Turceni

Date generale

Oraşul Turceni se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în extremitatea de Sud Vest a judeţului Gorj, în arealul de Sud al Dealurilor Jiului, pe râul Jilţu, în zona de confluenţă cu râul Jiu, la intersecţia paralelei de 44º40’00” latitudine nordică cu meridianul de 23º23’00” longitudine estică, la 57 km Sud-Sud Est de municipiul Târgu Jiu. Din punct de vedere demografic, Turceni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 028 loc. (1 ian. 2019), din care 4 010 de sex masc. şi 4 018 fem. Supr.: 78,9 km2, din care 8,6 km2 în intravilan; densitatea: 933 loc./km2. Staţie de c.f. (Turceni). Centrală electrică şi de termoficare construită în anii 1972–1982, cu şapte grupuri energetice de câte 330 MW fiecare, în total cu o putere instalată de 2 310 MW (cea mai mare din România). Primul grup energetic a intrat în funcţiune în iulie 1978. Centrala a fost retehnologizată după anul 1990 şi asigură 10% din consumul anual de energie electrică din România. Hidrocentrală (9,9 MW) dată în folosinţă în 1989. În oct. 2015 a fost inaugurată fabrica de gips-carton, cea mai mare din România. Creşterea bovinelor. Pomicultură (meri, pruni, peri).

Istoric

Turceni apare menţionat documentar ca sat, prima oară, în 1499. Com. Turceni a fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004 având în subordine ad-tivă localit. componentă Jilţu şi satele Gârbovu, Murgeşti, Strâmba-Jiu şi Valea Viei.

Monumente

În satul Strâmba-Jiu se află mănăstirea Strâmba (de maici), cu biserica „Sfânta Treime”, ctitorie călugărească din 1487 şi atestată documentar în 1519, Distrusă de un incendiu în 1724, biserica a fost refăcută şi pictată în 1793 prin osârdia marelui armaş Constantin Râioşeanu, având faţadele decorate cu panouri dreptunghiulare, mărginite de ciubuce. Biserica a fost restaurată în 1927 şi reparată în 1983. După o perioadă îndelungată de funcţionare ca biserică de parohie (din 1812), mănăstirea a fost reînfiinţată în 1923. În cătunul Stolojani se află o biserică din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” (1774, refăcută în 1846).