Situată în perimetrul satului Moreni din comuna Deleni, judeţul Vaslui, la poalele Dealului Țiclău, mănăstirea Moreni (de maici) se aflată pe locul unui vechi schit de călugări, înfiinţat în prima jumătate a secolului 16, şi cunoscut de-a lungul timpului cu mai multe denumiri (“Schitul lui Lupan”, “Schitul Ghilahoi”, “Schitul Deleni”), menţionat documentar, prima oară, la 21 aprilie 1546 într-un hrisov al Domnlui Moldovei, Petru Rareş, şi apoi într-un document din 17 decembrie 1597. Biserica din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, şi chiliile au fost construite în anii 1540-1546 pe cheltuiala slugerului/sulgerului (dregător însărcinat cu aprovizionarea cu carne a Curţii Domneşti şi a armatei) Lupan Buznea şi soţia sa, Maria, şi reparate în anul 1650 de către călugărul Grigore Lupan (poreclit Sterpu) şi maica Teofana, şi apoi în anul 1736. În perioada 1750-1770, schitul a fost refăcut din temelii din iniţiativa şi pe cheltuiala preoţilor Neculai Burghelea şi Andrei Găluşcă, descendenţi ai familiei Lupan, cu ajutorul meşterului Constantin Chirvase şi echipa lui. În anul 1809, la acest schit vieţuiau 12 călugări, dintre care 7 erau de origine rusă, iar în anul 1840, acest schit a fost destinat călugăriţelor în care, în anul 1853, vieţuiau zece maici, an în care a fost construită o nouă biserică din lemn cu acelaşi hram. În anul 1863, schitul a fost repopulat cu călugări, sub stăreţia călugărului Nicon Sârbu, dar la 23 februarie 1883, Nicon Sârbu, ultimul monah care vieţuia la acest schit a murit, dată după care schitul a devenit filie a Parohiei din Deleni. În anii 1916-1921 a fost zidită biserica “Adormirea Maicii Domnului” pe locul bisericii din lemn care data din anul 1853. În anul 1935, schitul a fost reactivat cu obşte de călugări (numit atunci Schitul Moreni sau Morăni) sub stareţul Pitirim Tonu, care a reparat biserica şi a construit câteva chilii. La 22 septembrie 1944, protosinghelul Pitirim Tonu şi ieromonahul Filaret Palii au fost omorâţi în chiliile lor de către răufăcători, după care schitul a decăzut treptat, cu atât mai mult cu cât biserica se prăbuşise în urma cutremurului devastator din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. În noiembrie 1951 schitul a fost transformat în obşte de călugăriţe, acesta fiind desfiinţat de către autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959 prin aplicarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959, clădirile schitului fiind transformate în anexe ale Cooperativei Agricole Colective (C.A.P.). Fostul lăcaş de rugăciune a fost reînfiinţat ca mănăstire de călugări la 1 noiembrie 1990 şi tranasformat în mănăstire de maici în anul 1991. În perioada 1992-1996 a fost construit Paraclisul cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” (sfinţit la 7 septembrie 1997), încadrat în părţile lui laterale de un corp de chilii cu parter şi etaj, lung de 80 m. Paraclisul, dominat de o turlă octogonală, plasată pe naos, a fost pictat în frescă de către Ion Zărnescu din comuna Caşin, judeţul Bacău, iar catapeteasma şi mobilierul, construite din lemn de stejar, au fost sculptate de meşterul Modoranu din municipiul Vaslui. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (12,70 m lungime şi 6,60 m lăţime) a fost renovată în anul 2008. Intrarea în complexul monahal, înconjurat de un zid de incintă, se face pe sub bolta Turnului-clopotniţă, care are 23 m înălţime, acest turn fiind precedat de o poartă monumentală, sculptată în lemn de stejar de meşterul Ionel Bulgaru, instalată în anul 1996. Între această poartă monumentală şi Turnul-clopotniţă este o alee de 170 m lungime, flancată pe ambele părţi de arbori tuia (Thuja occidentalis)/conifere ornamentale. În cadrul acestei mănăstiri funcţionează un atelier pentru confecţionarea veşmintelor liturgice, un atelier de pictură în tempera a icoanelor pe lemn, un atelier de tricotat, o bibliotecă având peste 1 700 de volume, precum şi un muzeu religios în care sunt expuse candele, potire din argint, cununii, un chivot, un triptic, un clopot de la biserica veche, un epitrahil cu fir de argint (veşmânt liturgic), cărţi vechi de cult ş.a.