436 locuitori (la 1 ianuarie 2016), din care 3 140 de sex masculin şi 3 296 feminin. Referitor la componenţa etnicã a oraşului Sebiş, se constatã preponderenţa românilor, care la recensãmântul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul de 5 979 de locuitori, aceştia numãrau 5 197 de persoane (86,92%), urmaţi de 377 rromi (6,31%), 130 maghiari (2,17%) şi 275 de locuitori (4,60%) aparţineau altor etnii (italieni, slovaci, sârbi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 162 ortodocşi (69,61%), 823 penticostali (13,76%), 518 baptişti (8,66%), 98 romano-catolici (1,64%), 63 reformaţi (1,05%), 30 adventişti de ziua a şaptea (0,50%) şi 285 de persoane (4,78%) aparţineau altor confesiuni (greco-catolici, martorii lui Iehova, mozaici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei (6 436 locuitori, la 1 ianuarie 2016) la suprafaţa oraşului în intravilan (5,4 kmp) rezultã o densitate de  1 192 locuiotri pe kmp. Oraşul Sebiş este un important nod rutier al judeţului Arad şi dispune de o staţie de cale feratã (inauguratã în anul 1881) pe linia Brad – Gurahonţ – Sebiş – Ineu – Sântana – Arad. În arealul oraşului Sebiş se exploateazã andezit, balast şi lemn. Producţie de energie electricã fotovoltaicã, pe baza celor 72 000 de panouri solare montate în anul 2013 pe o suprafaţã de 44 ha, care în total au o putere instalatã de 15 MW. Proiectul iniţial prevedea instalarea a 375 000 de panouri solare, extinse pe o suprafaţã de 200 ha, cu o putere  de 65 MW, însã acest proiect nu a putut fi finalizat la întreaga capacitate. Firmele existente în oraşul Sebiş mai produc mobilã, butoaie, cherestea, încãlţãminte, haine din piele şi din blãnuri, confecţii metalice, pietre de moarã, produse alimentare. Tãbãcãrie. Centru pomicol şi viticol. Muzeu de istorie şi etnografie. Bibliotecã publicã, adãpostitã în conacul conţilor Waldstein, construit în anul 1814. Centru cultural cu o cladire nouã, modernã.

Istoric

Pe vatra actualului oraş a fost întemeiatã (în anii 1227-1228) o micã aşezare care aparţinea domeniului cetãţii Dezna. Menţionatã documentar pentru prima oarã în 1542, aşezarea a fost cuceritã de cãtre turci în 1574, iar din 24 aprilie 1597 şi pânã în 1658 s-a aflat în posesia mai multor maghiari, dupã care a fost recuceritã (în 1658) de turci şi stãpânitã pânã în 1693, ulterior trecând sub ocupaţie habsburgicã pânã în 1918. În 1742, localitatea a primit statut de târg (oppidum Sebis). Comuna Sebiş a fost trecutã în categoria oraşelor la 17 februarie 1968, împreunã cu satul Prãjeşti, pe care l-a înglobat, devenind cartier al acestui oraş. În prezent, oraşul Sebiş are în subordine administrativã satele Donceni (atestat documentar în 1439), Prunişor (menţionat documentar în 1406 şi care pânã în 1926 s-a numit Chertiş) şi Sãlãjeni (atestat documentar în 1574).

Monumente

Conacul “Waldstein”, construit în 1814, în stilul barocului târziu, de cãtre conţii familiei Waldstein din Boemia, în care astãzi se aflã biblioteca orãşeneascã; biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã iniţial din lemn în anii 1783-1784, reconstruitã din caramidã în 1829-1836 şi pictatã în 1991 de soţii Alexandra şi Radu Jitaru; biserica “Sfânta Treime”, construitã în anii 1994-2007 pe un teren donat de soţii Nicolae şi Lucreţia Gligor şi sfinţitã la 21 august 2016. Iconostasul a fost realizat de Mircea Vasile, iar picturile murale interioare au fost executate de Constantin Popescu din Rãdãuţi; biserica romano-catolicã (1837). În satul Sãlãjeni se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în 1912 pe locul uneia din lemn care data din 1786, iar în satul Prunişor existã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (27 m lungime şi 10 m lãţime) ziditã în anii 1974-1981 pe locul uneia mai vechi care a fost distruã în 1944 în timpul luptelor dintre armatele române şi cele maghiare în retragere. Picturile murale interioare au fost executate în tempera în 1981 de Angela Voiticeanu din Arad.