SEBEŞULUI, Munţii ~ → Şureanu, Munţii ~.
SEMENIC, Munţii ~, masiv muntos în partea de Sud Vest a României, în M-ţii Banatului (Carpaţii Occidentali), cu aspect de horst, extins pe direcţie Nord Nord Est-Sud Sud Vest, pe circa 1 200 km2, pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, între valea superioară a râului Pogăniş (la Nord), Culoarul Timiş-Cerna (la Est), valea râului Nera (la Sud) şi aliniamentul văilor Poneasca-Bârzava (la Vest), care îi separă de M-ţii Aninei şi Dognecei. Alcătuit predominant din şisturi cristaline, intens metamorfozate, şi calcare mezozoice. Masivul Semenic se caracterizează prin culmi prelungi, netede şi rotunjite, separate de văi adânci, dominate de vârfuri care nu depăşesc 1 500 m altitudine (vârful Piatra Goznei, 1 447 m, reprezintă altitudinea maximă a masivului, apoi vârfurile Semenic 1 446 m, Piatra Nedeii 1 437 m, Nemanu Mare 1 122 m, Flămânda 1 009 m ş.a.). Are întinse platforme de eroziune, etajate la diferite altitudini (Platforma Semenic la 1 100–1 400 m, Platforma Tomnacica la 600–900 m). Nod hidrografic (de aici izvorăsc râurile Timiş, Nera, Caraş, Bârzava, Goleţ, Mehadica, Teregova ş.a.). Versante împădurite cu molid, brad şi fag. Pajişti naturale pe înălţimi. Zăcăminte de minereuri de mangan (Delineşti) şi feldspat (Teregova). Centrală electrică eoliană (300 kV), dată în folosinţă în noiembrie 1993. Importantă zonă turistică. Aici se află Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului, extins pe o suprafaţă de 366,6 km2, care cuprinde numeroase şi valoroase elemente fizico-geografice, floristice, faunistice, geologice, speologice şi hidrologice. În cadrul acestui parc sunt incluse opt rezervaţii naturale: rezervaţia complexă Cheile Caraşului, rezervaţia mixtă Izvoarele Caraşului (1 408,1 ha), rezervaţia mixtă Cheile Gârliştei (602,6 ha), rezervaţia mixtă Buhui (218,1 ha), rezervaţiile speologice Comarnic, Popovăţ şi Buhui şi rezervaţia naturală „Izvoarele Nerei” (4 852,8 ha), situată pe versantul sudic al Masivului Semenic, la 650–1 400 m altitudine, care cuprinde codrii seculari cu arbori având peste 40 m înălţime, reprezentând unele dintre cele mai frumoase făgete din Europa. De sub vârful Semenic, de la 1 410 m altitudine, şi până la Văliug – Casa Baraj Ponton a fost realizată, în anul 2021, pe traseul unui drum forestier, cea mai lungă pârtie de schi din România (5,6 km), de dificultate medie, dată în folosinţă la sfârşitul anului 2021 şi inaugurată la 24 ianuarie 2022.
SIRIU, Munţii ~, masiv muntos în partea de Sud Est a Carpaţilor Orientali (Carpaţii de Curbură), în grupa M-ţilor Buzăului, cuprins între cursurile superioare ale râurilor Buzău (la Est) şi Bâsca Chiojdului (la Vest), având orientarea generală Nord Vest-Sud Est. În sens restrâns, M-ţii Siriu sunt cuprinşi între văile râurilor Buzău (la Est), Crasna (la Nord), Siriu Mic (în Sud Vest) şi Siriu Mare (în Sud), dominând unităţile muntoase din jur cu altitudini mai mici: M-ţii Întorsurii (la Nord), M-ţii Tătaru (în Vest), M-ţii Zmeuret-Munteanu (în Sud-Sud Est) şi Podu Calului (în Vest). Alcătuit din gresii dure („gresia de Siriu”), şisturi şi marne cretacice. Versantele cu pantă mare şi abrupturi sălbatice au la bază trene de grohotişuri, iar în Sud şi Sud Est sunt afectate de frecvente alunecări. Pe platourile din partea de Vest a vârfului Mălâia sunt prezente o serie de lacuri nivale. Altitudinea maximă: 1 663 m (vf. Mălâia). Masivul Siriu este acoperit cu păduri de fag în amestec cu brazi seculari, molizi şi pini, iar la peste 1 500 m altitudine sunt păşuni montane cu ţăpoşică (Nardus stricta) şi păiuş (Festuca rubra commutata). Rezervaţia naturală complexă din masivul Siriu, situată pe partea dreaptă a râului Buzău, cuprinde, alături de un relief pitoresc (abrupturi stâncoase sălbatice, ţancuri, curmături, depozite mari de grohotişuri, microdepresiuni – între care una extinsă la 1 450–1 460 m altitudine, pe 2,5 ha, cunoscută sub numele de Lacul Sec – ş.a.), o mare varietate de plante, printre care se remarcă stânjenelul de munte (Iris ruthenica), precum şi numeroase specii lemnoase ca afinul (Vaccinium myrtillus), ienupărul (Juniperus communis), arinul (Alnus viridis), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), coacăzul (Bruckenthalia spiculifolia) ş.a. Se întâlnesc şi mici areale mlăştinoase cu rogoz (Carex stellulata) şi roua cerului (Drosera rotundifolia).
