Mănăstirea Negru Vodă

Ansamblul monahal Negru Vodă, care adăposteşte 10 călugări ce duc o viaţă de obşte, se află în perimetrul municipiului Câmpulung, judeţul Argeş, fiind unul dintre cele mai importante şi mai vechi din cadrul Episcopiei Argeşului. Conform tradiţiei şi potrivit pisaniei, biserica mănăstirii  Negru Vodã, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost ziditã în 1215 de Radu Negru – primul domn al Ţãrii Româneşti (cunoscut în popor ca Radu I sau Negru Vodã), reziditã apoi de domnul Basarab I în prima jumãtate a secolului 14 şi terminatã în 1351 de fiul acestuia – domnul Nicolae Alexandru. Distrusã de cutremurul din anul 1628, biserica a fost reconstruită din temelii de domnul Matei Basarab în anii 1635-1636, întemeind, totodatã, o mănăstire de cãlugãri prin hrisovul din 10 august 1647 şi numind ca prim stareţ al acestei obşti monahale pe cãlugãrul Melchisedec. Cutremurul din 14 octombrie 1802 a zdruncinat puternic biserica mânãstirii, provocându-i mari stricãciuni, iar cutremurul din anul 1819 a dãrâmat o mare parte din aceastã bisericã, rãmânând în ruinã pânã în anul 1826, când domnul Ţării Românesti – Grigore Dimitrie Ghica a dat poruncã sã înceapã zidirea unei noi biserici. Lucrãrile de construire a noii biserici au început prin osârdia mitropolitului Grigore, dar au fost întrerupte în anii 1828-1829 din cauza Rãzboiului ruso-turc. Zidirea bisericii, efectuatã cu piatrã de Albeşti, a fost terminatã abia în 1831 pe cheltuiala vornicului Panã Costescu şi prin strãdania stareţului Filaret Beldiman venit din Moldova. Biserica a fost sfinţitã la 30 octombrie 1832 şi tot atunci s-a reînfiinţat mânãstirea Negru Vodã. Biserica are trei turle, una mai mare în mijloc şi douã turle mai mici plasate la Vest şi Est de turla principalã. Tâmpla din interiorul bisericii este din lemn cu decoraţii ornamentale în care predominã motivele vegetale stilizate, iar în mijlocul naosului este montat un policandru mare din lemn sculptat. Picturile murale interioare au fost executate în frescã, în anii 1955-1957, de cãtre un colectiv de pictori cãlugãri condus de arhimandritul Sofian Boghiu, pe peretele vestic aflându-se tabloul votiv care-l înfãţişeazã pe domnul Matei Basarab cu macheta bisericii în mânã, alãturi de soţia sa, Elena. Ansamblul monahal Negru Vodã mai cuprinde Paraclisul Curţii Voievodale, ctitorie din 1567 a domnului Petru cel Tânãr şi a mamei sale, Doamna Chiajna, Bolniţa (secolul 18), Turnul-clopotniţã (35 m înãlţime), construit în 1637, prevãzut cu metereze, cu rol de observaţie şi de apãrare şi ca poartã de intrare în incinta mănăstirii,  Casa Domneascã, ziditã în 1650 pe locul celei vechi care data din secolul 14, Casele egumeneşti (secolul 18) şi chiliile (începutul secolului 19). Fortificaţiile mănăstirii dateazã de la mijlocul secolului 14 având forma unui val, înalt de 9 m, construit din  pietriş şi bolovani, înconjurat de un şanţ de 2,5 m adâncime plin cu apã. În 1642, la aceastã mănăstire a fost instalatã o tiparniţã, dãruitã de mitropolitul Petru Movilã, de sub teascurile cãreia a ieşit prima carte în limba românã cu conţinut moral-filozofic: “Învãţãturi peste toate zilele, pe scurt”. În 1669, în incinta mânãstirii Negru Vodã a fost inauguratã o Şcoalã domneascã, cu limba de predare românã, înfiinţatã de boierul Radu Nãsturel, în care sã înveţe atât copiii boierilor, cât şi copiii celor sãraci. Tot la aceastã mănăstire a mai funcţionat şi o Şcoalã de copişti. La 8 mai 1934, un incendiu de proporţii a mistuit casa stãreţiei, cu muzeul, turla cea mare a bisericii (afectând picturile murale interioare) şi acoperişul clopotniţei, toate acestea fiind refãcute ulterior. În biserica mănăstirii Negru Vodã se aflã mormântul domnului Nicolae Alexandru (mort la 16 noiembrie 1364) fapt ce atestã calitatea de reşedinţã domneascã a oraşului Câmpulung. Mănăstirea Negru Vodã a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste în 1959, devenind bisericã de parohie, şi reînfiinţatã în 1990.