Date generale
Oraşul Turceni se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în extremitatea de Sud-Sud Vest a judeţului Gorj, în arealul de Sud al Dealurilor Jiului, pe râul Jilţu, în zona de confluenţă cu râul Jiu, la intersecţia paralelei de 44º40’00” latitudine nordică cu meridianul de 23º23’00” longitudine estică, la 57 km Sud-Sud Est de municipiul Târgu Jiu. Din punct de vedere demografic, Turceni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 028 loc. (1 ian. 2019), din care 4 010 loc. de sex masc. şi 4 018 fem. Supr.: 78,9 km2, din care 9,6 km2 în intravilan; densitatea: 836 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 din oct. 2011, din totalul celor 7 269 loc., 6 882 de persoane erau români (94,7%) şi 387 loc. (5,3%) aparţineau altor etnii (rromi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 6 824 de ortodocşi (93,9%) şi 445 loc. (6,1%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, penticostali, romano-catolici, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã pe linia Filiaşi – Turceni – Rovinari – Târgu Jiu, inauguratã în anul 1967 şi electrificatã în 1974. Exploatãri de lignit. Centrală electrică şi de termoficare construită în anii 1972–1982, cu şapte grupuri energetice de câte 330 MW fiecare, în total cu o putere instalată de 2 310 MW (cea mai mare termocentralã din România şi una dintre cele mai mari din Europa), care din anul 2010 funcţioneazã doar cu 5 grupuri energetice. Primul grup energetic a intrat în funcţiune în iulie 1978. Centrala a fost retehnologizată şi modernizată după anul 1990 conform cu cerinţele moderne de reducere a emisiilor de noxe, ea asigurând 10% din consumul anual de energie electrică din România. Hidrocentrală construită pe râul Jiu, la 3,5 km de oraş, cu o putere instalată de 9,9 MW, dată în folosinţă la 17 oct. 1989. În octombrie 2015 a fost inaugurată fabrica de gips-carton, prima şi cea mai mare fabrică de acest fel din România, care utilizeazã deşeurile rezultate din procesul de desulfurare a gazelor de la termocentrală. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri). Casã de Culturã, inauguratã în anul 1986, cu 450 de locuri, reabilitată în anii 2019-2020; Bibliotecã publicã, azi cu peste 10 000 de volume; Douã cãmine culturale; Spital de medicinã generalã (inaugurat în anul 1981) şi Spital de psihiatrie (din 1971); Ansambul de dansuri populare “Brâuleţul”, înfiintat în anul 2006.
Istoric
În arealul oraşului Turceni au fost descoperite vestigii de la începutul Epocii bronzului, aparţinând Culturii materiale Glina III Schneckenberg (secolele 18-16 î.Hr.). Localitatea apare menţionatã documentar ca sat, prima oară, în 1499, într-un hrisov al domnului Ţãrii Româneşti, Radu cel Mare, prin care acesta confirma “stăpânirea lui Vâlcu, cu fraţii săi, asupra moşiei de la Gura râului Jilţu din Câmpul Turcilor, s-o aibe de moştenire” (se pare că numele Turceni provine de la zona numită Câmpul Turcilor, de la Gura râului Jilţu). Într-un document din 14 aprilie 1529 exista o menţiune în care se specifica faptul că “Pârvu, Ban al Craiovei, dăruia satul Turceni mănăstirii Tismana”. În anul 1848 existau referiri la prezenţa satelor Turcenii de Jos, Turcenii de Sus, Gârbov, Murgeşti şi Strâmba, iar în anul 1925 este menţionată atât comuna Turcenii de Sus, cu 1 262 locuitori, formatã din satele Turcenii de Sus, Stolojani (sat desfiinţat la 17 februarie 1968 şi unificat cu satul Turcenii de Sus) şi Jilţu, cât şi comuna Turcenii de Jos, cu 1 294 locuitori, formatã din satele Turcenii de Jos şi Ilieşti. La 17 februarie 1968, comuna Turcenii de Sus s-a unit cu comuna Turcenii de Jos, formând comuna Turceni, care a fost trecută în categoria oraşelor la 7 aprilie 2004, având în subordine ad-tivă localitatea componentă Jilţu şi satele Gârbovu, Murgeşti, Strâmba-Jiu (numit Gârbovu de Sus în perioada 1 ianuarie 1965 şi 17 februarie 1968) şi Valea Viei.
Monumente
În satul Strâmba-Jiu se află mănăstirea Strâmba (de maici), cu biserica „Sfânta Treime”, iniţial cu o biserică din lemn a unui schit, ctitorie călugărească datând din anul 1487 şi atestată documentar în 1519, schit devenit metoc al mănăstirii Govora în anul 1525 şi al mănăstirii Tismana în anul 1731. Pe locul vechiului schit, în anii 1597-1599 a fost construită o biserică de zid pe cheltuiala marelui vistier Stoichiţă Râioşeanu şi a soţiei sale, Dochia. Afectată de un incendiu în anul 1724, biserica a fost refăcută şi pictată în 1783 prin osârdia marelui armaş Constantin Râioşeanu, având faţadele decorate cu panouri dreptunghiulare, mărginite de ciubuce. Biserica a fost restaurată în 1927 şi reparată în 1983. După o perioadă îndelungată de funcţionare ca biserică de parohie (din 1812), mănăstirea a fost reînfiinţată în 1923. Biserica “Sfânta Treime”, cu un pridvor închis, luminat de 8 ferestre înalte şi înguste, dominată de o turlă octogonală, plasată pe naos, luminată de 8 ferestre, înalte şi foarte înguste, a fost consolidată şi restaurată în anul 2008 şi declarată monument istoric. Tot în satul Strâmba-Jiu există două biserici din lemn – una cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (10 m lungime şi circa 5 m lăţime), datând din anul 1730 şi adusă aici în anul 1821 din satul Piscuri, comuna Plopşoru, jud. Gorj, având picturi originare, executate pe pereţii interiori de către David Clopotaru, declarată monument istoric, şi alta cu dublu hram – “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” şi “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, construitâ din lemn de stejar, în stil maramureşan, în anul 2000, şi sfinţită la 12 noiembrie 2000. Biserica este dominată de un Turn-clopotniţă, înalt de 33 m. În cartierul Stolojani (fost sat, desfiinţat la 17 februarie 1968 şi înglobat în oraşul Turceni) se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1774, refăcută în 1846), iar clădirea Primăriei din oraşul Turceni a fost inaugurată în anul 1999.