Pecica

Date generale

Oraşul Pecica se află în extremitatea de Vest a României, în partea de Sud Vest a judeţului Arad, în Câmpia Aradului, la 100 m altitudine, pe dreapta râului Mureş, la intersecţia paralelei de 46o10′  latitudine nordicã cu meridianul de 21o04′ longitudine esticã, în apropierea graniţei cu Ungaria, la 23 km Vest-Sud Vest de municipiul Arad. Din punct de vedere demografic, Pecica face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 12 762 locuitori (la recensãmântul populaţiei din 20-31 octombrie 2011), din care 7 361 de persoane sunt români (57,68%), 3 316 maghiari (25,98%), 996 rromi (7,80%) şi 1 060 locuitori (8,54%) aparţinând altor etnii (sârbi, slovaci, germani, ucraineni, ruşi-lipoveni, bulgari, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional,  la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 346 ortodocşi (57,56%), 3 414 romano-catolici (26,75%), 558 penticostali (4,37%), 201 reformaţi (1,57%), 181 baptişti (1,42%) şi 1 063 (8,33%) de persoane de alte confesiuni, atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei (12 762 locuitori) la suprafaţa oraşului în intravilan (9,7 km2) rezultã o densitate de 1 316 locuitori pe km2. Pecica este un important nod rutier al judeţului Arad şi dispune de o staţie de cale feratã. În localitatea componentã Turnu, aflatã la graniţa cu Ungaria, se aflã un punct de vamã inaugurat la 12 iulie 1996. Exploatãri de petrol şi gaze naturale (în localitatea componentã Turnu). Producţie de încãlţãminte, mobilã, produse textile şi de preparate din lapte. Reparaţii de maşini agricole. Ferme de creştere a bovinelor, ovinelor şi bubalinelor (bivoli) Centru de prelucrare artisticã a lemnului. Izvoare cu ape minerale termale. Muzeu complet digital adãpostit într-o clãdire modernã, inaugurat la 29 octombrie 2013. Muzeul satului (în localitatea componentã Turnu). Poianã cu narcise.

Istoric

În arealul oraşului Pecica, menţionat documentar, prima oarã, în 1329 şi apoi în 1335 cu numele Petk, au fost descoperite urmele unei importante aşezãri fortificate datând din epoca Bronzului mijlociu, cu 16 niveluri de locuire, în care s-a gãsit o mare cantitate de ceramicã, aparţinând culturii materiale Pecica-Periam, cu decor bogat şi forme zvelte (vase mici cu una sau douã toarte, ceşti cu gât prelung în formã de pâlnie etc.) Tot aici a fost scos la ivealã un tezaur de aur, compus dintr-o falerã (podoabã discoidalã) şi un colier alcãtuit din 48 de mãrgele conice, datând din Hallstatt. În punctul « Şanţul Mare » au fost identificate vestigiile unei aşezãri fortificate dacice (o davã), presupusã a fi fost antica Ziridava, menţionatã în scrierile lui Ptolemeu, în care s-au gãsit un inel din aur, un atelier de orfevrãrie, un sanctuar circular ş.a. Distrusã de romani, aşezarea n-a mai fost refãcutã, pe locul ei extinzându-se, în secolele 11-12, o necropolã de înhumaţie. În 1689, la Pecica au fost colonizaţi circa 8 000 de sârbi, unii dintre ei au avut privilegii în schimbul serviciilor grãnicereşti. În 1723 au fost colonizaţi unguri, iar în 1766, împãrãteasa Austriei, Maria Tereza, a separat pe etnicii români şi sârbi de confesiune ortodoxã de etnicii maghiari (catolici) pentru a preveni diferendele dintre ei, înfiinţând comunele Pecica Maghiarã (din 1927 numitã Rovine) şi Pecica Românã.

Monumente

Biserica romano-catolicã « Sfânta Treime », în stil neogotic, construitã între 1 august 1886 şi 15 septembrie 1887 (sfinţitã la 13 noiembrie 1887) pe locul uneia care data din 1758. Biserica are 49,24 m lungime şi 13 m lãţime (în naos) şi este dominatã de un turn de 49,25 m înãlţime. Posedã o orgã instalatã în anul 1925; biserica ortodoxã sârbã, cu hramul « Sfântul Nicolae », construitã în 1774 pe locul uneia din lemn care data din 1757, distrusã de incendiul din 1863, reconstruitã ulterior şi sfinţitã în 1887 şi reparatã în 1929-1931; casa parohialã a bisericii romano-catolice (1898); bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfinţii Trei Ierahi” (1932) şi “Sfântul Apostol Andrei” (în construcţie din anul 2010) aparţinând comunitãţii româneşti; clãdirea cazinoului (1882); clãdirea fostei Primãrii (1838), azi sediul medicilor de familie; casa lui Petru Seghedinat (secolul 18); statuia « Sfânta Treime » (1818); statuia sfântului Ioan Nepomuk, dezvelitã în 1773.