Sovata

Date generale

Oraşul Sovata se află în partea central-nordică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Est a judeţului Mureş, în Depresiunea Praid-Sovata, la 475–530 m alt., la poalele Dealurilor Cireşelu (912 m alt.) la N, Stejaru (649 m) la E, Becheci sau Bicheş (1 080 m) la NV şi ale masivului Gurghiu (vf. Saca, 1 777 m) la NE, pe cursul superior al râului Târnava Mică, la confluenţa cu râul Sovata, la intersecţia paralelei de 46°35′46′′ latitudine nordicã cu meridianul de 25°04′28′′ longitudine esticã, la 54 km Est-Nord Est de municipiul Târgu Mureş; 10 276 loc. (1 ian. 2019), din care 4 973 loc. de sex masc. şi 5 303 fem. Supr.: 154 km2, din care 4,1 km2 în intravilan; densitatea: 2 506 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 385 loc., 9 104 persoane erau maghiari (87.7%), 856 români (8,2%), 196 rromi (1,9%) şi 229 loc. (2,2%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 950 romano-catolici (47,7%), 3 515 reformaţi (33,8%), 910 ortodocşi (8,8%), 360 Martorii lui Iehova (3,5%), 196 unitarieni (1,9%) şi 454 loc. (4,4%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, greco-catolici, penticostali, baptişti, creştini dupã evanghelie, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de c.f. (inaugurată în 1899). Nod rutier. Expl. de balast. Expl. zăcămintelor de sare de la Sovata sunt cunoscute din Antichitate, în preajma cărora exista un castru roman care se ocupa cu exploatarea sării la suprafaţă. În prezent, sarea de la Sovata se comercializează în conteinere de plastic, ca sare de baie cu plante medicinale. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilã, cherestea); produse alim. (preparate din lapte). Colectarea plantelor medicinale. Oraşul Sovata este unul dintre cele mai importante staţiuni balneoclimaterice de interes general, cu funcţionare permanentă (din 1850), înconjurată de dealuri şi munţi acoperiţi cu păduri seculare de stejar şi fag, în amestec cu carpen, ulm, brad, ş.a. (deşi, oraşul şi zona înconjurătoare se află pe un masiv de sare). Localitatea are un climat de depresiune, sedativ, cu aer curat, lipsit de praf şi alergeni, cu veri răcoroase (în iul. temp. medii de 18,5°C) şi ierni nu prea friguroase (în ian. medii termice de –3,5°C). Temp. medie anuală este de 7,6°C, iar precipitaţiile însumează c. 750 mm anual. Marea bogăţie naturală a staţiunii o constituie lacurile Ursu (46 000 m2 şi 18,40 m adâncime), Aluniş (9 000 m2 şi 6,40 m adâncime), Verde (5 000 m2), Negru (3 200 m2, format în anul 1710, are pe fund un strat de circa 2 m de nămol, bogat în substanţe organice şi minerale, eficace în tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative cronice), Roşu (2 100 m2), Mierlei, Şerpilor, cu ape clorurate, de mare concentraţie (40–250 g/l), sodice, care prezintă fenomene de heliotermie (temperaturi diferenţiate ale apei în timpul verii, ca urmare a înmagazinării căldurii Soarelui de către apa sărată – căldură protejată de stratul de apă dulce adus de pâraie, care nu se amestecă cu apa sărată din lac, ci pluteşte deasupra apei sărate servind ca izolant termic). Astfel, vara, temp. apei din lacul Ursu (18,40 m ad. max.), cel mai mare şi mai semnificativ lac helioterm din România, variază între 19 si 20°C la supr., 30–40°C la 1 m ad. şi 40–60° la 1,50 m ad. Lacul Ursu s-a format la 27 mai 1875, pe malul lui fiind construit primul stabiliment balnear în 1928. Profilul pr. al staţiunii Sovata îl reprezintă tratarea bolilor ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite cronice, metroanexite cronice, sterilitate secundară), dar aici se mai pot trata şi afecţiunile reumatismale (spondiloze, artroze, poliartroze, tendinoze ş.a.), cele posttraumatice (stări după operaţii pe articulaţii, muşchi sau oase, vindecate, stări după luxaţii şi entorse), neurologice periferice (pareze uşoare, sechele după poliomielită şi după polineuropatii), endocrine (hipotiroidie), cardiovasculare (ulcer varicos, acrocianoză) ş.a. Staţiunea dispune de o puternică bază de tratament (instalaţii pentru băi calde cu apă sărată extrasă din lacuri, instalaţii pentru tratamente ginecologice, pentru aplicaţii calde cu nămol, pentru electroterapie, hidroterapie şi kinetoterapie, saune, săli de gimnastică medicală, de masaj etc. Hotelurile „Sovata”, „Brădet”, „Aluniş”, „Făget” şi „Căprioara” au baze proprii de tratament. La Sovata există Casa de Cultură “Domokos Kázmér” (episcop din Sovata), Parcul Primăriei şi Parcurile Petőfi Sándor şi Nicolae Bălcescu.

