Mănăstirea Cornetu

Mănăstirea Cornetu (de călugăriţe) se află la poalele muntelui Cornetu, pe malul drept al râului Olt, pe şoseaua Râmnicu VâlceaSibiu, la 50 km de municipiul Râmnicu Vâlcea. Ansamblul monastic (fost schit de călugări) este alcătuit dintr-o incintă pătrată, de piatră, străjuită la 3 colţuri de câte un turn poligonal, iar la colţul sud-estic de un foişor, dintr-o biserică cu turn-clopotniţă şi din chilii. Biserica mănăstirii, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului  Ioan  Botezătorul”, a fost terminată la 29 aug. 1666 prin strădania marelui vornic Mareş Băjescu şi soţia sa, Maria. Altarul a fost pictat în 1741, iar pereţii interiori au fost acoperiţi cu picturi în 1761 de către zugravii Mihai, Radu şi Iordache. În 1808, biserica a fost distrusă aproape în întregime de un incendiu, fiind refăcută abia în 1835 de către stareţul Irimia (inclusiv picturile murale). În 1923–1925 au fost refăcute cupola turlei şi altarul, care fuseseră distruse de obuzele de artilerie în timpul luptelor din Primul Război Mondial. Biserica reprezintă un monument arhitectonic de seamă al epocii lui Matei Basarab, având faţadele cu parament tradiţional din cărămidă şi panouri de tencuială, împărţite printr-un brâu şi decorate cu bumbi de ceramică, a fost restaurat în 1960.

Mănăstirea Cornetu (jud. Vâlcea)
Biserica mănăstirii Cornetu, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului  Ioan  Botezătorul” (jud. Vâlcea) (Credit: Ştefania Trăistaru şi Maria Ciobănică)