Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Eforie se aflã în extremitatea de Sud Est a României, în provincia istoricã Dobrogea, în partea de Sud Est a judeţului Constanţa, pe fâşia litoralã dintre lacul Techirghiol şi Marea Neagră, la 6-20 m altitudine, la intersecţia paralelei de 44º04’ latitudine nordică cu meridianul de 28º38’ longitudine estică, la 14-17 km Sud de municipiul Constanţa. Din punct de vedere demografic, Eforie face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 071 loc. (1 ian. 2019), din care 5 300 loc. de sex masc. şi 5 771 fem. Supr.: 9,3 km2, din care 8,6 km2 în intravilan; densitatea: 1 287 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 473 loc., 7 637 de persoane erau români (80,6%), 337 tãtari (3,6%), 308 rromi (3,2%), 209 turci (2,2%) şi 982 loc. (10,4%) aparţineau altor etnii (maghiari, ruşi-lipoveni, poloni, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 696 ortodocşi (81,2%), 619 musulmani (6,5%), 74 penticostali (0,8%), 46 romano-catolici (0,5%) şi 1 038 loc. (11,0%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, Martorii lui Iehova, reformaţi, greco-catolici, baptişti, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã, pe linia Constanţa – Mangalia, şi important nod rutier. Centru seismologic, inaugurat în anul 2008, în staţiunea Eforie Nord. Teatru de varã; Cãmin Cultural; douã biblioteci. Renumit centru balneoclimateric şi de odihnã, format din douã localitãţi componente: Eforie Nord şi Eforie Sud, prima situatã la 14 km Sud de municipiul Constanţa, iar a doua la 17 km Sud de acelaşi municipiu. Ambele staţiuni balneoclimaterice sunt de interes general, prima cu funcţionare permanentã în tot timpul anului (mai intensã în perioada estivalã), iar a doua numai cu funcţionare estivalã. Factorii naturali de curã sunt climatul de litoral maritim, cu veri cãlduroase (temperatura medie a lunii iulie este de 22ºC) şi ierni blânde, cu zãpadã puţinã (în ianuarie sunt temperaturi medii de 0ºC), apa Mãrii Negre, cloruratã, sulfatatã, sodicã, magnezianã (mineralizare 15 grame/litru), apa sãratã a lacului Techirghiol (mineralizare 70-80 grame/litru), nãmolul sapropelic de pe fundul lacului şi aerosolii salini. În timpul verii nebulozitatea este redusã, iar durata de strãlucire a Soarelui este de 10-12 ore pe zi. Ambele staţiuni balneoclimaterice dispun de plaje întinse, cu nisip fin, amenajate pentru helioterapie şi talazoterapie (plaja de la Eforie Nord are 3 km lungime şi 20-100 m lãţime), iar pe malul lacului Techirghiol existã baze de tratament în aer liber, unde se pot face ungeri cu nãmol extras de pe fundul lacului, urmate de bãi în lac. Staţiunile sunt indicate atât pentru persoanele sãnãtoase, care pot folosi curele aerohelioterme în timpul vacanţelor de varã, cât şi pentru persoanele suferinde care doresc sã se trateze de afecţiuni reumatismale, neurologice periferice, de unele boli dermatologice, respiratorii, ginecologice, rahitism, decalcefieri, anemii secundare etc. În staţiunea Eforie Nord existã sanatoriul “Efosan” (în care se fac bãi calde cu apã sãratã, ungeri cu nãmol, aerosoli ş.a.) şi douã baze de tratament (una legatã de complexul hotelier “Meduza” – “Delfinul” – “Steaua de Mare” şi altul de clinica “Grand”) cu funcţionare permanentã (inclusiv în anotimpul rece al anului) care posedã instalaţii pentru bãi calde cu apã provenitã din lacul Techirghiol, instalaţii pentru împachetãri calde cu nãmol, instalaţii pentru aerosoli, pentru tratamente ginecologice etc., iar în Eforie Sud se aflã un sanatoriu pentru copii, cu profil reumatologic (cu funcţionare permanentã) şi altul cu profil de debilitate şi rahitism (numai pe timpul verii).