STÂNIŞOARA, Munţii Stânişoarei, culme muntoasă în patea de Est a Carpaţilor Orientali, cu largă extindere pe direcţie Nord Vest-Sud Est, situată între valea râului Bistriţa (la Vest şi Sud), Subcarpaţii Neamţului (la Est) şi râul Suha (la Nord). Structural, corespunde unui mare sinclinal, având cutări în solzi. Este alcătuită din fliş grezos-şistos, fliş calcaros-şistos (strate de Hangu) şi conglomerate cretacice, dispuse în fâşii paralele, care dau în relief culmi înalte şi vârfuri semeţe, dar şi din şisturi, argile şi marne pe care s-au dezvoltat culmi mai joase, înşeuări, bazinete depresionare şi sectoare de vale lărgite – Pipirig, Hangu, Secu, Nemţişor etc. Culmea centrală, extinsă pe circa 65 km lungime, este dominată de mai multe vârfuri ce depăşesc 1 200 m altitudine (Ostra 1 382 m, Băişescu 1 340 m, Bâtca Comorii 1 513 m, Bivolu 1 530 m – altitudinea maximă a M-ţilor Stânişoara, Buhalniţa 1 230 m ş.a.) şi înşeuări situate la 800–950 m altitudine, mărginită de o parte şi de alta de culmi mai scurte, scunde (750–1 000 m altitudine), separate de văi largi. Spre Est, acestea se termină brusc, dominând depresiunile subcarpatice prin abrupturi de 200–300 m. Important nod hidrografic (de aici izvorăsc râurile Suha, Neamţ, Cracău, Farcaşa, Hangu, Cuejdiu ş.a.). Pantele sunt acoperite cu păduri de molid în amestec cu fag, iar la peste 1 300 m altitudine se extind păşunile naturale. Păstorit. În partea centrală, M-ţii Stânişoara sunt traversaţi de o şosea modernizată care asigură legătura între municipiul Piatra-Neamţ şi oraşul Bicaz (cu ramificare vestică spre municipiul Gheorgheni prin pasul Bicaz) – Hangu– Poiana Teiului–Pipirig– Târgu-Neamţ. Exploatări de gresii.
SUHARD, Munţii ~, masiv muntos în partea de Nord a Carpaţilor Orientali, alcătuit din şisturi cristaline şi dolomit, situat între râurile Bistriţa Aurie (la Nord şi Est), Dorna (la Sud), Coşna (la Vest) şi pasul Rodna, respectiv izvorul râului Someşu Mare (la Nord Vest). Are aspectul unei culmi prelungi, cu direcţie Nord Vest-Sud Est, cu o creastă principală care coboară altimetric de la 1 932 m în Nord Vest (vârful Omu, altitudinea maximă a masivului) la 1 639 m în Sud Est (vârful Ouşoru) şi care domină spre Sud Depresiunea Dornelor cu un abrupt de 500– 600 m înălţime. Acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1 500 m altitudine pajişti naturale, folosite pentru păstorit.
SUHARD, masiv muntos în partea de Sud Est a M-ţilor Giurgeu (Carpaţii Orientali), alcătuit din calcare tithonice, care domină spre Sud valea superioară a râului Bicaz, pasul Bicaz şi Lacu Roşu. Altitudinea maximă: 1 589 m. La poalele masivului Suhard se află Lacu Roşu. Obiectiv turistic. Cabană (1 091 m altitudine). Pârtie de schi în lungime de 2 400 m şi diferenţă de nivel de 600 m.