Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Flămânzi se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în partea de Sud-Sud Est a judeţului Botoşani, în zona de contact a Dealului Mare cu Câmpia Jijiei Inferioare, pe cursul mijlociu al râului Miletin, la intersecţia paralelei de 47°34’ latitudine nordică cu meridianul de 26°52’ longitudine estică, la 33 km Sud Est de municipiul Botosani. Din punct de vedere demografic, Flămânzi face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 854 loc. (1 ian. 2019), din care 6041 loc. de sex masc. şi 5 813 fem. Supr.: 109 km2, din care 24,8 km2 în intravilan; densitatea: 478 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 136 loc., 9 129 de persoane (90,0%) erau români, 233 rromi (2,3%) şi 774 loc. (7,7%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 312 ortodocşi (91,9%) şi 824 loc. (8,1%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti deziua a şaptea, creştini de rit vechi romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Exploatãri de calcare oolitice, de gresii calcaroase şi de microconglomerate cuarţifere. Filatură de bumbac, înfiinţatã la 1 ian. 1981, falimentatã în anul 2002 şi lichidatã la 18 mart. 2008. Producţie de mobilă, de confecţii textile, de brânzeturi şi de ulei comestibil; morărit; abator. Produse de artizanat (împletituri din papură şi răchită – coşuri). Pomicultură; viticultură. Muzeul Ţăranului, inaugurat în decembrie 2016, cu documente referitoare la Răscoala ţărănească din 1907, cu exponate de port popular, de etnografie, de ritualuri ş.a. În perioada 1972-1981, la Flămânzi a funcţionat un Muzeu al Răscoalei din 1907, amenajat în conacul domnului Mihail Sturdza, care a fost mistuit de incendiu în 1981. Casă de cultură/Centru Cultural (ianugurată la 7 iul. 1984). Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1959, azi cu peste 11 000 de volume.
Istoric
În arealul satului Prisăcani, în punctul numit „Cotul Beicului”`, a fost descoperită o necropolă tumulară, datând din Eneolitic (mileniul 4 î.Hr.), aparţinând Culturii materiale Cucuteni, suprapusă de alte necropole din Epoca bronzului, din prima perioadă a Epocii fierului (Hallstatt) şi din secolele 4-5 şi 15-18. Localitatea Flămânzi apare menţionată documentar, prima oară, la 4 sept. 1605, într-un hrisov al domnului Moldovei, Ieremia Movilă, iar la 26 mart. 1612 era amintită ca sat într-un document semnat de domnul Moldovei, Ştefa II Tomşa, prin care acesta dăruia mănăstirii Dragomirna satele Flămânzi şi Uriceni. La 27 martie 1737, domnul Moldovei, Grigore II Ghica, întărea lui Ioasaf, egumenul mănăstirii Dragomirna, stăpânirea satelor Flămânda (Flămânzi n.a.), Uriceni, Tocmăgeni şi Drăgoeşti, recunoaşterea acestei stăpâniri fiind reînnoită la 10 ian. 1752 într-un act semnat de domnul Moldovei, Constantin Racoviţă-Cehan. La 1 ian. 1799, satul Flămânzi apare pe un tabel ca moşie a Fondului bisericesc al Bucovinei, alături de alte opt sate, iar la 27 sept. 1804, aceste moşii au fost vândute, prin contract, lui Todori von Mustiaţă şi prietenilor lui. La 6 apr. 1849, domnul Moldovei, Mihai Sturdza, a dat în arendă, moşia pe care o stăpânea la Flămânzi, boierului Costandache Neculau, iar la 21 febr. 1865, acest boier a fost expropriat, iar pământul lui dat în proprietate celor 363 de ţărani din comuna Flămânzi. La 8 febr. stil vechi/21 febr. stil nou 1907, la Primăria din comuna Flămânzi s-au adunat circa 500 de ţărani pentru a protesta împotriva nerespectării promisiunilor făcute de către Gheorghe Constantinescu, administratorul moşiei Flămânzi – incident care a marcat începutul marii răscoale ţărăneşti. La 20 aug. 1977, comuna Flămânzi a fost unificată cu comuna Nicolae Bălcescu sub denumirea de Flămânzi, iar satul Flămânzi a înglobat satul Cordun, formând satul Flămânzi. Comuna Flămânzi a fost trecută în categoria oraşelor la 1 apr. 2004, având în subordine ad-tivă localităţile componente Nicolae Bălcescu şi Poiana şi satele Chiţoveni şi Prisăcani.
