Mănăstirea Logreşti

Situatã pe valea Amaradiei, într-o zonã pitoreascã bogatã în plantaţii de tei şi de salcâm, în arealul satului Târgu Logreşti, comuna Logreşti, judeţul Gorj, la 55 km Sud Est de municipiul Târgu Jiu, în cadrul arhiepiscopiei Craiovei din mitropolia Olteniei, mănăstirea Logreşti adãposteşte 19 cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia maicii Fevronia Nuţã. Lãcaşul de rugăciune Logreşti a fost întemeiat în 1718 ca schit, cu bisericã din lemn cu hramul “Sfinţii Voievozi”. Dupã 50 de ani, respectiv în 1769, schitul a fost reclãdit din temelii prin strãdania ieromonahului Ioan Tândãlescu şi a clucerului Costache Pandia. În 1785, Costache Pandia a fãcut un act de închinare a ctitoriei sale cãtre episcopia Râmnicului. Biserica actualã a fost construitã în 1807. Viaţa monahalã nu a avut o continuitate permanentã în acest schit din cauza degradãrii continuie a bisericii şi a clãdirilor anexe, reparaţiile fãcându-se la intervale foarte mari din lipsã de fonduri. Astfel, între 1830 şi 1840 a funcţionat doar ca bisericã de mir cu hramul “Sfinţii Voievozi”, iar dupã secularizarea averilor mânãstireşti (1863) lãcaşul monastic a fost pãrãsit pentru ca la începutul secolului 20 aici nu mai existau monahi şi nici clãdirile anexe. În perioada 1911-1914 mănăstirea Logreşti a fost restauratã de cãtre proprietarii moşiei Logreşti, dar izbucnirea primului rãzboi mondial a împiedicat redeschiderea mânãstirii, fapt pentru care biserica a început sã se degradeze din nou şi sã se ruineze treptat. În 1939 a început restaurarea bisericii în forma actualã prin osârdia Înalt Prea Sfinţitului Nifon Criveanu (mitropolitul de atunci al Olteniei, Râmnicului şi Severinului) şi cu ajutorul material al Magdalenei Mihail Sãvoiu, iar la 17 noiembrie 1940 biserica a fost resfinţitã, punându-i-se hramul “Sfinţii Ioachim şi Ana” şi viaţa monahalã şi-a reluat activitatea. În timpul regimului comunist schitul a fost închis (în 1960), iar dupã prãbuşirea acestuia în 1989 s-au repus bazele vieţii monahale, schitul fiind redeschis în 1990 de o parte din mãicuţele de la mânãstirea Polovragi, pentru ca în 1992 schitul sã fie trecut în categoria mânãstirilor. În ultimii ani s-a renovat biserica, s-a consolidat turla şi s-au construit douã corpuri de chilii (într-una din ele aflându-se trapeza şi câteva ateliere).