Depresiuni (P)

PĂTÂRLAGELE, depresiune de eroziune în Subcarpaţii Buzăului, între Dealul Blidişel (la E) şi Dealurile MantaMuscel (la V), mulată pe un sinclinal larg, situat de o parte şi de alta a văii superioare a Buzăului. Prezintă un relief colinar (cu apariţii de cueste), de terase  şi lunci. În perimetrul depresiunii se produc frecvente alunecări de teren sau curgeri noroioase.

PETREŞTI, depresiune de eroziune, dezvoltată în bazinul superior şi mijlociu al râului Hăjdate (afl. stg. al Arieşului), în zona de contact a Pod. Transilvaniei cu M-ţii Trascău şi Muntele Mare. Îngustarea cursului râului Hăjdate în aval de com. Petreştii de Jos (jud. Cluj), în sectorul impunătoarelor Chei ale Turzii, a determinat, de-a lungul erelor geologice, un intens proces de eroziune laterală în faciesul predominant marno-argilo- nisipos din amonte de Cheile Turzii, imprimând Depr. P. un aspect tentacular, cu sectoare mai largi, separate de îngustări. Vatra depresiunii, extinsă pe c. 20 km lungime, este formată dintr-o luncă largă, din conuri de dejecţie şi glacisuri, şi are o înclinare de la N la S, de la c. 620 m la 480 m alt. (Petreştii de Jos). Climă răcoroasă (c. 10°C media anuală) şi precipitaţii moderate (c. 700 mm anual).

PETROŞANI, Depresiunea ~, depresiune intramontană, de origine tectonică (formată în Oligocen-Miocen), situată în partea de V a Carpaţilor Meridionali, între versanţii M-ţilor Retezat (V-NV), Şureanu (N-NE), Parâng (E-SE) şi Vâlcan (S-SV), la 550–650 m alt. Axată pe cursurile râurilor Jiu de Vest şi Jiu de Est, Depr. P. are o formă triunghiulară, alungită pe direcţia NE-SV (lungimea: 45 km; lăţimea variază între 9 km în ENE şi 3 km în SV). Supr.: c. 160 km2. Legăturile rutiere şi feroviare cu zonele învecinate din N şi S se fac prin pasul Merişor sau Băniţa către Depr. Haţeg şi, respectiv, prin pasul Lainici şi prin Defileul Jiului către Târgu Jiu. Relieful depresionar este reprezentat prin piemonturi de eroziune şi glacisuri piemontane, cu înălţimi de 150–200 m, prin terase, lunci şi segmente de văi strâmte şi adânci. Pe rama de NV a Depr. P. apare o bandă de calcare mezozoice, care au favorizat apariţia şi dezvoltarea unui variat relief carstic şi în care râurile Băniţa, Valea Roşie şi Taia au săpat chei pitoreşti. Depozitele neogene care formează umplutura bazinului tectonic au o constituţie litologică variată şi grosimi de c. 800 m, în ele fiind cantonate c. 25 de straturi de cărbuni de diferite grosimi, exploatabili în minele de la Petrila, Petroşani, Vulcan, Lupeni, Uricani, Livezeni, Lonea, Paroşeni ş.a. Exploatarea organizată a cărbunelui din bazinul huilifer al Văii Jiului a început în anul 1840 (minele Petrila şi Lonea) şi s-a extins şi intensificat ulterior şi în celelalte centre, iar după anul 1989 exploatările de cărbuni s-au diminuat foarte mult şi chiar au fost întrerupte în anumite mine. Clima depresiunii este submontană, răcoroasă (temp. medie anuală: 6°C), cu precipitaţii abundente (1 000–1 200 mm anual) şi frecvente inversii de temperatură.

PODU DÂMBOVIŢEI, depresiune intramontană, de origine tectonică, situată în partea de E a Carpaţilor Meridionali, la poalele de S ale masivului Piatra Craiului, pe valea superioară a Dâmboviţei. Este de fapt o polie, bine închisă de versanţi calcaroşi, abrupţi, care prezintă numeroase forme carstice (peşteri, doline, chei) pe văile Dâmboviţa şi Dâmbovicioara. Este o zonă turistică pitorească, deosebit de atractivă, străbătută de şoseaua modernizată Piteşti– Câmpulung–Rucăr–Bran–Braşov. Expl. forestiere şi de calcar. Creşterea ovinelor.

PRAID, depresiune submontană, aparţinând ariei marginale a Depr. Transilvaniei, la contactul cu prelungirile M-ţilor Gurghiu în E-NE şi Dealurile Bicheş (1 080 m alt.), Şiclod (1 028 m) şi Firtuş (1 060 m), la V. Are o formă alungită pe direcţie NV-SE (c. 30 km) şi este drenată de râul Corund şi parţial de Târnava Mică. Climat de adăpost.