Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Flămânzi se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în partea de Sud-Sud Est a judeţului Botoşani, în zona de contact a Dealului Mare cu Câmpia Jijiei Inferioare, pe cursul mijlociu al râului Miletin, la intersecţia paralelei de 47°34’ latitudine nordică cu meridianul de 26°52’ longitudine estică, la 33 km Sud Est de municipiul Botosani. Din punct de vedere demografic, Flămânzi face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 854 loc. (1 ian. 2019), din care 6041 loc. de sex masc. şi 5 813 fem. Suprafaţa: 109 km2, din care 24,8 km2 în intravilan; densitatea: 478 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 136 loc., 9 129 de persoane (90,0%) erau români, 233 rromi (2,3%) şi 774 loc. (7,7%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 312 ortodocşi (91,9%) şi 824 loc. (8,1%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti deziua a şaptea, creştini de rit vechi romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Exploatãri de calcare oolitice, de gresii calcaroase şi de microconglomerate cuarţifere. Filatură de bumbac, înfiinţatã la 1 ianuarie 1981, falimentatã în anul 2002 şi lichidatã la 18 martie 2008. Producţie de mobilă, de confecţii textile, de brânzeturi şi de ulei comestibil; morărit; abator. Produse de artizanat (împletituri din papură şi răchită – coşuri). Pomicultură; viticultură. Muzeul Ţăranului, inaugurat în decembrie 2016, cu documente referitoare la Răscoala ţărănească din 1907, cu exponate de port popular, de etnografie, de ritualuri ş.a. În perioada 1972-1981, la Flămânzi a funcţionat un Muzeu al Răscoalei din 1907, amenajat în conacul Domnului Țãrii Româneşti, Mihail Sturdza, care a fost mistuit de incendiu în anul 1981. Casă de cultură/Centru Cultural (ianugurată la 7 iulie 1984). Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1959, azi (2024) cu peste 11 000 de volume.
Istoric
În arealul satului Prisăcani, în punctul numit „Cotul Beicului”`, a fost descoperită o necropolă tumulară, datând din Eneolitic (mileniul 4 î.Hr.), aparţinând Culturii materiale Cucuteni, suprapusă de alte necropole din Epoca bronzului, din prima perioadă a Epocii fierului (Hallstatt) şi din secolele 4-5 şi 15-18. Localitatea Flămânzi apare menţionată documentar, prima oară, la 4 septembrie 1605, într-un hrisov al Domnului Moldovei, Ieremia Movilă, iar la 26 martie 1612 era amintită ca sat într-un document semnat de Domnul Moldovei, Ştefa II Tomşa, prin care acesta dăruia mănăstirii Dragomirna satele Flămânzi şi Uriceni. La 27 martie 1737, Domnul Moldovei, Grigore II Ghica, întărea lui Ioasaf, egumenul mănăstirii Dragomirna, stăpânirea satelor Flămânda (Flămânzi n.a.), Uriceni, Tocmăgeni şi Drăgoeşti, recunoaşterea acestei stăpâniri fiind reînnoită la 10 ianuarie 1752 într-un act semnat de Domnul Moldovei, Constantin Racoviţă-Cehan. La 1 ianuarie 1799, satul Flămânzi apare pe un tabel ca moşie a Fondului bisericesc al Bucovinei, alături de alte opt sate, iar la 27 septembrie 1804, aceste moşii au fost vândute, prin contract, lui Todori von Mustiaţă şi prietenilor lui. La 6 aprilie 1849, Domnul Moldovei, Mihai Sturdza, a dat în arendă, moşia pe care o stăpânea la Flămânzi, boierului Costandache Neculau, iar la 21 februarie 1865, acest boier a fost expropriat, iar pământul lui dat în proprietate celor 363 de ţărani din comuna Flămânzi. La 8 februarie (stil vechi)/21 februarie (stil nou) 1907, la Primăria din comuna Flămânzi s-au adunat circa 500 de ţărani pentru a protesta împotriva nerespectării promisiunilor făcute de către Gheorghe Constantinescu, administratorul moşiei Flămânzi a fraiţlor Fischer – incident care a marcat începutul unei răscoale ţărăneşti, cea mai mare răscoală ţărănească din istoria modernă a României, care s-a extins cu repeziciune în toată ţara. Răscoala a fost reprimată nemilos de către armata Guvernului conservator, soldându-se cu circa 3 000 de victime. La 20 august 1977, comuna Flămânzi a fost unificată cu comuna Nicolae Bălcescu sub denumirea de Flămânzi, iar satul Flămânzi a înglobat satul Cordun, formând satul Flămânzi. Comuna Flămânzi a fost trecută în categoria oraşelor la 1 aprilie 2004, având în subordine administrativă localităţile componente Nicolae Bălcescu şi Poiana şi satele Chiţoveni şi Prisăcani.
