Depresiuni (O)

OAŞ, Depresiunea Oaş sau Ţara Oaşului, depresiune în NV României, de origine tectonică şi de baraj vulcanic, bine individualizată în masa vulcanică, situată pe Valea Turului, între M-ţii Oaş (la NV şi N) şi M-ţii Gutâi (la E şi SE). Supr.: 550 km2. Relief variat, dispus în trepte, sub forma unui amfiteatru, cu alt. medii reduse, în cadrul căruia se disting dealuri piemontane (400–600 m), martori de eroziune alcătuiţi din roci vulcanice (Măguriţa, Belavera, Gruiul Tufei), câmpii piemontane (200–400 m), terasele şi luncile râurilor Tur, Talna, Pârâu Rău ş.a. Compartimentată în trei bazinete: Negreşti, Târşolţ şi Cămârzana. Climă răcoroasă cu inversii de termperatură iarna. Temp. medie anuală este de 8–9°C. Precipitaţii moderate (700–950 mm anual). Culturi de cereale; plantaţii pomicole, pajişti naturale, păduri de stejar şi gorun. Expl. forestiere şi miniere (bentonite la Racşa). Izv. minerale (Bixad, Luna, Valea Mariei). Ţara Oaşului este un adevărat muzeu etnografic în aer liber, în care trecutul istoric şi spiritualitatea artistică a neamului românesc sunt oglindite în arta şi muzica populară, în dansul specific oşenesc şi în tradiţiile păstrate nealterat şi retrăite cu ocazia unor evenimente mai importante (nunţi, plecarea oilor la munte – sâmbrele etc.). Portul oşenesc se distinge de alte porturi populare prin originalitatea sa, cel bărbătesc recunoscându-se uşor după pălăriile din postav negru sau din paie, cu borurile mici şi lăsate în jos, împodobite, de obicei, cu o salbă de mărgele, sau cu pene, precum şi după cămăşile şi pantalonii largi de vară şi nelipsita „straiţă”. O atracţie deosebită pentru turişti o prezintă tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Dansurile oşeneşti „roata” şi „tropotita”, animate de ritmul sacadat al „ceterii” (viorii) şi însoţite de vioiciunea şi sarcasmul „ţipuriturilor” (strigăturilor) sunt renumite şi apreciate de toţi iubitorii de muzică populară şi dans popular. Remarcabile prin originalitatea şi semnificaţia lor profundă sunt şi unele obiceiuri legate de evenimente mai importante din viaţă sau de anumite activităţi săteşti, cum este „Sâmbra Oilor”– cea mai mare serbare câmpenească a oşenilor, legată de tradiţionala lor ocupaţie – păstoritul. Ea simbolizează anotimpul în care natura se trezeşte la viaţă, marcând în acelaşi timp data ieşirii oilor la păscut, la munte.

ODORHEI, depresiune tectono-erozivă în partea centrală a României, în aria marginală a Depr. Transilvaniei, situată pe cursul superior al râului Târnava Mare, la 470–580 m alt., străjuită de prelungirile M-ţilor Gurghiu şi Harghita (la N şi E), de masivele deluroase Rez sau Dealul Aramei (933 m alt.) şi Homat (880 m), la V, şi de Subcarpaţii Homoroadelor (la S). Lăţime: 10–15 km. Relief colinar, dominat de măguri cu alt. de c. 700 m, de terase şi lunci. Culturi de cartofi şi sfeclă de zahăr.

ORĂŞTIE, Culoarul Orăştiei, culoar depresionar de origine tectonică, pe valea mijlocie a Mureşului (parte componentă a Culoarului Mureşului), cuprins între prelungirile M-ţilor Metaliferi (la N) şi cele ale M-ţilor Şureanu (la S) şi, aproximativ, între localit. Vinţu de Jos (la NE) şi Turdaş (la SV). Are o formă alungită, pe direcţie NE-SV, cu numeroase „golfuleţe” depresionare care pătrund în zona montană, cu relief predominant deluros în partea sudică şi de terase şi lunci în cea nordică.