Monumente
În oraşul Flămânzi se află cladirea vechii Primarii, construita in anul 1910 prin grija invatatorului Constantin Maxim, a preotului Toma Savescu si a medicului Stefan Sipoteanu si destinata ca sediu pentru Banca “Triumful”. În anul 1925, aceasta cladire a devenit sediul Primariei comunale care a functionat pana in 1948, cand a fost atribuita Caminului Cultural, bibliotecii publice si cinematografului comunal pana in 1967. În perioada 1968-1991 a revenit din nou sediul Primariei, iar din 1991 este sediul Ocolului Silvic; la Flămânzi exista Monumentul eroilor Razboiului de Independenta, dezvelit la 18 aug. 1912 si Monumentul (Obeliscul) Rascoalei din 1907, realizat de sculptorul Florin Calafeteanu si dezvelit in anul 1977; la Flămânzi a existat conacul domnului Mihail Sturdza (sf. sec. 19, refăcut în 1923), mistuit de un incendiu în 1981. În localitatea componenta Poiana exista biserica “Pogorarea Duhului Sfant” (25 m lungime si 11 m latime), ctitorie din anii 1807-1813 a vornicului Teodor Balos (Bals), sfintita la 10 iul. 1813, reparata si pictata in anii 1920-1921 de pictorul italian Oreste Cantini, restaurata si repictata in 1976-1977 de pictorul Vasile Buzuloiu, si iar restaurata in anii 2004-2011 si resfintita la 13 oct. 2013; în localitatea componenta Nicolae Bălcescu se afla biserica “Sfintii Trei Ierarhi”, construita in perioada 13 mart.-28 sept. 2014 (cand a fost sfintita) si pictata in anii 2010-2014; în localitatea componenta Poiana exista biserica “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” (1999-2000), iar în satul Prisăcani este biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” , ctitorie din anii 1656-1657 a boierului Nicolae Stratulat, reparata in 1881 si resfintita la 21 sept. 1881; in satul Chitoveni exista biserica “Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir”, construita in anii 1921-1935 pe locul uneia din lemn care data din anul 1798. În arealul orasului Flămânzi se afla Rezervatia Tiganca (86 ha).
About
The town of Flămânzi is located in the northeastern part of Romania, in the historical province of Bucovina, in the south-southeastern part of Botoşani County, in the contact area of Dealul Mare (The Big Hill) with the Lower Jijia Plain, on the middle course of the Miletin River, at the intersection of the parallel of 47°34′ north latitude with the meridian of 26°52′ east longitude, 33 km southeast of the municipality of Botoşani. From a demographic point of view, Flămânzi is part of the category of small towns, with a population of 11,854 inhabitants (January 1, 2019), of which 6041 males and 5,813 females. Area: 109 km2, of which 24.8 km2 in urban areas; density: 478 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 10,136 inhabitants, 9,129 people (90.0%) were Romanians, 233 Roma (2.3%) and 774 inhabitants (7.7%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, the same census recorded 9,312 Orthodox (91.9%) while 824 inhabitants (8.1%) belonged to other denominations (Pentecostals, Seventh-day Adventists, Old Roman Catholic Christians, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Exploitation of oolitic limestones, calcareous sandstones and quartz microconglomerates. Cotton spinning mill, established on January 1, 1981, bankrupt in 2002 and liquidated on March 18, 2008. Furniture, textiles, cheese and edible oil industries; milling; abattoir. Handicrafts (rattan and wickerwork – baskets). Fruit growing; viticulture. The Peasant’s Museum, inaugurated in December 2016, with documents related to the Peasant Uprising of 1907, with exhibits of folk costumes, ethnography, rituals, etc. In the period 1972-1981, in Flămânzi there was a Museum of the Uprising from 1907, arranged in the mansion of Prince Mihail Sturdza, which was destroyed by fire in 1981. House of Culture/Cultural Center (inaugurated on July 7, 1984). Public library, established in 1959, today with over 11,000 volumes.
