Mănăstirea Dălhăuţi (de călugăriţe) se află în arealul satului Dălhăuţi (atestat documentar în anul 1625) din comuna Cârligele, judeţul Vrancea, în mijlocul unei păduri cu arbori falnici de fag, în amestec cu stejar, de pe Dealul Deleanu, la circa 20 km Vest de municipiul Focşani. Conform unei legende, mănăstirea Dălhăuţi a fost înfiinţată în perioada 1461-1468 de către fraţii Anufie şi Irapalie Dălhăuş (ciobani de prin părţile Dobrogei), cărora li s-a arătat, în mijlocul unei păduri, o lumină strălucitoare, o voce supranaturală adresându-li-se: “Aici este Izvorul Darurilor Mele”. In urma acestei întâmplări, cei doi fraţi au hotărât să se călugărească şi să întemeieze un lăcaş de rugăciune. Ajutaţi de un fost ucenic al călugărului Nicodim de la Tismana (ctitorul mănăstirilor Vodiţa în anii 1370-1372, şi Tismana, în anii 1375-1378), cei doi fraţi au construit biserica având hramul “Izvorul Tămăduirii”, în jurul căreia s-a dezvoltat ulterior mănăstirea Dălhăuţi, numită astfel, mai târziu, după numele celor doi fraţi-ctitori. Mănăstirea Dălhăuţi este unică prin faptul că are în incinta ei trei biserici: Biserica “Izvorul Tămăduirii”, refăcută în anul 1828 şi recladită din temelii, în anii ’20 ai secolului 20 (sfinţită în anul 1929), pe acelaşi loc al vechii biserici cu acelaşi nume, reparată după Primul Război Mondial, restaurată în anii 1992-1995 şi sfinţită la 5 noiembrie 1995; a doua biserică, având hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” , a fost construită din bârne de lemn, în anul 1810, prin strădania stareţului Teoclit, înfrumuseţată şi pictată ulterior şi sfinţită la 20 iulie 1827, declarată monument istoric în anul 2015, ea fiind ridicată pe locul altei biserici din lemn, care data din anul 1625, şi care a fost mistuită de un incendiu; a treia biserică a mănăstirii, cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, a fost zidită în perioada 1840-1850 prin osârdia arhimandritului Venedict (Benedict) şi pe cheltuiala Smarandei Perieţeanu şi a lui Constantin Angelescu. Această biserică a rămas în ruină după deteriorările provocate de cutremurul devastator din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea 7,4 grade pe scara Richter, de cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter si a durat 90 de secunde, si dupa cutremurele din 30 august 1986 (7,1 grade pe scara Richter) şi 30 mai 1990 (7,1 grade pe scara Richter), în prezent fiind nefuncţională. Mănăstirea Dălhăuţi a funcţionat ca lăcaş pentru călugări de la înfiinţare şi până la 28 octombrie 1959, când autorităţile comuniste au desfiinţat mai multe mănăstiri, printre care şi mănăstirea Dălhăuţi, iar în anul 1990 a fost reînfiinţată ca mănăstire de călugăriţe. Bisericile mănăstirii au fost declarate monumente istorice. La această mănăstire există o Icoană a Maicii Domnului, considerată de credincioşi făcătoare de minuni.
