Mănăstirea Zamfira

Situatã în arealul satului Zamfira din comuna Lipãneşti, judeţul Prahova, în lunca râului Teleajen, la 15 km de municipiul Ploieşti, mănăstirea Zamfira adãposteşte 45 de călugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia monahiei Josifina Rãduinea. Mănăstirea Zamfira a fost întemeiatã ca schit de cãlugãri, în timpul celei de-a doua domnii în Ţara Româneascã a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730), cu biserica « Sfânta Treime » a cãrei construcţie a început în anul 1721 din iniţiativa şi prin strãdania Zamfirei Apostoli (vãduva negustorului Manoil Apostoli) şi a fost terminatã în 1743 (sfinţitã la 29 iulie 1743) prin osârdia nurorii sale, Smaranda, fiica agãi Ion Bãlãceanu şi nepoata domnului Şerban Cantacuzino. În 1832, schitul de cãlugari Zamfira a fost transformat în schit de calugãriţe. Cutremurele din 14 octombrie  1802 şi 11 ianuarie 1838 au provocat mari stricãciuni acestei biserici, fapt ce a determinat construcţia unei noi biserici, în anii 1855-1857, în apropierea celei vechi, cu dublu hram – « Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului » şi « Sfântul Nifon », prin grija mitropolitului Nifon şi a strãdaniei arhimandritului Eftimie, pe atunci stareţ al mãnãstirii Ghighiu. În 1858-1860, biserica veche, cu hramul « Sfânta Treime », a fost refãcutã şi tot atunci a fost construitã clopotniţa care este de formã pãtratã, prevãzutã cu o poartã de intrare în incinta mănăstirii.

Biserica « Sfânta Treime », situatã în prezent în afara complexului monahal, respectiv în cimitirul mănăstirii, este de dimensiuni mici, are pereţii exteriori zugrãviţi în alb, iar pereţii interiori au fost pictaţi abia în 1982, în stil neobizantin, de pictorul Mihail Bogdan Mochulschi.

Biserica nouã, cu dublu hram – « Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului » şi « Sfântul Nifon », ziditã în anii 1855-1857, a fost pictatã în întregime, în frescã, în perioada 16 iulie 1856-8 septembrie 1857 de Nicolae Grigorescu, ajutat de fratele sãu Gheorghe, pe când celebrul pictor avea 18-19 ani. Din cauza degradãrii accentuate a picturilor murale interioare, realizate de Nicolae Grigorescu, biserica a fost repictatã, în anul 1904, în ulei (peste picturile originare) de cãtre Toma Vintilescu din iniţiativa mitropolitului Ghenadie Petrescu – picturi refãcute în tempera în anii 1951-1953 de cãtre pictorii Gheorghe Vânãtoru şi Constantin Cãlinescu. În perioada 1986-1989, pictorul Ion Chiriac a înlãturat prin decupare toate picturile murale interioare refãcute în anii 1951-1953 şi readucerea la suprafaţã a picturilor originare executate de Nicolae Grigorescu pe care le-a restaurat cu migalã. Biserica nouã este dominatã de o turlã octogonalã, luminatã de opt ferestre înalte şi înguste, plasatã pe naos, iar intrarea în bisericã se face prin intermediul unui pridvor deschis. Pereţii exteriori sun zugrãviţi în alb. Cele douã biserici şi clãdirile anexe ale complexului monahal au fost consolidate şi restaurate în anii 1977-1980 dupã stricãciunile provocate de devastatorul cutremur din 4 martie 1977. Ample lucrãri de restaurare au mai fost efectuate în anii 1950-1960. În partea de Sud a bisericii noi existã 5 morminte ale familiei istoricului Nicolae Iorga (mama, fratele acestuia şi 3 copii). Activitatea monahalã de la mânãstirea Zamfira a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste prin Decretul Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959, iar cãlugãriţele alungate. Mănăstirea a fost recativatã în 1970 cu obşte de cãlugãriţe. La mănăstirea Zamfira funcţioneazã un muzeu cu colecţii de icoane vechi, vase de cult, covoare, broderii, cruci ş.a.