Date generale
Oraşul Sulina se află în extremitatea de Est a României, în provincia istorică Dobrogea, în zona de Est-Nord Est a judeţului Tulcea, în partea de Est a Deltei Dunării, pe ţărmul de Vest al Mării Negre, la 3,5 m altitudine (este oraşul situat la cea mai joasă altitudine din România), la vărsarea braţului Sulina în Marea Neagră, la intersecţia paralelei de 45°09’34’’ latitudine nordică cu meridianul de 29°41’24’’ longitudine estică (punctul care marchează extremitatea de Est a ţării), la 75 km Est de municipiul Tulcea (pe calea apei) şi la 250 km Est de municipiul Tulcea (pe uscat, pe ruta Sulina – Chilia Veche – Galaţi – Isaccea – Tulcea). Din punct de vedere demografic, Sulina face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 3 911 loc. (1 ian. 2019), din care 1 967 loc. de sex masc. şi 1 944 fem. Supr.: 332 km2, din care 3,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 117 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 3 663 loc., 3 001 de persoane erau români (81,9%), 362 ruşi-lipoveni (9,9%) şi 300 loc. (8,2%) aparţineau altor etnii (greci, ucraineni, turci, rromi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 351 ortodocşi (91,5%), 140 creştini de rit vechi (3,8%) şi 172 loc. (4,7%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Important port fluvio-maritim. Constr. de nave fluviale. Farul maritim nou (59 m înălţime), construit în 1982-1984. Farul vechi (17,34 m înălţime), construit în 1869-1870 de inginerii Sir Charles Augustus Hartley şi M. Engelhardt, azi declarat monument istoric, se află astăzi în zona centrală a oraşului, cu c. 900 m în urma actualei guri de vărsare a braţului Sulina în Marea Neagră, din cauza înaintării uscatului în mare ca urmare a depunerilor de aluviuni transportate de braţul Sulina. Important centru turistic. Plajă cu nisip cu granulaţie fină, extinsă pe o lungime de 4,2 km şi o lăţime de 100 m. Casă de Cultură. Biblioteca publică “Jean Bart”, înfiinţată în anul 1897 de către Comisia Europeană a Dunării, situată în interiorul Casei de Cultură (din anul 1952), azi cu peste 25 000 de volume. La Sulina s-a născut dirijorul George Georgescu (n. 12 sept. 1887 – m. 1 sept. 1964, Bucureşti).
Istoric
Prima menţiune documentară a aşezării datează din perioada 945-950, când localitatea apare consemnată cu numele Solina în lucrarea De administrando imperio a împăratului bizantin Constantin VII Porfirogenetul, ulterior apărând şi cu alte grafii: Sollina, Selina, Seline. În documentele anului 1318, aşezarea este amintită ca schelă genoveză, iar în 1327 figura pe o hartă întocmită de italianul Pietro Visconti. În secolele 14–16, Sulina figura în numeroase portulane şi hărţi italiene. În 1850, Sulina apare menţionată ca sat de pescari, iar în 1856 a căpătat statutul de porto-franco, pe care şi l-a menţinut până la 25 iul. 1931. Congresul de Pace de la Paris din 13/25 febr. – 18/30 mart.1856, care a pus capăt Războiului Crimeii, a stabilit, printre altele, şi libertatea navigaţiei pe Dunăre, garantarea statutului de neutralitate pe timp de pace şi de război a Mării Negre, precum şi înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării (CED), cu sediul la Galaţi – Comisie care şi-a început activitatea la 26 oct./6 nov. 1856. O dată cu înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, aceasta s-a angajat să construiască un canal navigabil pe braţul Sulina al Dunării, pe care l-a realizat în perioada 1880-1902. Studiile şi lucrările de amenajare pentru rectificarea (îndreptarea) braţului Sulina, care era foarte meandrat, au fost efectuate după planurile eminentului inginer englez Sir Charles