Mănăstirea Plumbuita

Situatã în cartierul Colentina din partea de Est  a municipiului Bucureşti, pe o micã înãlţime de pe malul drept al râului Colentina, mănăstirea Plumbuita adãposteşte 10 cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia arhimandritului Visarion Marinescu. Biserica mânãstirii Plumbuita, cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul” , a fost construitã în anii 1560-1564 prin grija domnului Petru cel Tânãr , fiul domnului Mircea Ciobanul şi al Doamnei Chiajna. În luna august 1595 oastea otomanã a provocat mari distrugeri bisericii, iar în 1614 aceasta a fost afectatã de un incendiu. În 1647, biserica mănăstirii Plumbuita a fost reziditã din temelie din iniţiativa şi pe cheltuiala domnului Matei Basarab pentru a comemora victoria din 20-21 octombrie 1632 de lângã mânãstirea Plumbuita, asupra oastei lui Radu Iliaş care fusese numit domn al Ţãrii Româneşti de cãtre Poarta Otomanã. Tot în 1647 a fost construitã Casa Domneascã şi zidul de incintã al mănăstirii, iar Turnul-clopotniţã a fost ridicat în anii 1803-1806 prin strãdania egumenului Dionisie pe locul celui distrus de cutremurul din 14 octombrie 1802. Acest cutremur a mai provocat mari stricãciuni şi altor construcţii anexe ale ansamblului monahal care au fost reparate ulterior prin osârdia egumenului Dionisie. Biserica mănăstirii Plumbuita are o singurã turlã, plasatã deasupra pronaosului, prezintã ancadramente de tip gotic la ferestre şi pãstreazã picturi murale interioare originare, între care se remarcã tabloul votiv care îl înfãţişeazã pe domnul Matei Basarab împreunã cu soţia sa, Doamna Elina. Casa Domneascã se evidenţiazã prin prezenţa câtorva arcade masive la parter  şi a mai  multor arcade la etaj, sprijinite pe coloane cilindrice. În 1573, la mănăstirea Plumbuita a fost instalatã prima tiparniţã din Bucureşti, prin grija domnului Alexandru II Mircea, şi a treia din Ţara Româneascã dupã cele de la mânãstirea Dealu (1508) şi Târgovişte (1544). Dupã secularizarea averilor mânãstireşti din anul 1863, mănăstirea Plumbuita a fost pãrãsitã de cãlugãri, ulterior biserica a funcţionat ca bisericã de mir, iar construcţiile anexe s-au pãrãginit treptat. Cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940 a deteriorat grav biserica, aceasta fiind restauratã abia în 1954-1955 prin grija Patriarhului Iustinian Marina şi sfinţitã la 24 iunie 1958 când stareţ era arhimandritul Sofian Boghiu. Numele de Plumbuita al acestei mânãstiri a fost atribuit de localnici deoarece mult timp biserica mânãstirii a fost acoperitã cu tablã din plumb. Muzeul mănăstirii Plumbuita, amenajat în fosta Casã Domneascã, cuprinde obiecte de artã religioasã, 130 de busturi ale domnitorilor români, sculptate în piatrã de stareţul Simeon Tatu, cãrţi vechi ş.a. În interiorul bisericii se aflã moaştele Sfântului Ierarh Nicolae şi ale Sfinţilor Mucenici Gheorghe, Pantelimon şi Ioan cel Nou de la Suceava. În cadrul mănăstirii Plumbuita funcţioneazã atelierele Secţiei de picturã, restaurare şi patrimoniu ale Facultãţii de Teologie din Bucureşti, iar pânã nu de mult la aceastã mănăstire au mai funcţionat ateliere de sculpturã, de preparat tãmâie, de confecţionare a obiectelor de cult din metal şi o secţie de turnat clopote (aici a fost turnat clopotul cu o greutate de 1 200 kg care în prezent se aflã instalat la mănăstirea Radu Vodã din Bucureşti). Ansamblul monahal a fost supus unor lucrãri de restaurare în anii 2007-2008.