Situatã în arealul satului Rãteşti din comuna Berca, judeţul Buzãu, la 27 km Nord-Vest de municipiul Buzãu, mănăstirea Rãteşti adãposteşte o obşte de cãlugãriţe, care duc o viaţã de sine. Iniţial, aici a existat un schit de cãlugãri cu o bisericã din lemn, cu hramul “Sfânta Treime”, construitã la sfârşitul secolului 16 prin osârdia şi pe cheltuiala cãpitanului Dragomir, pe moşia sa. Schitul Rãteşti apare menţionat documentar, prima oarã, la 6 mai 1634 într-un act de danie a monahului Sofronie. În anul 1752, sfântul lãcaş a fost pãrãsit de cãlugãri, iar în anul 1760 a fost reînfiinţat ca mãnãstire de maici, datoritã donaţiilor fãcute de boierii Scarlat şi Alexandru Hrisoscoleu. În anul 1784 a mai fost construitã o bisericã din lemn cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”. Biserica actualã, cu dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, a fost ziditã în anii 1842-1844 pe locul celei din lemn, care data din anul 1784. Tot în acea perioadã a mai fost ziditã, în cimitir, biserica având hramul “Învierea lui Lazãr”, cu o singurã turlã, pictatã în 1874. Un inventar din anul 1875 consemna cã în afara bisericilor existente la acea datã, mãnãstirea Rãteşti mai dispunea de o clopotniţã, un arhondaric (clãdire destinatã gãzduirii pelerinilor), o şcoalã, o clãdire cu 12 camere, o casã mai micã, bucãtãrie, salã de mese (trapeza) şi alte construcţii anexe pentru animale şi pãsãri. Biserica cea mare, cu dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, este un edificiu monumental, de mari dimensiuni (30 m lungime, 15 m lãţime şi ziduri înalte de 10 m), cu trei turle construite din scândurã şi acoperite cu tablã, una mare pe pronaos, de formã octogonalã şi 12 m înãlţime, şi douã turle mai mici pe pronaos, pentagonale, toate prevãzute cu ferestre dreptunghiulare. Picturile murale interioare au fost executate în anul 1844 de pictorul Nicolae Teodorescu, şeful Şcolii de zugravi de la Episcopia Buzãului, ajutat de nepotul sãu, Gheorghe Tattarescu, elev al acelei şcoli. În anul 1879, picturile murale interioare au fost restaurate de Dimitrie Teodorescu, în 1930 biserica a fost repictatã, în ulei, de Nicolae Şolescu, iar în anii 1973-1974 aceste picturi au fost reabilitate de Octavian Teodorescu. Biserica a fost supusã unor consolidãri şi reparaţii dupã cutremurul devastator din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, dupã cel din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, şi dupã cele din 30 august 1986 (7,1 grade pe scara Richter) şi 30 mai 1990 (7,0 grade pe scara Richter). În anul 1861, la aceastã mãnãstire a fost înfiinţatã, de cãtre P. S. Dionisie Romano, o şcoalã pentru maici şi pentru fetele sãrace din localitãţile apropiate, iar în anul 1996 a fost inaugurat un seminar liceal monahal. Mănăstirea Rãteşti are un muzeu cu colecţii de artã veche bisericeascã, inaugurat în 1975 în clãdirea fostei trapeze (sala de mese), în care sunt expuse broderii în fir de aur şi de argint, candele, sfeşnice, cruci, cãdelniţe, icoane pe lemn şi pe sticlã, cãrţi vechi bisericeşti, obiecte de cult etc.