Istoric
În perioada stãpânirii otomane (1417-1878) a Dobrogei, zona litoralã a Mãrii Negre nu era locuitã intens, ci doar de câteva mici aşezãri pescãreşti, rãzleţe, iar dupã înlãturarea dominaţiei turceşti, în urma Rãzboiului de Indpendenţã din anii 1877-1878, acest teritoriu dobrogean a intrat în componenţa Regatului României. Atunci, statul român a donat o parte din terenurile de pe litoralul Mãrii Negre omului politic Mihail Kogãlniceanu, ca recompensã pentru acţiunile sale deosebite în timpul Revoluţiei de la 1848-1849 şi, mai ales, din timpul Rãzboiului de Independenţã. Dupã o perioadã de timp, Mihail Kogãlniceanu a restituit Regatului României o mare parte din terenurile de pe litoral, terenuri pe care statul roman le-a împroprietãrit unor persoane şi le-a colonizat cu locuitori veniţi din alte zone ale ţãrii. Restul terenurilor au revenit urmaşilor lui Mihail Kogãlniceanu, o datã cu moartea acestuia la 20 iunie 1891. Aceştia au vãndut o parte din terenurile dobândite prin moştenire, boierului moldovean Ion Movilã (descendent din marea familie moldoveanã a boierilor Movilã, din secolele 16-17). La 20 sept. 1899, Ion Movilã a inaugurat un hotel construit de el pe malul lacului Techirghiol, pe moşia sa recent cumparatã la Eforie Sud, pe care l-a numit “Bãile Movilã”. Cu câţiva ani înaintea acestuia, respectiv în anul 1894, Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti a cosntruit în staţiunea Eforie Nord un sanatoriu pentru tratarea bolnavilor de reumatism. Acest stabiliment a constituit nucleul staţiunii Eforie Nord, aşa dupã cum hotelul “Bãile Movilã” din Eforie Sud a format centrul în jurul cãruia s-a dezvoltat viitoarea staţiune Eforie Sud. În 1901 a fost construit primul stabiliment de bãi cu nãmol la Eforie Nord, iar în 1930-1934 a fost construit Hotelul Belona. Pânã în 1933, Eforie Nord a aprţinut din punct de vedere administrativ oraşului Techirghiol, an (1933) în care staţiunea Eforie Nord a obţinut statut de oraş. În staţiunea Eforie Sud, primele amenajãri (primul hotel, mai multe stabilimente pentru bãi ş.a.) au fost efectuate în anii 1899-1900, iar în 1945 a fost declaratã oraş. În perioada 1928 – 8 septembrie 1950, staţiunea Eforie Sud s-a numit Carmen Sylva (dupã pseudonimul literar al Reginei Elisabeta a României, soţia Regelui Carol I), între 8 septembrie 1950 şi 29 martie 1962 a purtat numele Vasile Roaitã (numele unui grevist din anul 1933, care lucra la Atelierele Griviţa Roşie), iar din 1962 are numele actual. Ambele staţiuni s-au unificat în anul 1966, formând oraşul Eforie, în care existã numeroase baze de agrement, hoteluri, restaurante, cinematografe, teatre, cofetãrii, cafenele, baruri de zi şi de noapte, bowling-uri, terenuri de sport, de minigolf, centre de închiriat accesorii pentru activitãţi nautice, campinguri ş.a. Principalele hoteluri sunt “Belona” (construit în anii 1930-1934 dupã planurile arhitectului George Matei Cantacuzino şi renovat în anii 1993-1995), “Europa”, “Meduza”, “Delfinul”, “Steaua de Mare”, “Flamingo”, “Riviera”, “Astoria”, “Apollo”, “Vraja Mãrii”, “Edmond”, “Flacãra” ş.a.
