Date generale
Oraşul Sebiş se află în extremitatea de Vest a României, în partea de Nord Est a judeţului Arad, în depresiunea omonimă din Ţara Zarandului, la poalele dealurilor Codru-Moma, Pleşei şi Dealu Viilor, la 150-200 m altitudine, în zona de confluenţã a râului Dezna cu Crişu Alb, la intersecţia paralelei de 46º22’28” latitudine nordicã cu meridianul de 22º07’46” longitudine esticã, la 80 km Est de graniţa cu Ungaria şi 88 km Nord Est de municipiul Arad. Din punct de vedere demografic, Sebiş face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 342 loc. (1 ian. 2019), din care 3 095 loc. de sex masc. şi 3 247 fem. Supr.: 67,6 km2. din care 7,2 km2 în intravilan; densitatea: 881 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 979 loc., 5 197 de persoane erau români (86,9%), 377 rromi (6,3%), 130 maghiari (2,2%) şi 275 loc. (4,6%) aparţineau altor etnii (italieni, bulgari,slovaci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 158 de ortodocşi (69,5%), 823 penticostali (13,8%), 518 baptişti (8,7%), 98 romano-catolici (1,6%), 63 reformati (1,1%) şi 319 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, greco-catolici, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Sebiş este un important nod rutier al judeţului Arad şi dispune de o staţie de cale feratã pe linia Brad – Gurahonţ – Sebiş – Ineu – Sântana – tronson construit în perioada 1876-1896 şi inaugurat la 6 dec. 1896. În arealul oraşului Sebiş se exploateazã andezit, balast şi lemn. Producţie de energie electricã fotovoltaicã, pe baza celor 72 000 de panouri solare montate în anul 2013, în arealul satului Prunişor, pe o suprafaţã de 44 ha, care în total au o putere instalatã de 15 MW. Proiectul iniţial prevedea instalarea a 375 000 de panouri solare, extinse pe o suprafaţã de 200 ha, cu o putere de 65 MW. Firmele existente în oraşul Sebiş mai produc mobilã, butoaie, cherestea, încãlţãminte, haine din piele şi din blãnuri, confecţii metalice, pietre de moarã, produse alimentare. Tãbãcãrie. Centru pomicol şi viticol. Muzeul Ţãrii Zarandului, cu secţii de arheologie, istorie şi etnografie, adãpostit în conacul conţilor Waldstein, construit în anul 1814. Bibliotecã publicã, cu peste 35 000 de volume, situatã în interiorul Centrului Cultural, care dispune de o clãdire nouã, modernã, cu o capacitate de 500 de locuri. La Sebiş s-a nãscut poetul Mihai Beniuc (n. 20 nov. 1907, Sebiş – m. 24 iun. 1988, Bucureşti).
Istoric
Pe vatra actualului oraş a fost întemeiatã (în anii 1227-1228) o micã aşezare, care aparţinea domeniului cetãţii Dezna. Aşezarea era locuitã de 28 de familii, cu circa 150 de locuitori, în care îşi avea reşedinţa comitele Siblessy, trimis aici de regele Ungariei, Andrei al II-lea, pentru a o pãzi de nãvãlitori. În anul 1241, aşezarea a fost devastatã de marea invazie a mongolilor, timp în care comitele Siblessy s-a refugiat în Cetatea Dezna. Menţionatã documentar pentru prima oarã în anul 1506, cu numele Sebeş, şi apoi în 1542, aşezarea a fost cuceritã de cãtre turci în 1574 şi inclusã în sangeacul Ineu, iar din 24 aprilie 1597 şi pânã în 1658 s-a aflat în posesia mai multor familii de maghiari, dupã care a fost recuceritã (în 1658) de turci şi stãpânitã pânã în 1693, ulterior trecând sub ocupaţie habsburgicã pânã în 1918. În 1746, localitatea a primit statut de târg (oppidum Sebis). Cãtre mijlocul secolului 19 au început lucrãrile de exploatare a minereului de fier, fapt ce l-a determinat pe contele Konigsegg sã construiascã (în 1840) un atelier de prelucrare a minereului de fier, iar în 1860-1861, contele Waldstein Erno a construit un laminor cu o capacitate de 800 tone pe an. În anul 1891, contele Frigyes Wenckheim a cumpãrat domeniul Sebiş, inclusiv cu conacul Waldstein, construit în anul 1814, şi a finanţat electrificarea comunei Sebiş. Comuna Sebiş a fost trecutã în categoria oraşelor la 17 februarie 1968, împreunã cu satul Prãjeşti, atestat documentar în 1553, pe care l-a înglobat, devenind cartier al acestui oraş. În prezent, oraşul Sebiş are în subordine administrativã satele Donceni (atestat documentar în 1439), Prunişor (menţionat documentar în 1406 şi care pânã în 1926 s-a numit Chertiş) şi Sãlãjeni (atestat documentar în 1561 şi 1574).
Monumente
Conacul “Waldstein”, construit în 1814, în stilul barocului târziu, de cãtre conţii familiei Waldstein din Boemia, în care astãzi se aflã Muzeul Ţãrii Zarandului; biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construitã din lemn, în anul 1724, pe locul uneia din secolul 16, atestatã documentar în 1752, pictatã de zugravul David din Curtea de Argeş în 1764 şi restauratã în anul 1959; biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (22 m lungime şi 8 m lãţime) a fost construitã din cãrãmidã, în perioada 1829-1836, şi pictatã în frescã, în 1991, de cãtre soţii Alexandra şi Radu Jitaru. Biserica a fost reabilitatã şi înfrumuseţatã în anii 2000-2014 şi declaratã monument istoric; biserica “Sfânta Treime”, construitã în anii 1994-2007, dupa planurile arhitectilor Lucian Gheorghiu si Ana-Maria Levinta, pe un teren donat de soţii Nicolae şi Lucreţia Gligor şi sfinţitã la 21 august 2016 dupã unele reparaţii exterioare. Iconostasul a fost realizat de Mircea Vasile, iar picturile murale interioare au fost executate de Constantin Popescu din Rãdãuţi; biserica romano-catolicã (1837). În satul Sãlãjeni se aflã biserica “Adormirea Maicii Domnului”, construitã în 1912 pe locul uneia din lemn care data din 1786, iar în satul Prunişor existã biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (27 m lungime şi 10 m lãţime) ziditã în anii 1974-1981 pe locul uneia mai vechi, care a fost distruã în 1944 în timpul luptelor dintre armatele române şi cele maghiare în retragere. Picturile murale interioare au fost executate în tempera în 1981 de Angela Voiticeanu din Arad. Biserica a fost sfinţitã la 1 nov. 1981.