LACUL CU MUŞCHI, numele cu care mai este cunoscut tinovul Mohoş.
LACUL DE SMARALD, lac aflat în arealul comunei Racoş, judeţul Braşov, format în urma acumularii apelor rezultate din ploi şi din topirea zăpezilor, în craterul fostei exploatări de bazalt, numită “Cariera Brazi”. Lacul are circa 400 m diametru, o adâncime maximă de 10 m şi o culoare verde-albăstruie (→ comuna Racoş, judeţul Braşov).
LACUL FĂRĂ FUND, lac antroposalin, heliotermic, situat în perimetrul oraşului Ocna Sibiului, format în cadrul salinei „Francisc Grübe” (părăsită în 1775). Suprafaţa: 1 665 m2; adâncimea maximă: 32 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 96 g/l, iar la 6 m adâncime, 318 g/l. Declarat rezervaţie naturală hidrogeologică datorită faptului că manifestă un pregnant fenomen de heliotermie (vara, temperatura apei la suprafaţă este de 24,5°C, la 2,5 m adâncime atinge 31,4°C, iar la sub 3 m adâncime scade la 14–12°C, devenind constantă către fundul lacului).
LACUL MÂŢELOR → Mâţelor, Lacul ~.
LACUL MIRESEI → Grota Miresei, Lacul ~.
LACUL ROTUND, lac situat în lunca Dunării, în partea de Nord a Dobrogei, în judeţul Tulcea. Suprafaţa: 2,2 km2; volumul: 2,0 milioane m3.
LACUL ŞTIUCII sau TĂUL ŞTIUCII, lac natural situat în arealul satului Săcălaia din comuna Fizeşu Gherlii, judeţul Cluj, pe valea râului Bonţ (afluent al râului Fizeş) – lac declarat rezervaţie naturală în anul 1966 şi arie protejată de interes naţional la 6 martie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000). Suprafaţa lacului: 26 ha; adâncimea maximă: 12 m. Lacul este înconjurat de o zonă cu stuf, extinsă pe o suprafaţă de 95 ha. Deşi se află pe un zăcământ de sare, apa lacului este dulce datorită colmatării cu un strat gros de nămol pe fund, care împiedică fenomenul de sărăturare a apei lacului. Pe suprafaţa lacului există insule întinse de stuf plutitor, numite plauri. În preajma acestui lac, care oferă condiţii favorabile de hrană şi cuibărit pentru o mare diversitate de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, se întâlnesc frecvent nagâţul (Venellus venellus), corcodelul mare (Podiceps cristatus), presura de stuf (Emberiza schoeniclus), lăcarul de stuf (Acrocephalus scirpaceus), lişiţa (Fulica atra), cârstelul de baltă (Gallinula chloropus), raţa mare (Anas platyrhynchos), barza albă (Ciconia ciconia), cufundarul polar (Gavia artica) ş.a.
LACU ROŞU, lac de baraj natural, situat pe cursul superior al râului Bicaz, la 980 m altitudine, format în 1837 prin surparea unei porţiuni din muntele Piatra Ghilcoşului spre poalele masivului Suhard, barând valea râului Bicaz. Suprafaţa: 12,6 ha. Lungimea: 2,5 km; lăţimea: 100–200 m; perimetrul: 3 km; volumul: 680 000 m3; adâncimea maximă: 10,50 m. În partea superioară a lacului s-au produs puternice colmatări (ritmul de sedimentare este de circa 5 cm/an), cauzate de afluenţii care se reunesc acolo (Bicaz, Pârâul Oilor, Pârâul Roşu, Licaşu ş.a.), fapt ce ar putea determina dispariţia lacului în jurul anului 2100. Pentru diminuarea colmatării s-au construit două baraje mici, în spatele cărora s-au creat două lacuri de acumulare şi de decantare a aluviunilor: unul pe Pârâul Oilor (în 1960) şi altul pe pârâul Piatra Roşie (în 1962). Lacu Roşu mai este cunoscut în literatura de specialitate şi sub numele de Ghilcoş sau Ucigaşul. Denumirea de Lacu Roşu derivă de la argilele cu oxizi de fier aflate în suspensie în apă, transportate şi depuse în lac de Pârâul Roşu. Totodată, culoarea roşie a lacului mai este accentuată şi de stânca de culoare roşie a masivului Suhard, care se reflectă în apa lacului. Important şi atractiv obiectiv turistic.
LACU SĂRAT, lac clastocarstic (de crov) cu apă sulfatată şi nămol terapeutic, situat în partea de Nord Est a Câmpiei Brăilei, la 25 m altitudine, la 5 km Sud Vest de municipiul Brăila. Suprafaţa: 1,72 km2 (la niveluri medii ale apei; în perioadele de secetă, suprafaţa lacului se reduce mult); volumul: 0,2 milioane m3; adâncimea: un metru. Lungimea: 2 km; lăţimea: 300 m. Apa lacului are o mare concentraţie în clorură de sodiu şi sulfat de sodiu şi de magneziu (mineralizare: 84 ‰). Lacul conţine pe fund nămol sapropelic cu calităţi terapeutice.
LALA, complex de lacuri glaciare în M-ţii Rodnei (Carpaţii Orientali), format din Lala Mare (5 637 m2; adâncimea maximă: 1,60 m) şi Lala Mică (1 550 m2; adâncimea maximă: 0,40 m). De aici izvorăşte pârâul Lala.
LATORIŢA → Lacul Iezerul Latoriţei.
LIA, lac glaciar în masivul Retezat (Carpaţii Meridionali), în aval de lacul Bucura, pe un afluent al râului Lăpuşnicu Mare. Suprafaţa: 1,3 ha; adâncimea maximă: 4,30 m.
LUMINA, lac cu apă dulce, situat în partea de Est a Deltei Dunării, între braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe, legat prin canale cu lacurile Puiu, Roşu, Vătafu, Iacob, Puiuleţ etc., împreună cu care formează un complex lacustru. Suprafaţa: 13,68 km2 ; volumul: 20,5 milioane m3 . Piscicultură.