Monumente
În staţiunea Eforie Sud se aflã biserica “Sfântul Ioan Botezãrtorul” , construitã în anii 1920-1935, biserica “Schimbarea la Faţã”, datând din prima jumãtate a secolului 20, restauratã, pictatã şi sfinţitã la 23 aug. 2014, şi un cazinou, construit în anii 1931-1935 dupã planurile arhitectului Arta Cerchez (cãsãtorit cu Felicia Movilã, fiica boierului Ion Movilã). Cazinoul se aflã în stare de degradare şi urmeazã ca în anii viitori sã fie supus unor lucrãri de consolidare, reparare şi restaurare şi transformat în hotel, care se va numi “Palatul Movilã”. În staţiunea Eforie Nord existã biserica “Naşterea Maicii Domnului”, ctitorie din 14 iunie 1913 a Elenei Movilã, soaţia lui Ion Movilã, sfinţitã în 1935, o bisericã nouã, cu acelaşi hram, ziditã în perioada 1992-2001 (sfinţitã la 8 sept. 2001), cu catapeteasmã lucratã de meşteri din comuna Lunca, jud. Neamţ (instalatã în anul 2001), biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, construitã în anii 1967-1968, pictatã în 1975-1977 de Gheorghe Rãducanu, reparatã în anii 2000-2004, când a fost repictatã de Gheorghe Mihai şi sfinţitã la 5 dec. 2004, şi o geamie ziditã în anii 1997-2000.
About
The town of Eforie is located in the southeastern part of Romania, in the historic province of Dobrogea, in the southeastern part of Constanţa County, on the coastal strip between Lake Techirghiol and the Black Sea, at 6-20 m altitude, at the intersection of the parallel of 44˚04’northern latitude with the meridian of 28˚38′ eastern longitude, 14-17 km south of Constanţa. From a demographic point of view, Eforie is part of the category of small towns, with a population of 11,071 inhabitants (January 1, 2019), of which 5,300 male inhabitants and 5,771 females. Area: 9.3 km2, of which 8.6 km2 in urban areas; density: 1,287 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 9,473 inhabitants, 7,637 people were Romanians (80.6%), 337 Tatars (3.6%), 308 Roma (3.2%), 209 Turks (2.2%) and 982 inhabitants (10.4%) belonged to other ethnic groups (Hungarians, Russians-Lipovans, Poles, Germans, Italians, etc.). From a confessional point of view, 7,696 Orthodox (81.2%), 619 Muslims (6.5%), 74 Pentecostals (0.8%), 46 Roman Catholics (0.5%) were registered in the same census, and 1,038 inhabitants (11.0%) belonged to other denominations (Seventh-day Adventists, Evangelicals, Jehovah’s Witnesses, Reformed, Greek Catholics, Baptists, Old Rite Christians, etc.), were atheists, without religion, or with undeclared religion. Railway station, on the Constanţa – Mangalia line, and important road junction. Seismological center, inaugurated in 2008, in Eforie Nord resort. Summer theater; Community Center; two libraries. Renowned balneary climatic and leisure center, consisting of two component localities: Eforie Nord and Eforie Sud, the first located 14 km south of Constanţa, and the second 17 km south of the same municipality. Both spas are of general interest, the first with permanent operation throughout the year (more intense in summer), and the second only with summer operation. The natural factors of cure are the coastal climate, with warm summers (average July temperature is 22˚C) and mild winters with little snow (average temperatures are 0˚C in January), chlorinated Black Sea water, sulfate, sodium, magnesium (mineralization 15 grams / liter), salt water of Lake Techirghiol (mineralization 70-80 grams / liter), sapropelic mud from the bottom of the lake and saline aerosols. During the summer the haze is reduced, and the duration of the Sun’s brightness is 10-12 hours a day. Both spas have long, fine sandy beaches, arranged for heliotherapy and thalassotherapy (Eforie Nord beach is 3 km long and 20-100 m wide), and on the shores of Lake Techirghiol there are outdoor treatment bases, where patients can anoint themselves with mud extracted from the bottom of the lake, followed by baths in the lake. The resorts are suitable for both healthy people who can follow aero-helio-thermal cures during the summer holidays and for people who suffer from rheumatism, peripheral neurological diseases, some dermatological, respiratory, gynecological, rickets, decalcification, anemia. secondary etc. In the Eforie Nord resort there is the “Efosan” sanatorium (where hot baths are made with salt water, lubrication with mud, aerosols, etc.) and two treatment bases (one related to the hotel complex “Meduza” (The Jellyfish) – “Delfinul” (The Dolphin) – “Steaua de Mare” (The Starfish) and another of the “Grand” clinic) with permanent operation (including during the cold season of the year) which has facilities for hot baths with water from Lake Techirghiol, installations for hot mud packing, aerosol installations, for gynecological treatments, etc., and in Eforie Sud there is a sanatorium for children, with a rheumatological profile (with permanent operation) and another with a profile of weakness and rickets (only during the summer).
