OAŞ, Depresiunea Oaş sau Ţara Oaşului, depresiune în partea de Nord Vest a României, de origine tectonică şi de baraj vulcanic, bine individualizată în masa vulcanică, situată pe valea râului Tur, între M-ţii Oaş (la Nord Vest şi Nord) şi M-ţii Gutâi (la Est şi Sud Est). Suprafaţa: 550 km2. Relief variat, dispus în trepte, sub forma unui amfiteatru, cu altitudini medii reduse, în cadrul căruia se disting dealuri piemontane (400–600 m), martori de eroziune alcătuiţi din roci vulcanice (Măguriţa, Belavera, Gruiul Tufei), câmpii piemontane (200–400 m), terasele şi luncile râurilor Tur, Talna, Pârâu Rău ş.a. Compartimentată în trei bazinete: Negreşti, Târşolţ şi Cămârzana. Climă răcoroasă cu inversii de termperatură iarna. Temperatura medie anuală este de 8–9°C. Precipitaţii moderate (700–950 mm anual). Culturi de cereale; plantaţii pomicole, pajişti naturale, păduri de stejar şi gorun. Exploatări forestiere şi miniere (bentonite la Racşa). Izvoare cu ape minerale (Bixad, Luna, Valea Mariei). Ţara Oaşului este un adevărat muzeu etnografic în aer liber, în care trecutul istoric şi spiritualitatea artistică a neamului românesc sunt oglindite în arta şi muzica populară, în dansul specific oşenesc şi în tradiţiile păstrate nealterat şi retrăite cu ocazia unor evenimente mai importante (nunţi, plecarea oilor la munte – sâmbrele etc.). Portul oşenesc se distinge de alte porturi populare prin originalitatea sa, cel bărbătesc recunoscându-se uşor după pălăriile din postav negru sau din paie, cu borurile mici şi lăsate în jos, împodobite, de obicei, cu o salbă de mărgele, sau cu pene, precum şi după cămăşile şi pantalonii largi de vară şi nelipsita „straiţă”. O atracţie deosebită pentru turişti o prezintă tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Dansurile oşeneşti „roata” şi „tropotita”, animate de ritmul sacadat al „ceterii” (viorii) şi însoţite de vioiciunea şi sarcasmul „ţipuriturilor” (strigăturilor) sunt renumite şi apreciate de toţi iubitorii de muzică populară şi de dans popular. Remarcabile prin originalitatea şi semnificaţia lor profundă sunt şi unele obiceiuri legate de evenimente mai importante din viaţă sau de anumite activităţi săteşti, cum este „Sâmbra Oilor”– cea mai mare serbare câmpenească a oşenilor, legată de tradiţionala lor ocupaţie – păstoritul. Ea simbolizează anotimpul în care natura se trezeşte la viaţă, marcând în acelaşi timp data ieşirii oilor la păscut, la munte. În afarã de “Sâmbra oilor”, un eveniment deosebit în viaţa satului este cel al nunţilor, în care, mireasa nu îmbracã o rochie albã, ci se gãteşte cu un costum popular, ancestral, alcãtuit din fustã, cãmaşã cu mâneci largi, împodobitã cu mii de mãrgeluţe, şi cizmuliţe lãcuite, pe cap poartã o cununã, bãtutã cu pietre preţioase, iar la gât are un colier din mãrgele, înfãşurate unele peste altele. Ginerele este îmbrãcat în costum popular oşenesc, lucrat manual, iar pe cap poartã nelipsitul clop (o pãlãrioarã specificã zonei Oaşului), împodobitã cu mãrgeluţe.
ODORHEI, depresiune tectono-erozivă în partea centrală a României, în aria marginală a Depresiunii Transilvaniei, situată pe cursul superior al râului Târnava Mare, la 470–580 m altitudine, străjuită de prelungirile M-ţilor Gurghiu şi Harghita (la Nord şi Est), de masivele deluroase Rez sau Dealul Aramei (933 m altitudine) şi Homat (880 m), la Vest, şi de Subcarpaţii Homoroadelor (la Sud). Lăţimea variază între 10 si 15 km. Relief colinar, dominat de măguri cu altitudini de circa 700 m, de terase şi lunci. Culturi de cartofi şi sfeclă de zahăr.
OITUZ-CAŞIN, Depresiunea ~ → Tazlău, Depresiunea ~.
OZANA-TOPOLIŢA, Depresiunea ~ → Neamţ, Depresiunea ~ .