Mănăstirea Negraia-Pătrângeni

Mănăstirea de călugări Negraia-Pătrângeni se află pe teritoriul satului Pătrângeni, situat în perimetrul administrativ al oraşului Zlatna, judeţul Alba, într-o zonă colinară, pe cumpăna de ape dintre râul Bulz şi râul Pătrângeni, la marginea pădurii Negraia. Începutul vieţii monahale de aici datează din prima jumătate a secolului 18, când  primii pustnici s-au aşezat mai întâi într-o grotă de sub o stâncă de calcar, numită Bulz, în care şi-au făcut loc de rugăciune. După câtva timp, ei s-au strămutat de sub stânca de calcar la o distanţă de circa 150 m, loc in care au construit, în jurul anului 1725, o biserică din lemn (cu dimensiunile de 11 m lungime şi 6 m lăţime) şi câteva chilii, astfel că, în 1760, acest aşezământ era deja cunoscut cu numele de mănăstirea Bulz. În 1805, mănăstirea a fost desfiinţată de către autorităţile habsburgice sub pretextul că monahii făceau contrabandă cu piei de animale aduse din Ţara Românească. În realitate, călugării de la această mănăstire aduceau piei de animale pentru a confecţiona coperţile cărţilor de cult, dar ei mai cumpărau din Ţara Românească şi alte obiecte pentru mănăstirea lor, ca de pildă candele, cădelniţe, tămâie, mir, cărţi bisericeşti ş.a. În anul 1909, preotul Teodor Duşa, cu ajutorul enoriaşilor, a construit la Negraia-Patrângeni o biserică de mir cu hramul “Buna Vestire” (cu dimensiunile de 22 m lungime şi 8 m lăţime). Mănăstirea Negraia-Pământeni a fost reînfiinţată abia în 1993, de data aceasta prin truda măicuţelor Arsenia Pană şi Antuza Ştirban, venite de la mănăstirea Agapia, care au început turnarea fundaţiilor pentru chiliile din jurul bisericii “Buna Vestire”. Din lipsă de fonduri, lucrările de construire a chiliilor au fost sistate când acestea se aflau în stadiul de fundaţie, iar măicuţele s-au reîntors la mănăstirea Agapia. La 1 mai 1997 a fost numit stareţ la această mănăstire arhimandritul Serafim Măciucă, în vârstă de 76 de ani, care fusese stareţ la mănăstirea Nicula. Acesta a reînceput lucrările de construire a corpului de chilii şi apoi de construire a unui Paraclis (25 martie 2000) cu hramul “Sfântul Ilie Tesviteanul”. Paraclisul a fost terminat în prima jumătate a anului 2002, iar picturile murale interioare au fost executate în perioada 1 iulie-21 decembrie 2002. În anul 2003 s-a mai construit pridvorul Paraclisului şi s-au executat unele lucrări de amenajare la biserca “Buna Vestire” (s-a schimbat tabla de pe acoperişul bisericii şi de pe turlă ş.a.), iar în anul 2004 s-au finalizat lucrările de construire a unei clădiri care adăposteşte bucătăria, trapeza (sala de mese) şi muzeul mănăstirii. În 2004 a mai fost construit un altar de vară, iar în perioada 2005-2006 s-a tencuit biserica “Buna Vestire”, s-a executat pictura murală interioară la aceasta de către Gicu Hodea, ajutat de ucenicii săi, şi s-a placat pardoseala din interiorul  bisericii cu marmură şi travertin. În primul trimestru al anului 2007 au fost terminate reparaţiile mobilierului din biserică şi s-au repictat icoanele de pe catapeteasmă, astfel că, la 25 martie 2007, s-a resfinţit biserica “Buna Vestire” şi s-a inaugurat muzeul mănăstirii (în care sunt expuse icoane vechi, sfeşnice, obiecte de cult, cărţi vechi bisericeşti ş.a.).