Munţi (S)

SEMENIC, Munţii ~, masiv muntos în SV României, în M-ţii Banatului (Carpaţii Occidentali), cu aspect de horst, extins pe direcţie NNE-SSV, pe c. 1 200 km2, pe terit. jud. Caraş-Severin, între valea superioară a Pogănişului (la N), Culoarul Timiş-Cerna (la E), Valea Nerei (la S) şi aliniamentul văilor Poneasca-Bârzava (la V), care îi separă de M-ţii Aninei şi Dognecei. Alcătuit predominant din şisturi cristaline, intens metamorfozate, şi calcare mezozoice. Masivul S. se caracterizează prin culmi prelungi, netede şi rotunjite, separate de văi adânci, dominate de vârfuri care nu depăşesc 1 500 m alt. (vf. Piatra Goznei, 1 447 m, reprezintă alt. max. a masivului, vf. Semenic 1 446 m, Piatra Nedeii 1 437 m, Nemanu Mare 1 122 m, Flămânda 1 009 m ş.a.). Are întinse platforme de eroziune, etajate la diferite alt. (Platforma Semenic la 1 100–1 400 m, Platforma Tomnacica la 600–900 m). Nod hidrografic (de aici izv. râurile Timiş, Nera, Caraş, Bârzava, Goleţ, Mehadica, Teregova ş.a.). Versanţi împăduriţi cu molid, brad şi fag. Pajişti naturale pe înălţimi. Zăcăminte de min. de mangan (Delineşti) şi feldspat (Teregova). Centrală electrică eoliană (300 kV), dată în folosinţă în nov. 1993. Importantă zonă turistică. Aici se află Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului, extins pe o supr. de 366,6 km2, care cuprinde numeroase şi valoroase elemente fizico-geografice, floristice, faunistice, geologice, speologice şi hidrologice. În cadrul acestui parc sunt incluse opt rezervaţii naturale: rezervaţia complexă Cheile Caraşului (→ Caraş 1), rezervaţia mixtă Izvoarele Caraşului (1 408,1 ha), rezervaţia mixtă Cheile Gârliştei (602,6 ha), rezervaţia mixtă Buhui (218,1 ha), rezervaţiile speologice Comarnic, Popovăţ şi Buhui şi rezervaţia naturală „Izvoarele Nerei” (4 852,8 ha), situată pe versantul sudic al Masivului Semenic, la 650–1 400 m alt. care cuprinde codrii seculari cu arbori având

SIRIU, Munţii ~, masiv muntos în SE Carpaţilor Orientali (Carpaţii de Curbură), în grupa M-ţilor Buzăului, cuprins între cursurile superioare ale râurilor Buzău (la E) şi Bâsca Chiojdului (la V), având orientarea generală NV-SE. În sens restrâns, M-ţii S. sunt cuprinşi între văile Buzăului (la E), Crasnei (la N), Siriului Mic (în SV) şi Siriului Mare (în S), dominând unităţile muntoase din jur cu altitudini mai mici: M-ţii Întorsurii (la N), M-ţii Tătaru (în V), M-ţii Zmeuret-Munteanu (în S-SE) şi Podu Calului (în V). Alcătuit din gresii dure („gresia de Siriu”), şisturi şi marne cretacice. Versanţii cu pantă mare şi abrupturi sălbatice au la bază trene de grohotişuri, iar în S şi SE sunt afectaţi de frecvente alunecări. Pe platourile din partea de V a vf. Mălâia sunt prezente o serie de lacuri nivale. Alt. max.: 1 663 m (vf. Mălâia). Acoperit cu păduri de fag în amestec cu brazi seculari, molizi şi pini, iar la peste 1 500 m alt. sunt păşuni montane cu ţăpoşică (Nardus stricta) şi păiuş (Festuca rubra commutata). Rezervaţia naturală complexă din masivul Siriu, situată pe partea dr. a râului Buzău, cuprinde, alături de un relief pitoresc (abrupturi stâncoase sălbatice, ţancuri, curmături, depozite mari de grohotişuri, microdepresiuni – între care una extinsă la 1 450–1 460 m alt., pe 2,5 ha, cunoscută sub numele de Lacul Sec – ş.a.), o mare varietate de plante, printre care se remarcă stânjenelul de munte (Iris ruthenica), precum şi numeroase specii lemnoase ca afinul (Vaccinium myrtillus), ienupărul (Juniperus communis), arinul (Alnus viridis), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), coacăzul (Bruckenthalia spiculifolia) ş.a. Se întâlnesc şi mici areale mlăştinoase cu rogoz (Carex stellulata) şi roua cerului (Drosera rotundifolia).