Augustus Hartley. Darea în folosinţă a Canalului Sulina (în 1902) şi a Şantierului naval Sulina, a contribuit la dezvoltarea vertiginoasă a portului fluvio-maritim Sulina, la dezvoltarea economică, urbanistică şi comercială a aşezării, aceasta devenind în scurt timp un oraş înfloritor, bazat pe comerţ şi navigaţie. Pentru rezolvarea problemelor comerciale, în anul 1900 au fost înfiinţate 9 Agenţii consulare din diferite ţări – Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Grecia, Franţa, Olanda, Rusia, Turcia. În a doua jumătate a secolului 19 şi începutul secolului 20, la Sulina s-au construit Palatul Comisiei Europene a Dunării (1856-1858), Farul vechi (1869-1870), Turnul de apă (1897), Cazinoul (1927), Clădirea Prefecturii, un hotel, 1 186 de case de locuit, 154 de prăvălii, 4 tipografii, 3 mori de cereale, un teatru cu 300 de locuri, clădirea unei şcoli primare (1905-1907), azi muzeu, clădirea Gimnaziului (1921), mai multe biserici, zone de carantinare pentru nave şi carantine pe uscat pentru evitarea răspândirii unor molime ş.a. La sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20, oraşul Sulina era considerat ca unul dintre cele mai cosmopolite locuri din lume, cunoscut şi cu numele Europolis, cu 4 889 locuitori, în care alături de cei 803 români locuiau 2 056 greci, 546 ruşi, 444 armeni, 268 turci, 211 austrieci, 173 evrei şi 388 locuitroi aparţineau altor etnii (italieni, germani, englezi, bulgari, poloni, albanezi, muntenegreni ş.a.). În timpul Primului Război Mondial, Comisia Europeană a Dunării a fost desfiinţată, în 1939, oraşul Sulina şi-a pierdut neutralitatea, iar în al Doilea Război Mondial a fost afectat grav de bombardamente.
Monumente
Fostul palat al Comisiunii Europene a Dunării de Jos, construit în 1856-1858; biserica „Sfântul Nicolae” (1863–1868, restaurată în 1923 şi 1956); catedrala ortodoxă cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Alexandru”, ctitorie a Regelui Carol I şi a soţiei sale, Regina Elisabeta, construită în stil bizantin, în perioada 1910–1914, finalizată în anii 1933–1934 şi renovată în 1982.
Biserica romano-catolică, zidită de comunitatea italiană din Sulina şi sfinţită în anul 1863 (restaurată în 1936); biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, aparţinând cultului de rit vechi (1991-1995); Farul maritim vechi (17,34 m înălţime), construit în anii 1869-1870 de inginerii Sir Charles Augustus Hartley şi M. Engelhardt, azi declarat monument istoric. Acest far are o lumină focalizată în 27 de oglinzi parabolice, construite din metal lustruit – lumină care se vede de la o distanţă de 36 km. În acest far s-a aflat cabinetul de lucru al scriitorului Jean Bart (n. 28 nov. 1874 – m. 12 mai 1933).
Farul Vechi (13,70 m înălţime) a fost construit în anii 1869-1870 pe malul stâng al braţului Sulina şi a fost scos din uz în anul 1920, azi declarat monument istoric; Farul maritim nou (59 m înălţime), construit în 1982-1984; casa în care a locuit Eugeniu Botez, autorul romanului „Europolis” (inspirat din viaţa Sulinei), cunoscut sub pseudonimul literar Jean Bart; bustul inginerului Sir Charles Augustus Hartley, considerat “Părintele Dunării”, plasat în faţa fostului Palat al Comisiei Europene a Dunării, dezvelit la 3 nov. 2016. În cimitirul de la Sulina se află mormântul lui Ghiorghios Kontogouris, singurul mormânt al unui pirat din Europa, recunoscut oficial ca atare, împuşcat la 25 martie 1871, la vârsta de 33 de ani. Tot aici există şi mormântul prinţesei Moruzi, nepoata primului domn pământean în Moldova (1822-1828), Ioan (Ioniţă) Sandu Sturdza, surghiunită la Sulina şi decedată la vârsta de 57 de ani.