Date generale
Oraşul Salcea se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Est a judeţului Suceava, în Pod. Dragomirnei (parte componentă a Pod. Sucevei), la 323 m altitudine, pe stânga râului Suceava, la intersecţia paralelei de 47°39’00” latitudine nordică cu meridianul de 26°22’12” longitudine estică, la 13 km Est de municipiul Suceava. Din punct de vedere demografic, Salcea face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 771 loc. (1 ian. 2019), din care 5 430 loc. de sex masc şi 5 341 fem. Supr.: 40 km2, din care 13,3 km2 în intravilan; densitatea: 810 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 015 loc., 8 316 persoane erau români (92,2%), 416 rromi (4,6%) şi 283 loc. (3,2%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni, maghiari ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 5 935 de ortodocşi (65,8%), 1 777 penticostali (19,7%), 770 creştini după evanghelie (8,5%) şi 533 loc. (6,0%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, creştini de rit vechi, Martorii lui Iehova ş.a), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Aeroport inaugurat în anul 1962, devenit aeroport internaţional în anul 1960, modernizat în 1992, numit “Stefan cel Mare” în anul 2005, modernizat şi extins în anii 2013-2015. Aeroportul deserveşte municipiul Suceava, situat la 13 km Est de acesta. Staţie de cale ferată (în localitatea componentă Văratec) pe linia Suceava – Văratec – Dolhasca – Paşcani – Roman, inaugurată la 25 dec. 1869. Nod rutier. Cămin Cultural, în care funcţionează o bibliotecă publică, inaugurată în anul 1958, azi cu circa 15 000 de volume.
Istoric
Aşezarea Salcea apare menţionată documentar, prima oară, într-un hrisov din 26 aug. 1626 al lui Miron Barnovschi, domn al Moldovei în perioada 1626-1629, prin care acesta dăruia satul şi moşia Salcea mănăstirii Dragomirna. Ulterior, moşia Salcea s-a aflat în posesia mai multor proprietari, pentru ca în anul 1811 această moşie să intre în stăpanirea boierului Eudoxiu (Docsachi) Hurmuzaki şi apoi (în a doua jumătate a secolului 19) în posesia familiei de boieri Cantacuzino-Paşcanu. În 1914, moşia se afla în stăpânirea lui Alexandru Cantacuzino-Paşcanu (n. 1858 – m. 1948) şi a soţiei sale, Lucia, care la rândul lor i-a lăsat-o moştenire, fiicei lor, Nineta Paşcanu, căsătorită cu boierul Băleanu, a căror fiică s-a căsătorit cu Elie Vlad Sturdza, din care a rezultat un fiu – Paltin Gheorghe Sturdza. Astfel, moşia, cu o suprafaţă de 10 ha, a fost în posesia lui Elie Vlad Sturdaza până în anul 1949 când a fost naţionalizată. În urma adoptării Legii nr. 394 din 31 martie 1864, Salcea a devenit comună rurală, formată din satele Salcea şi jumătate din satul Siminicea, iar în perioada 1 ian. 1875 – 31 dec. 1877, com. Salcea a avut în componenţă şi satele Feteşti, Mereni, Plopeni, Prelipca, Văratec şi Ratoş. Dupa 1877, com. Salcea a rămas doar cu satele Salcea şi Prelipca până în anul 1932, când în com. Salcea au fost înglobate satele Mereni şi Plopeni, iar în 1963 a fost inclus şi satul Văratec. Com. Salcea a fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având în subordine ad-tivă localităţile componente Mereni, Plopeni, Văratec şi satul Prelipca.
Monumente
În oraşul Salcea se află biserica “Sfântul Nicolae” (1879) şi conacul Cantacuzino-Paşcanu – Sturdza, declarat monument istoric în anul 2004, construit la sfârşitul secolului 19 de către boierul Alexandru Cantacuzino-Paşcanu, în apropiere de pârâul Salcea, în cadrul moşiei sale de 10 ha, în care exista şi o livadă mare cu diverşi pomi fructiferi (desfiinţată după anul 1989). Conacul, cu 37 de camere şi o suprafaţă totală de 600 m2, a suferit grave avarii provocate de ţăranii răsculaţi în anul 1907. Conacul a fost naţionalizat în anul 1949 şi destinat ca sediu al unei Staţiuni de Maşini Agricole (SMA), în anul 2000 a fost retrocedat nonagenarului Elie Vlad Sturdza care, prin delegarea fiului său, prinţul Paltin Gheorghe Sturdza, l-a vândut în anul 2006. În localitatea componentă Plopeni se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” , declarată monument istoric în anul 2004, construită în anii 1753-1754 pe cheltuiala logofătului Lupu Balş şi sfinţită la 20 iunie 1754. Picturile murale interioare, originare, au fost refăcute în anii 1903 şi 1960. În localitatea componentă Văratec există biserica “Sfântul Arhanghel Mihail”, zidită în anii 1795-1797. În arealul oraşului Salcea, în lunca râului Suceava, există o rezervaţie complexă cu nuferi albi şi galbeni, stuf, raţe sălbatice ş.a.