History
In the area of Prisăcani village, in the point called “Cotul Beicului”, a tumular necropolis was discovered, dating from the Eneolithic (4th millennium BC), belonging to the Cucuteni material culture, superimposed by other necropolises from the Bronze Age, from the first period of The Iron Age (Hallstatt) and the 4-5th and 15th centuries. The settlement Flămânzi appears mentioned documentary, for the first time, on September 4, 1605, in a deed of the lord of Moldavia, Ieremia Movilă, and on March 26, 1612 it was mentioned as a village in a document signed by the lord of Moldavia, Stephen II Tomşa, by which he gave to the Dragomirna monastery the villages of Flămânzi and Uriceni. On March 27, 1737, the lord of Moldavia, Gregory II Ghica, granted Ioasaf, the abbot of Dragomirna monastery, the dominion of the villages Flămânda (Flămânzi – editorial note), Uriceni, Tocmăgeni and Drăgoeşti, the recognition of this dominion being renewed by the lord of Moldavia, Constantin Racoviţă-Cehan. On January 1, 1799, the village of Flămânzi appears on a table as an estate of the Church Fund of Bukovina, along with eight other villages, and on September 27, 1804, these estates were sold, by contract, to Todori von Mustiaţă and his friends. On April 6, 1849, the lord of Moldavia, Mihai Sturdza, leased the estate he owned in Flămânzi to the boyar Costandache Neculau, and on February 21, 1865, this boyar was expropriated, and his land was given to the 363 peasants from Flămânzi commune. On February 8 (Old Style calendar)/ February 21 (New Style calendar) 1907, about 500 peasants gathered at the City Hall of Flămânzi commune to protest against the non-fulfillment of the promises made by Gheorghe Constantinescu, the administrator of the Flămânzi estate – incident that marked the beginning of the great peasant uprising (the Romanian Peasants’ Revolt). On August 20, 1977, Flămânzi commune was unified with Nicolae Bălcescu commune under the name of Flămânzi, and Flămânzi village included Cordun village, forming Flămânzi village. Flămânzi commune was transferred to the category of towns on April 1, 2004, having under administrative subordination the component localities Nicolae Bălcescu and Poiana and the villages Chiţoveni and Prisăcani.
Monuments
In the town of Flămânzi there is the old City Hall building, built in 1910 by the teacher Constantin Maxim, the priest Toma Savescu and the doctor Stefan Sipoteanu and intended as a headquarters for the “Triumph” Bank. In 1925, this building became the seat of the Communal City Hall, which functioned until 1948, when it was assigned to the Cultural Center, the public library and the communal cinema until 1967. In 1968-1991, it became again the City Hall, and in 1991 it became the headquarters of the Forest District; at Flămânzi there is the Monument of the Heroes of the War of Independence, unveiled on August 18, 1912 and the Monument (Obelisk) of the Rebellion of 1907, made by the sculptor Florin Calafeteanu and unveiled in 1977; in Flămânzi there was the mansion of Prince Mihail Sturdza (late 19th century, rebuilt in 1923), destroyed by a fire in 1981. In the locality of Poiana there is the church “Descent of the Holy Spirit” (25 m long and 11 m wide), founded in 1807 -1813 by the governor Teodor Balos (Bals), consecrated on July 10, 1813, repaired and painted in 1920-1921 by the Italian painter Oreste Cantini, restored and repainted in 1976-1977 by the painter Vasile Buzuloiu, and again restored in 2004-2011 and re-sanctified on October 13, 2013; in the village Nicolae Bălcescu there is the church “Sfinţii Trei Ierarhi” (The Holy Three Hierarchs), built between March 13 and September 28, 2014 (when it was consecrated) and painted in the years 2010-2014; in the village Poiana there is the church “The Holy Archangels Michael and Gabriel” (1999-2000), and in the village of Prisăcani there is a wooden church dedicated to “Saint Nicholas”, founded in 1656-1657 by the boyar Nicolae Stratulat, repaired in 1881 and rebuilt on September 21, 1881; in the village of Chitoveni there is the church “Saint Great Martyr Demetrios, the Myrrh Streamer”, built in 1921-1935 on the site of a wooden one dating from 1798. In the area of Flămânzi there is the Ţiganca (The Gypsy Woman) Reservation (86 ha).