Lacul Ursu (Sovata)
Lacul Ursu (Credit: Andreea Ghinea)

Istoric

Loclitatea Sovata este cunoscută din timpul stăpânirii romane în Dacia, aici exista în acea perioadă un castru roman care se ocupa cu exploatarea sării la suprafaţă şi o transportau la Apulum. În arealul actualului oraş au fost descoperite fragmente de vase ceramice romane şi un tezaur monetar roman, iar în satul Sărăţeni (care a aparţinut administrativ de oraşul Sovata până la 7 apr. 2004) au fost identificate urmele unui castru roman. Aşezarea Sovata apare menţionată documentar, prima oară, la 13 sept. 1587, într-un act al principelui Cristofor Báthory, prin care acesta acorda unele privilegii paznicilor zăcămintelor de sare de la Sovata. Se pare însă că aşezarea exista anterior acestei date, aşa cum reiese dintr-o scrisoare din 1581, trimisă de Kornis Mihály (consilierul principelui Sigismund II Rákóczi) lui Báthory István (principe al Transilvaniei), în care se face referire la existenţa a 16 familii pe câmpul de la Sovata, al cărui proprietar era familia de nobili secui Szovát (de la care derivă şi numele localităţii). În anul 1602, localitatea era deja consemnată cu numele Szovát. Primele menţiuni referitoare la puterea tămăduitoare a apelor sărate de la Sovata , datează din anul 1597, iar în 1850, localitatea a fost declarată staţiune balneară. În 1860, după circa 300 de ani de existenţă, Sovata ajunsese să aibă 400 de familii, în 1876 a început oficial folosirea apei din lacurile sărate pentru băi, iar în 1884, Sovata apare menţionată ca staţiune balneară. Comuna Sovata a fost declarată oraş în anul 1952, în prezent având în subordine ad-tivă localităţile componente Căpeţi, Ilieşi (atestată documentar în anul 1850) şi Săcădat. Până la 7 apr. 2004, oraşul Sovata a avut în subordine ad-tivă satul Sărăţeni, care la acea dată a fost trecut în categoria comunelor.

Monumente

Casa parohială a bisericii reformate (sec. 19), declarată monument istoric; biserica romano-catolică „Sfânta Treime” a fost construită în perioada 1871-1878, renovată în 1971 şi 1991-1996; biserica romano-catolică “Preasfânta Inimă a lui Iisus” (1937-1939); biserica ortodoxă cu hramul „Schimbarea la Faţă” , construită din lemn în anii 1931-1932 de meşterii localnici Ioan Vadas şi Ludovic Duca şi pictată în tempera, în 1936 de Aurel Ciupe; biserica ortodoxă cu hramul  „Adormirea Maicii Domnului” , construită din lemn, în anul 1929, pe cheltuiala fraţilor Alexandru I. Lapedatu şi Ioan I. Lapedatu, sfinţită la 4 aug. 1929, renovată în 1986 şi pictată în 1990-1994 de Viorel Maxim, ajutat de Daniel Mărăşescu şi Cristian Corneanu şi resfinţită la 14 aug. 1994; biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae” (1989-1993, pictată în 1998-2003); biserica reformată calvină (1937-1939); biserica unitariană (1999-2005); bustul istoricului şi revoluţionarului Nicolae Bălcescu, din parcul omonim, operă din 1991 a sculptorului Bocskay Vince; bustul poetului Petőfi Sándor din parcul cu acelaşi nume, operă din 1992 a sculptorului Bocskay Vince; Statuia unei orfane de război, situată în Parcul Primăriei, operă a sculptorului Sánta Csaba; Statuia episcopului catolic Márton Áron, înaltă de 2,90 m, plasată pe un soclu de 80 cm înălţime, opară în bronz, din anul 2002, a sculptorului Bocskay Vince;Vila Bernády datând din anul 1904, declarată monument istoric, aflată în stare de degradare; Vila Magistraţilor (1920). În localitatea componentă Ilieşi, atestată documentar în anul 1850, se află biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, datând din anul 1870, consolidată şi renovată în 1983, restaurată şi înfrumuseţată în anii 2015-2017 şi pictată de Mircea Albu şi sfinţită la 29 febr. 2020. Alte obiective turistice: Muntele de sare, care domină lacurile Roşu şi Verde, cu numeroase şi spectaculoase lapiezuri, formate de apele de şiroire provenite din ploi, declarat rezervaţie naturală de tip geologic şi arie protejată; Izvorul Ghera, cu o salinitate de 320 g/litru (aici au fost înfiinţate primele băi sărate din staţiune); Izvorul Maria, cu apă potabilă, situat în parcul din apropierea autogării, dat în folosinţă în anul 1910; Pârtia de schi Aluniş; Rezervaţia forestieră (pădure cu stejari seculari). În apropierea oraşului Sovata există zona M-ţilor Caliman – Gurghiu (134 936 ha), inclusă în reţeaua ecologică “Natura 2000”.