STÂNIŞOARA, Munţii Stânişoarei, culme muntoasă în E Carpaţilor Orientali, cu largă extindere pe direcţie NV-SE, situată între Valea Bistriţei (la V şi S), Subcarpaţii Neamţului (la E) şi râul Suha (la N). Structural, corespunde unui mare sinclinal, având cutări în solzi. Este alcătuită din fliş grezos-şistos, fliş calcaros-şistos (strate de Hangu) şi conglomerate cretacice, dispuse în fâşii paralele, care dau în relief culmi înalte şi vârfuri semeţe, dar şi din şisturi, argile şi marne pe care s-au dezvoltat culmi mai joase, înşeuări, bazinete depresionare şi sectoare de vale lărgite – Pipirig, Hangu, Secu, Nemţişor etc. Culmea centrală, extinsă pe c. 65 km lungime, este dominată de mai multe vârfuri ce depăşesc 1 200 m alt. (Ostra 1 382 m, Băişescu 1 340 m, Bâtca Comorii 1 513 m, Bivolu 1 530 m – alt. max. a M-ţilor S., Buhalniţa 1 230 m ş.a.) şi înşeuări situate la 800–950 m alt., mărginită de o parte şi de alta de culmi mai scurte, scunde (750–1 000 m alt.), separate de văi largi. Spre E, acestea se termină brusc, dominând depresiunile subcarpatice prin abrupturi de 200–300 m. Important nod hidrografic (de aici izv. râurile Suha, Neamţ, Cracău, Farcaşa, Hangu, Cuejdiu ş.a.). Pantele sunt acoperite cu păduri de molid în amestec cu fag, iar la peste 1 300 m alt. se extind păşunile naturale. Păstorit. În partea centrală, M-ţii S. sunt traversaţi de o şosea modernizată care asigură legătura între Piatra-Neamţ şi Bicaz (cu ramificare vestică spre Gheorgheni prin pasul Bicaz) – Hangu– Poiana Teiului–Pipirig– Târgu-Neamţ. Expl. de gresii.

SUHARD, Munţii ~, masiv muntos în partea de N a Carpaţilor Orientali, alcătuit din şisturi cristaline şi dolomit, situat între râurile Bistriţa Aurie (la N şi E), Dorna (la S), Coşna (la V) şi pasul Rodna, respectiv izv. Someşului Mare (la NV). Are aspectul unei culmi prelungi, cu direcţie NV-SE, cu o creastă pr. care coboară altimetric de la 1 932 m în NV (vf. Omu, alt. max. a masivului) la 1 639 m în SE (vf. Ouşoru) şi care domină spre S Depr. Dornelor cu un abrupt de 500– 600 m înălţime. Acoperit cu păduri de molid, iar la peste 1 500 m alt. pajişti naturale, folosite pentru păstorit.

SUHARD, masiv muntos în SE M-ţilor Giurgeu (Carpaţii Orientali), alcătuit din calcare tithonice, care domină spre S valea superioară a Bicazului, pasul Bicaz şi Lacu Roşu. Alt. max.: 1 589 m. La poalele masivului S. se află Lacu Roşu. Obiectiv turistic. Cabană (1 091 m alt.). Pârtie de schi în lungime de 2 400 m şi diferenţă de nivel de 600 m.