Mănăstirea Răteşti

Situatã în arealul satului Rãteşti din comuna Berca, judeţul Buzãu, la 27 km Nord-Vest de municipiul Buzãu, mănăstirea adãposteşte 60 de cãlugãriţe, pãstorite de stareţa Ghelasia Tãnase, care duc o viaţã de sine. Iniţial, aici a existat un schit de cãlugãri cu o bisericã din lemn, cu hramul “Sfânta Treime”, construitã la sfârşitul secolului 16 prin osârdia şi pe cheltuiala cãpitanului Dragomir, pe moşia sa. Schitul Rãteşti apare menţionat documentar, prima oarã, la 6 mai 1634 într-un act de danie a monahului Sofronie. În 1752, sfântul lãcaş a fost pãrãsit de cãlugãri, iar în anul 1760 a fost reînfiinţat ca mãnãstire de maici  datoritã  donaţiilor fãcute de boierii Scarlat şi Alexandru Hrisoscoleu. În 1784 a mai fost construitã o bisericã din lemn cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”. Biserica actualã, cu dublu hram – “Sfânta Treime şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, a fost ziditã în anii 1842-1844 pe locul celei din lemn care data din 1784. Tot în acea perioadã a mai fost ziditã, în cimitir, biserica având hramul “Învierea lui Lazãr”, cu o singurã turlã, pictatã în 1874. Un inventar din anul 1875 consemna cã în afara bisericilor existente la acea datã, mãnãstirea Rãteşti mai dispunea de o clopotniţã, un arhondaric, o şcoalã, o clãdire cu 12 camere, o casã mai micã, bucãtãrie, salã de mese şi alte construcţii anexe pentru animale şi pãsãri. Biserica cea mare, cu dublu hram – “Sfânta Treime şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, este un edificiu monumental, de mari dimensiuni (30 m lungime, 15 m lãţime şi ziduri înalte de 10 m), cu trei turle construite din scândurã şi acoperite cu tablã, una mare pe pronaos, de formã octogonalã şi 12 m înãlţime, şi douã turle mai mici pe pronaos, pentagonale, toate prevãzute cu ferestre dreptunghiulare. Picturile murale interioare au fost executate în 1844 de pictorul Nicolae Teodorescu, şeful Şcolii de zugravi de la Episcopia Buzãului, ajutat de nepotul sãu, Gheorghe Tattarescu, elev al acelei şcoli. În 1879, picturile murale interioare au fost restaurate de Dimitrie Teodorescu, în 1930 biserica a fost repictatã, în ulei, de Nicolae Şolescu, în 1973-1974 aceste picturi au fost reabilitate de Octavian Teodorescu, iar dupã cutremurul din 4 martie 1977, respectiv în anii 1978-1979, atât biserica precum şi picturile interioare au fost restaurate. Biserica a mai fost supusã unor consolidãri şi reparaţii dupã cutremurele din noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1940,  4 martie 1977, 30 august 1986, 31 mai 1990. În anul 1861, la aceastã mãnãstire a fost înfiinţatã, de cãtre P.S. Dionisie Romano, o şcoalã pentru maici şi pentru fetele sãrace din localitãţile apropiate, iar în anul 1996 a fost inaugurat un seminar liceal monahal. Mănăstirea Rãteşti are un muzeu cu colecţii de artã veche bisericeascã, inaugurat în 1975 în clãdirea fostei trapeze (broderii în fir de aur şi de argint, candele, sfeşnice, cruci, cãdelniţe, icoane pe lemn şi pe sticlã, cãrţi vechi bisericeşti, obiecte de cult etc.).