Flămânzi

Date generale

Oraşul Flămânzi se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în partea de Sud-Sud Est a judeţului Botoşani, în zona de contact a Dealului Mare cu Câmpia Jijiei Inferioare, pe cursul mijlociu al râului Miletin, la intersecţia paralelei de 47°34’ latitudine nordică cu meridianul de 26°52’ longitudine estică, la 33 km Sud Est de municipiul Botosani; 11 854 loc. (1 ian. 2019), din care 6041 loc. de sex masc. şi 5 813 fem. Supr.: 109 km2, din care 24,8 km2 în intravilan; densitatea: 478 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 136 loc., 9 129 de persoane (90,0%) erau români, 233 rromi (2,3%) şi 774 loc. (7,7%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 312 ortodocşi (91,9%) şi 824 loc. (8,1%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti deziua a şaptea, creştini de rit vechi romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Exploatãri de calcare oolitice, de gresii calcaroase şi de microconglomerate cuarţifere. Filatură de bumbac, înfiinţatã la 1 ian. 1981, falimentatã în anul 2002 şi lichidatã la 18 mart. 2008. Producţie de mobilă, de confecţii textile, de brânzeturi şi de ulei comestibil; morărit; abator. Produse de artizanat (împletituri din papură şi răchită – coşuri). Pomicultură; viticultură. Muzeul Ţăranului, inaugurat în decembrie 2016, cu documente referitoare la Răscoala ţărănească din 1907, cu exponate de port popular, de etnografie, de ritualuri ş.a. În perioada 1972-1981, la Flămânzi a funcţionat un Muzeu al Răscoalei din 1907, amenajat în conacul domnului Mihail Sturdza, care a fost mistuit de incendiu în 1981. Casă de cultură/Centru Cultural (ianugurată la 7 iul. 1984). Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1959, azi cu peste 11 000 de volume.

Istoric

În arealul satului Prisăcani, în punctul numit „Cotul Beicului”`, a fost descoperită o necropolă tumulară, datând din Eneolitic (mileniul 4 î.Hr.), aparţinând Culturii materiale Cucuteni, suprapusă de alte necropole din Epoca bronzului, din prima perioadă a Epocii fierului (Hallstatt) şi din secolele 4-5 şi 15-18. Localitatea Flămânzi apare menţionată documentar, prima oară, la 4 sept. 1605, într-un hrisov al domnului Moldovei, Ieremia Movilă, iar la 26 mart. 1612 era amintită ca sat într-un document semnat de domnul Moldovei, Ştefa II Tomşa, prin care acesta dăruia mănăstirii Dragomirna satele Flămânzi şi Uriceni. La 27 martie 1737, domnul Moldovei, Grigore II Ghica, întărea lui Ioasaf, egumenul mănăstirii Dragomirna, stăpânirea satelor Flămânda (Flămânzi n.a.), Uriceni, Tocmăgeni şi Drăgoeşti, recunoaşterea acestei stăpâniri fiind reînnoită la 10 ian. 1752 într-un act semnat de domnul Moldovei, Constantin Racoviţă-Cehan. La 1 ian. 1799, satul Flămânzi apare pe un tabel ca moşie a Fondului bisericesc al Bucovinei, alături de alte opt sate, iar la 27 sept. 1804, aceste moşii au fost vândute, prin contract, lui Todori von Mustiaţă şi prietenilor lui. La 6 apr. 1849, domnul Moldovei, Mihai Sturdza, a dat în arendă, moşia pe care o stăpânea la Flămânzi, boierului Costandache Neculau, iar la 21 febr. 1865, acest boier a fost expropriat, iar pământul lui dat în proprietate celor 363 de ţărani din comuna Flămânzi. La 8 febr. stil vechi/21 febr. stil nou 1907, la Primăria din comuna Flămânzi s-au adunat circa 500 de ţărani pentru a protesta împotriva nerespectării promisiunilor făcute de către Gheorghe Constantinescu, administratorul moşiei Flămânzi – incident care a marcat începutul marii răscoale ţărăneşti. La 20 aug. 1977, comuna Flămânzi a fost unificată cu comuna Nicolae Bălcescu sub denumirea de Flămânzi, iar satul Flămânzi a înglobat satul Cordun, formând satul Flămânzi. Comuna Flămânzi a fost trecută în categoria oraşelor la 1 apr. 2004, având în subordine ad-tivă localităţile componente Nicolae Bălcescu şi Poiana şi satele Chiţoveni şi Prisăcani.

Monumente

În oraşul Flămânzi se află cladirea vechii Primarii, construita in anul 1910 prin grija invatatorului Constantin Maxim, a preotului Toma Savescu si a medicului Stefan Sipoteanu si destinata ca sediu pentru Banca “Triumful”. În anul 1925, aceasta cladire a devenit sediul Primariei comunale care a functionat pana in 1948, cand a fost atribuita Caminului Cultural, bibliotecii publice si cinematografului comunal pana in 1967. În perioada 1968-1991 a revenit din nou sediul Primariei, iar din 1991 este sediul Ocolului Silvic; la Flămânzi exista Monumentul eroilor Razboiului de Independenta, dezvelit la 18 aug. 1912 si Monumentul (Obeliscul) Rascoalei din 1907, realizat de sculptorul Florin Calafeteanu si dezvelit in anul 1977; la Flămânzi a existat conacul domnului Mihail Sturdza (sf. sec. 19, refăcut în 1923), mistuit de un incendiu în 1981. În localitatea componenta Poiana exista biserica “Pogorarea Duhului Sfant” (25 m lungime si 11 m latime), ctitorie din anii 1807-1813 a vornicului Teodor Balos (Bals), sfintita la 10 iul. 1813, reparata si pictata in anii 1920-1921 de pictorul italian Oreste Cantini, restaurata si repictata in 1976-1977 de pictorul Vasile Buzuloiu, si iar restaurata in anii 2004-2011 si resfintita la 13 oct. 2013; în localitatea componenta Nicolae Bălcescu se afla biserica “Sfintii Trei Ierarhi”, construita in perioada 13 mart.-28 sept. 2014 (cand a fost sfintita) si pictata in anii 2010-2014; în localitatea componenta Poiana exista biserica “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” (1999-2000), iar în satul Prisăcani este biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” , ctitorie din anii 1656-1657 a boierului Nicolae Stratulat, reparata in 1881 si resfintita la 21 sept. 1881; in satul Chitoveni exista biserica “Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir”, construita in anii 1921-1935 pe locul uneia din lemn care data din anul 1798. În arealul orasului Flămânzi se afla Rezervatia Tiganca (86 ha).