Monumente
În oraşul Flămânzi se află clădirea vechii Primării, construită în anul 1910 prin grija învăţătorului Constantin Maxim, a preotului Toma Săvescu şi a medicului Ștefan Șipoteanu şi destinată ca sediu pentru Banca “Triumful”. În anul 1925, această clădire a devenit sediul Primăriei comunale care a funcţionat până în anul 1948, când a fost atribuită Căminului Cultural, bibliotecii publice şi cinematografului comunal până în 1967. În perioada 1968-1991 a revenit din nou sediul Primăriei, iar din 1991 este sediul Ocolului Silvic; la Flămânzi există Monumentul eroilor Războiului de Independenţă, dezvelit la 18 august 1912 şi Monumentul (Obeliscul) Răscoalei din 1907, realizat de sculptorul Florin Calafeteanu şi dezvelit în anul 1977; la Flămânzi a existat conacul lui Grigore Mihail Sturdza, poreclit Beizadea Viţel (fiul Domnului Moldovei Mihai Sturdza), datând de la sfârşitul secolului 19, refăcut în anul 1923) şi mistuit de un incendiu în anul 1981. În localitatea componentă Poiana există biserica “Pogorârea Duhului Sfânt” (25 m lungime şi 11 m lăţime), ctitorie din anii 1807-1813 a vornicului Teodor Baloş (Balş), sfinţită la 10 iulie 1813, reparată şi pictată în anii 1920-1921 de pictorul italian Oreste Cantini, restaurată şi repictată în 1976-1977 de pictorul Vasile Buzuloiu, şi iar restaurată în anii 2004-2011 şi resfinţită la 13 octombrie 2013; în localitatea componentă Nicolae Bălcescu se află biserica “Sfinţii Trei Ierarhi”, construită în perioada 13 martie-28 septembrie 2014 (când a fost sfinţită) şi pictată in anii 2010-2014; în localitatea componentă Poiana mai există biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anii 1999-2000, iar în satul Prisăcani este biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, ctitorie din anii 1656-1657 a boierului Nicolae Stratulat, reparată în anul 1881 şi resfinţită la 21 septembrie 1881; în satul Chiţoveni există biserica “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, construită în anii 1921-1935 pe locul uneia din lemn care data din anul 1798. În arealul oraşului Flămânzi se află Rezervaţia Țiganca (86 ha).
About
The town of Flămânzi is located in the northeastern part of Romania, in the historical province of Bucovina, in the south-southeastern part of Botoşani County, in the contact area of Dealul Mare (The Big Hill) with the Lower Jijia Plain, on the middle course of the Miletin River, at the intersection of the parallel of 47°34′ north latitude with the meridian of 26°52′ east longitude, 33 km southeast of the municipality of Botoşani. From a demographic point of view, Flămânzi is part of the category of small towns, with a population of 11,854 inhabitants (January 1, 2019), of which 6041 males and 5,813 females. Area: 109 km2, of which 24.8 km2 in urban areas; density: 478 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 10,136 inhabitants, 9,129 people (90.0%) were Romanians, 233 Roma (2.3%) and 774 inhabitants (7.7%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, the same census recorded 9,312 Orthodox (91.9%) while 824 inhabitants (8.1%) belonged to other denominations (Pentecostals, Seventh-day Adventists, Old Roman Catholic Christians, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. Exploitation of oolitic limestones, calcareous sandstones and quartz microconglomerates. Cotton spinning mill, established on January 1, 1981, bankrupt in 2002 and liquidated on March 18, 2008. Furniture, textiles, cheese and edible oil industries; milling; abattoir. Handicrafts (rattan and wickerwork – baskets). Fruit growing; viticulture. The Peasant’s Museum, inaugurated in December 2016, with documents related to the Peasant Uprising of 1907, with exhibits of folk costumes, ethnography, rituals, etc. In the period 1972-1981, in Flămânzi there was a Museum of the Uprising from 1907, arranged in the mansion of Prince Mihail Sturdza, which was destroyed by fire in 1981. House of Culture/Cultural Center (inaugurated on July 7, 1984). Public library, established in 1959, today with over 11,000 volumes.