History
During the Ottoman rule (1417-1878) of Dobrogea, the Black Sea coast was not heavily inhabited, with the exception of a few small, scattered fishing settlements; after the removal of Turkish rule, following the War of Independence of 1877-1878, the Dobrogea territory became part of the Kingdom of Romania. At that time, the Romanian state donated part of the land on the Black Sea coast to the politician Mihail Kogălniceanu, as a reward for his special actions during the Revolution of 1848-1849 and, especially, during the War of Independence. After a period, Mihail Kogălniceanu returned to the Kingdom of Romania a large part of the lands on the coast, lands that were colonized with inhabitants from other parts of the country. The rest of the lands were inherited by Mihail Kogălniceanu’s descendants, after his death on June 20, 1891. They sold part of the lands acquired by inheritance to the Moldavian boyar Ion Movilă (descendant of the great Moldavian family of the Movilă boyars, from the 16th-17th centuries). On September 20, 1899, Ion Movilă inaugurated a hotel built by him on the shores of Lake Techirghiol, on his recently purchased estate in Eforie Sud, which he named “Băile Movilă”. A few years before him, respectively in 1894, The Administration Council (“Eforia”) of the Civil Hospitals from Bucharest built a sanatorium in the Eforie Nord resort for the treatment of rheumatism patients. This establishment was the core of Eforie Nord resort, as the “Băile Movilă” hotel in Eforie Sud formed the centre around which the future Eforie Sud resort was developed. In 1901 the first mud bath establishment was built in Eforie Nord, and in 1930-1934 the Belona Hotel was built. In 1901 the first mud bath establishment was built in Eforie Nord, and in 1930-1934 the Belona Hotel was built. Until 1933, Eforie Nord administratively belonged to the city of Techirghiol, the year (1933) in which the resort of Eforie Nord obtained the status of town. In the resort of Eforie Sud, the first arrangements (the first hotel, several bathing establishments, etc.) were made in the years 1899-1900, and in 1945 it was declared a town. Between 1928 and September 8, 1950, the resort of Eforie Sud was named Carmen Sylva (after the literary pseudonym of Queen Elisabeta of Romania, wife of King Carol I), between September 8, 1950 and March 29, 1962 was named Vasile Roaită (the name of a striker from 1933, who worked at Griviţa Roşie/Red Griviţa/ Factory), and since 1962 has its current name. Both resorts merged in 1966, forming the town of Eforie, where there are numerous leisure facilities, hotels, restaurants, cinemas, theaters, confectioneries, cafes, day and night bars, bowling alleys, sports fields, mini golf, rental centers, accessories for water activities, camping, etc. The main hotels are “Belona” (built in 1930-1934 according to the plans of the architect George Matei Cantacuzino and renovated in 1993-1995), “Europa”, “Medusa” (The Jellyfish), “Delfinul” (The Dophin), “Steaua de Mare” (The Starfish), “Flamingo”, “Riviera”, “Astoria”, “Apollo”, “Vraja Mării” (The Enchantment of the Sea), “Edmond”, “Flacăra” (The Flame) etc.
Monuments
In the resort of Eforie Sud there is the church “Saint John the Baptist”, built in 1920-1935, the church “Transfiguration of the Lord”, dating from the first half of the 20th century, restored, painted and consecrated on August 23, 2014, and a casino, built in the years 1931-1935 according to the plans of the architect Arta Cerchez (married to Felicia Movilă, daughter of the boyar Ion Movilă). The casino is in a state of disrepair and in the coming years will be subjected to consolidation, repair and restoration works and transformed into a hotel, which will be called “Movilă Palace”. In Eforie Nord resort there is the church “Birth of the Mother of God”, founded on June 14, 1913 by Elena Movilă, wife of Ion Movilă, consecrated in 1935, a new church, with the same patron saint, built between 1992-2001 (consecrated on September 8, 2001 ), with iconostasis made by craftsmen from Lunca commune, Neamţ county (installed in 2001), the church “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (Saint Peter and Paul), built in 1967-1968, painted in 1975-1977 by Gheorghe Răducanu, repaired in 2000- 2004, when it was repainted by Gheorghe Mihai and consecrated on December 5. 2004, and a mosque built in 1997-2000.
Back to Romanian version