Sovata

Date generale

Oraşul Sovata se află în jud. Mureş, în Depr. Praid-Sovata, la 475–530 m alt., la poalele Dealurilor Cireşelu (912 m alt.) la N, Stejaru (649 m) la E, Becheci sau Bicheş (1 080 m) la NV şi ale masivului Gurghiu (vf. Saca, 1 777 m) la NE, pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confl. cu râul Sovata, la 74 km E de municipiul Târgu Mureş; 9 507 loc. (1 ian. 2011): 4 593 de sex masc. şi 4 914 fem. Supr. 4,08 km2; densitatea: 2 330 loc./km2. Staţie de c.f. (inaugurată în 1899). Nod rutier. Expl. de balast. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea); produse alim. Staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă (din 1850), înconjurată de dealuri şi munţi acoperiţi cu păduri seculare de stejar şi fag, în amestec cu carpen, ulm, brad, ş.a. (deşi, oraşul şi zona înconjurătoare se află pe un masiv de sare), localitatea are un climat de depresiune, sedativ, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, cu veri răcoroase (în iul. temp. medii de 18,5°C) şi ierni nu prea friguroase (în ian. medii termice de –3,5°C). Temp. medie anuală este de 7,6°C, iar precipitaţiile însumează c. 750 mm anual. Marea bogăţie naturală a staţiunii o constituie lacurile Ursu (46 000 m2), Aluniş (9 000 m2), Verde (5 000 m2), Negru, Roşu, Mierlei, Şerpilor, cu ape clorurate, de mare concentraţie (30–50 g/l), sodice, care prezintă fenomene de heliotermie (temp. diferenţiate ale apei în timpul verii, ca urmare a înmagazinării căldurii Soarelui de către apa sărată – căldură protejată de stratul de apă dulce adus de pâraie, care nu se amestecă cu apa sărată din lac, ci pluteşte deasupra apei sărate servind ca izolant termic). Astfel, vara, temp. apei din lacul Ursu (18,40 m ad. max.), cel mai mare şi mai semnificativ lac helioterm, variază între 19–20°C la supr., 30–40°C la 1 m ad. şi 40–60° la 1,5 m ad. Profilul pr. al staţiunii Sovata îl reprezintă tratarea bolilor ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite cronice, metroanexite cronice, sterilitate secundară), dar aici se mai pot trata şi afecţiunile reumatismale (spondiloze, artroze, poliartroze, tendinoze ş.a.), cele posttraumatice (stări după operaţii pe articulaţii, muşchi sau oase, vindecate, stări după luxaţii şi entorse), neurologice periferice (pareze uşoare, sechele după poliomielită şi după polineuropatii), endocrine (hipotiroidie), cardiovasculare (ulcer varicos, acrocianoză) ş.a. Staţiunea dispune de o puternică bază de tratament (instalaţii pentru băi calde cu apă sărată extrasă din lacuri, instalaţii pentru tratamente ginecologice, pentru aplicaţii calde cu nămol, pentru electroterapie, hidroterapie şi kinetoterapie, saune, săli de gimnastică medicală, de masaj etc. Hotelurile „Sovata”, „Brădet”, „Aluniş”, „Făget” şi „Căprioara” au baze proprii de tratament.

Istoric

Cunoscută din timpul stăpânirii romane în Dacia (romanii exploatau sarea şi o transportau la Apulum; un tezaur monetar şi fragmente de vase ceramice romane au fost scoase la iveală aici, iar în satul Sărăţeni au fost identificate urmele unui castru roman), aşezarea apare menţionată documentar ca sat în 1597, în legătură cu puterea tămăduitoare a apelor de aici. Se pare însă că aşezarea exista anterior acestei date, aşa cum reiese dintr-o scrisoare din 1581, trimisă de Kornis Mihály lui Báthory István (principe al Transilvaniei), în care se face referire la existenţa a 16 familii pe câmpul de la Sovata, al cărui proprietar era familia de nobili secui Szovát (de la care derivă şi numele localităţii). În 1860, după trei sute de ani de existenţă, Sovata ajunsese să aibă 400 de familii, iar în 1884 a fost trecută în categoria staţiunilor balneare. Declarată oraş în 1952, Sovata are în prezent în subordine ad-tivă localit. componente Căpeţi, Ilieşi şi Săcădat. Până la 7 apr. 2004, oraşul Sovata a avut în subordine ad-tivă satul Sărăţeni, care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

Monumente

Casa parohială a bisericii reformate (sec. 19), declarată monument istoric; biserica romano-catolică „Sfânta Treime” (1780-1781); bisericile ortodoxe „Schimbarea la Faţă” (1931-1932),  „Adormirea Maicii Domnului” (1929, renovată în 1986 şi pictată în 1990-1994) şi „Sfântul Nicolae” (1989-1993, pictată în 1998-2003); biserica reformată (1937); biserica unitariană (1999-2005). Rezervaţie forestieră (pădure cu stejari seculari).