Petrila

Date generale

Oraşul Petrila se află în partea central-vestică a României, în extremitatea de Sud Est a judeţului Hunedoara, în Nord Estul Depresiunii Petroşani, la poalele de de Nord Vest ale Munţilor Parâng, la 630 m altitudine, în zona de confluenţă a râurilor Taia şi Jieţ cu râul Jiu de Est, la 6 km Nord-Nord Est de municipiul Petroşani, la intersecţia paralelei de 45º27’ latitudine nordică cu meridianul de 23º25’ longitudine estică. Din punct de vedere demografic, Petrila face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 22 692 locuitori (la recensământul populaţiei din 20-31 octombrie 2011), din care 19 969 români (88,00%), 1 048 maghiari (4,62%), 165 rromi (0,73%) şi 1 510 locuitori aparţinând altor etnii (6,65%). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 17 244 ortodocşi (75,99%), 1 479 penticostali (6,52%), 1 312 romano-catolici (5,78%), 506 reformaţi (2,23%) şi 2 151 (9,48%) aparţinând altor confesiuni (greco-catolici, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, martorii lui Iehova, evanghelişti ş.a.), atei sau fără religie declarată. Dacă raportăm numărul total al poulaţiei (22 692 locuitori) la suprafaţa oraşului în intravilan (9,6 km2) rezultă o densitate de 2 363 locuitori pe km2. Situat la capătul unei linii de cale ferată ce vine de la Petroşani, Petrila este un important centru de exploatare şi de ameliorare (preparare) a huilei (minele Petrila şi Lonea, deschise în anul 1840), cu extracţii intensificate după anul 1859. La Petrila funcţionează o staţie de brichetare a cărbunelui. Producţie de mobilă, de cherestea, de confecţii şi tricotaje. În arealul oraşului Petrila funcţioneaza trei microhidrocentrale. Bibliotecă publică, inaugurată la 26 iulie 2001, cu peste 10 000 de exemplare.

Istoric

În perimetrul localităţii componente Jieţ a fost descoperit (în 1962) un tezaur monetar alcătuit din denari romani şi numeroase bucăţele din aur datând din secolul 3 d.Hr. Localitatea Petrila apare mentionată documentar pentru prima dată în 1493 într-un act de danie semnat de regele Ungariei Vladislav I către cneazul român Mihail Cânde (« … boierul Mihail Cânde stăpâneşte moşiile aflate la Peterella » – arealul de azi al oraşului Petrila). În anul 1499, Petrila este consemnată în documente ca sat cu caracter păstoresc. În 1788, această zonă a fost devastată de invazia otomană. În perioda 1830-1840 au fost descoperite aici zăcăminte de cărbuni superiori (huilă), care au început să fie exploatate în 1840 de fraţii Hoffmann din Braşov. În perioada 1840-1900, o dată cu intensificarea extracţiei cărbunelui, au fost aduşi în această regiune muncitori din Ungaria, Cehia, Polonia şi Italia care au întemeiat Colonia Lonea, devenită după 1918 Colonia Brătianu. Localitatea Petrila a fost declarată oraş în 1956 având în subordine administrativă 4 localităţi componente: Cimpa, Jieţ, Răscoala şi Tirici.

Monumente

Bisericile ortodoxe cu hramurile « Sfântul Gheorghe » (1922-1932, pictată în 1982-1983 şi restaurată în anul 2002), « Sfântul Ilie », ctitorie din anii 1937-1938 (sfinţită la 20 iulie 1938) a lui Nicolae Gavrilescu, pictată de Eugen Gâscă şi restaurată în anul 2000, « Sfânta Varvara » (1928, reparată în 1968, repictată în 1992 şi restaurată în 2003), « Sfânta Treime » (1926-1932), « Sfântul Nicolae » (1934), « Schimbarea la Faţă » (1965-1969), « Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel » (în construcţie din 2011); biserica romano-catolică (1911-1914); biserica reformată (1920). Rezervaţiile naturale Cheile Jieţului (10 ha) şi Cheile Taia (2 ha).