History
In the area of Prisăcani village, in the point called “Cotul Beicului”, a tumular necropolis was discovered, dating from the Eneolithic (4th millennium BC), belonging to the Cucuteni material culture, superimposed by other necropolises from the Bronze Age, from the first period of The Iron Age (Hallstatt) and the 4-5th and 15th centuries. The settlement Flămânzi appears mentioned documentary, for the first time, on September 4, 1605, in a deed of the lord of Moldavia, Ieremia Movilă, and on March 26, 1612 it was mentioned as a village in a document signed by the lord of Moldavia, Stephen II Tomşa, by which he gave to the Dragomirna monastery the villages of Flămânzi and Uriceni. On March 27, 1737, the lord of Moldavia, Gregory II Ghica, granted Ioasaf, the abbot of Dragomirna monastery, the dominion of the villages Flămânda (Flămânzi – editorial note), Uriceni, Tocmăgeni and Drăgoeşti, the recognition of this dominion being renewed by the lord of Moldavia, Constantin Racoviţă-Cehan. On January 1, 1799, the village of Flămânzi appears on a table as an estate of the Church Fund of Bukovina, along with eight other villages, and on September 27, 1804, these estates were sold, by contract, to Todori von Mustiaţă and his friends. On April 6, 1849, the lord of Moldavia, Mihai Sturdza, leased the estate he owned in Flămânzi to the boyar Costandache Neculau, and on February 21, 1865, this boyar was expropriated, and his land was given to the 363 peasants from Flămânzi commune. On February 8 (Old Style calendar)/ February 21 (New Style calendar) 1907, about 500 peasants gathered at the City Hall of Flămânzi commune to protest against the non-fulfillment of the promises made by Gheorghe Constantinescu, the administrator of the Flămânzi estate – incident that marked the beginning of the great peasant uprising (the Romanian Peasants’ Revolt). On August 20, 1977, Flămânzi commune was unified with Nicolae Bălcescu commune under the name of Flămânzi, and Flămânzi village included Cordun village, forming Flămânzi village. Flămânzi commune was transferred to the category of towns on April 1, 2004, having under administrative subordination the component localities Nicolae Bălcescu and Poiana and the villages Chiţoveni and Prisăcani.
Monuments
In the town of Flămânzi there is the old City Hall building, built in 1910 by the teacher Constantin Maxim, the priest Toma Savescu and the doctor Stefan Sipoteanu and intended as a headquarters for the “Triumph” Bank. In 1925, this building became the seat of the Communal City Hall, which functioned until 1948, when it was assigned to the Cultural Center, the public library and the communal cinema until 1967. In 1968-1991, it became again the City Hall, and in 1991 it became the headquarters of the Forest District; at Flămânzi there is the Monument of the Heroes of the War of Independence, unveiled on August 18, 1912 and the Monument (Obelisk) of the Rebellion of 1907, made by the sculptor Florin Calafeteanu and unveiled in 1977; in Flămânzi there was the mansion of Prince Mihail Sturdza (late 19th century, rebuilt in 1923), destroyed by a fire in 1981. In the locality of Poiana there is the church “Descent of the Holy Spirit” (25 m long and 11 m wide), founded in 1807 -1813 by the governor Teodor Balos (Bals), consecrated on July 10, 1813, repaired and painted in 1920-1921 by the Italian painter Oreste Cantini, restored and repainted in 1976-1977 by the painter Vasile Buzuloiu, and again restored in 2004-2011 and re-sanctified on October 13, 2013; in the village Nicolae Bălcescu there is the church “Sfinţii Trei Ierarhi” (The Holy Three Hierarchs), built between March 13 and September 28, 2014 (when it was consecrated) and painted in the years 2010-2014; in the village Poiana there is the church “The Holy Archangels Michael and Gabriel” (1999-2000), and in the village of Prisăcani there is a wooden church dedicated to “Saint Nicholas”, founded in 1656-1657 by the boyar Nicolae Stratulat, repaired in 1881 and rebuilt on September 21, 1881; in the village of Chitoveni there is the church “Saint Great Martyr Demetrios, the Myrrh Streamer”, built in 1921-1935 on the site of a wooden one dating from 1798. In the area of Flămânzi there is the Ţiganca (The Gypsy Woman) Reservation (86 ha).