LUCI, Tinovu ~, tinov situat în zona centrală a României, în M-ţii Harghita, la 1 080 m altitudine, în perimetrul comunei Sâncrăieni, judeţul Harghita, extins pe o suprafaţă de 273 ha. Tinovul Luci este de fapt o mlaştină oligotrofă (săracă în substanţe nutritive) în care vegetează numeroase specii de arbori şi arbuşti, între care bradul (Abies alba), molidul (Picea abies), pinul (Pinus sylvestris), zada (Larix decidua), afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (Vaccinium vitis-idaea), zălogul (Salix cinerea), mesteacănul (Betula pendula) şi în care îşi găseşte adăpost un relicte glaciar – mesteacănul pitic (Betula nana) – aflat la limita sudică a arealului său mondial de dezvoltare. Totodată, în acest tinov, o serie de plante hidrofite au condiţii optime de dezvoltare, printre care se evidenţiază roua-cerului (Drosera rotundifolia) – plantă carnivoră, poroinicul (Dactylorhiza maculata), curechiul de munte (Ligularia sibirica) – plantă protejată din 21 mai 1992, bumbăcariţa (Eriophorum vaginatum), rogozul (Carex acutiformis), odoleanul (Valeriana officinalis), sânziana (Galium verum), iarba-vântului (Nardus stricata) şi multe altele. Tinovul Luci a fost declarat rezervaţie naturală botanică în anul 1980 şi arie protejată de interes naţional în urma aplicării Legii nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000.