Petrila

Date generale

Oraşul Petrila se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Sud Est a judeţului Hunedoara, în zona de Nord Est a Depresiunii Petroşani, la poalele de de Nord Vest ale Munţilor Parâng, la 630-675 m altitudine, în regiunea de confluenţă a pâraielor Taia şi Băniţa cu râul Jiu de Est, în renumita zonă cunoscută sub numele de “Valea Jiului”, la intersecţia paralelei de 45º27’00’’ latitudine nordică cu meridianul de 23º25’12’’ longitudine estică, la 6 km Nord-Nord Est de municipiul Petroşani şi 90 km Sud Est de municipiul Deva, reşedinţa jud. Hunedoara. Din punct de vedere demografic, Petrila face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 24 241 loc. (1 ian. 2019), din care 12 051 loc. de sex masc. şi 12 190 fem. Supr.: 310 km², din care 9,6 km² în intravilan; densitatea: 2 525 loc./km². La recensământul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul celor 22 692 loc., 19 969 de persoane erau români (88,0%), 1 048 maghiari (4,6%), 165 rromi (0,7%) şi 1 510 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (germani, evrei, slovaci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 17 244 ortodocşi (76,0%), 1 479 penticostali (6,5%), 1 312 romano-catolici (5,8%), 506 reformaţi (2,2%), 281 Martorii lui Iehova (1,2%) şi 1 870 (8,3%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, unitarieni, greco-catolici, creştini după evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, musulmani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Situată la capătul unei linii de cale ferată, care vine de la Petroşani (sector de cale ferată închis în anul 2015), Petrila este un important centru de exploatare şi de ameliorare (preparare) a huilei (minele Petrila şi Lonea, deschise în anul 1840), cu extracţii intensificate după anul 1859. Vestita regiune a Văii Jiului, este o zonă cu bogate zăcăminte de cărbune superior (huilă), cu o capacitate calorică foarte mare, extinse pe o suprafaţă de circa 170 km², având orizonturi carbonifere cu o grosime de circa 300-400 m, în care mina Lonea este cea mai întinsă (cu galerii care însumează circa 60 km) şi cea mai adâncă mină din România şi din Europa (sub 1 000 m). La Petrila funcţionează o staţie de brichetare a cărbunelui. Producţie de mobilă, de cherestea, de confecţii şi tricotaje. În arealul oraşului Petrila funcţioneaza trei microhidrocentrale. Bibliotecă publică, inaugurată la 26 iulie 2001, cu peste 10 000 de exemplare. Muzeul mamei, inaugurat în anul 2012, unic în România şi în Europa, a fost realizat din iniţiativa caricaturistului Ion Barbu, în casa în care a copilărit, dedicat mamei sale, Virginia Barbu. Colecţia de exponate include obiecte de familie, obiecte de bucătărie, fotografii ş.a., precum şi donaţii ale unor oameni de cultură (artişti, poeţi, scriitori) referitoare la mamele lor.

Istoric

În perimetrul localităţii componente Jieţ, în punctul numit Hududeu, a fost descoperit (în 1962) un tezaur monetar alcătuit din denari romani şi numeroase bucăţele din aur, datând din secolul 3 d.Hr. Localitatea Petrila apare menţionată documentar, pentru prima dată, în anul 1493, într-un act de danie semnat de regele Ungariei Vladislav I către cneazul român Mihail Cânde (“… boierul Mihail Cânde stăpâneşte moşiile aflate la Peterella” – arealul de azi al oraşului Petrila). În anul 1499, Petrila este consemnată în documente ca sat cu caracter păstoresc. În 1788, această zonă a fost devastată de invazia otomană. În perioda 1830-1840 au fost descoperite aici zăcăminte de cărbuni superiori (huilă), care au început să fie exploatate, cu mijloace rudimentare, în 1840 de fraţii Hoffmann din Braşov. În perioada 1840-1900, o dată cu intensificarea extracţiei cărbunelui, au fost aduşi în această regiune muncitori din Ungaria, Cehia, Polonia şi Italia care au întemeiat Colonia Lonea, devenită după 1918 Colonia Brătianu, iar apoi satul Lonea, care a fost înglobat în comuna Petrila. Comuna Petrila a fost declarată oraş în 1956, azi având în subordine administrativă 4 localităţi componente: Cimpa, Jieţ, Răscoala şi Tirici.

Monumente

Biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Gheorghe” a fost construită în anii 1922-1932, pictată în 1982-1983 de preotul P. Iacobescu (sfinţită la 18 sept. 1983) şi restaurată în anul 2002); biserica “Sfântul Ilie” din fostul sat Popi (azi cartier al oraşului Petrila), a fost construită în anii 1937-1938 (sfinţită la 20 iulie 1938) pe cheltuiala lui Nicolae Gavrilescu, după planurile arhitectului italian Guido Lorenzzi, pictată de Eugen Gâscă şi restaurată în anul 2000; biserica “Sfânta Muceniţă Varvara” din cartierul Lonea a fost sfinţită în anul 1928, reparată în 1968, repictată în frescă în 1992 de Radu Mărculescu, restaurată în 2019 şi sfinţită la 12 ian. 2020; biserica “Sfânta Treime”, zidită în perioada 1926-1932, după planurile arhitectului A. Ludovic, posedă un iconostas realizat în lemn, în anii 1933-1934, de către Aurel Cotârlă şi pictat în 1937 de P. Timoc şi N. Covaci şi sfinţită la 21 mai 1941; în fosta localitate componentă Taia, înglobată în oraşul Petrila la 17 febr. 1968, se află biserica “Sfântul Nicolae”, construită în anii 1882-1886, restaurată în 1991-1992, repictată în frescă, în 1995-1997, de Constantin Ciubuc din Curtea de Argeş şi resfinţită la 2 mai 1999; în localitatea componentă Cimpa există biserica “Schimbarea la Faţă”, construită în anii 1965-1969, restaurată în 2019-2020 şi resfinţită la 1 martie 2020; la Petrila se mai află biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, zidită în perioada 2011-2016 şi sfinţită la 31 ian. 2016, o biserică romano-catolică (1911-1914), o biserică reformată (1916-1920) şi casa memorială a romancierului, filozofului şi eseistului Ion Desideriu Sârbu, inaugurată în 1994 şi reamenajată în anul 2010. Rezervaţiile naturale Cheile Jieţului (10 ha) şi Cheile Taia (2 ha).