Munţi (B)

BABELE, culme muntoasă în partea central-nordică a masivului Bucegi (Carpaţii Meridionali), cu direcţie N-S, între Valea Jepilor, la E, şi Valea Şugărilor, la V, constituită din conglomerate şi gresii. Alt. max.: 2 292 m (vf. Baba Mare). În urma modelării îndelungate şi complexe a rocilor din această zonă, datorită agenţilor naturali (vânt, gelivaţie, şiroire, eroziune diferenţială etc.), au rezultat forme specifice de relief, cu aspect de stânci izolate sau grupuri de stânci, unele cu profil uman, altele având înfăţişarea unor ciuperci uriaşe (numite „Babe”) sau a unui Sfinx. Important obiectiv turistic de la care se poate pleca spre vf. Omu (2 505 m), spre izv. şi peştera Ialomiţei, spre Crucea de pe masivul Caraiman, spre cabanele Piatra Arsă şi Vârful cu Dor etc. Hotel turistic. Punct final al telecabinei ce face legătura cu oraşul Buşteni, dată în folosinţă la 11 aug. 1978 (lungimea cablului: 4 350 m; diferenţă de nivel: 1 237 m) şi punct de plecare al celei spre Hotelul Peştera (din apropierea Peşterii Ialomiţei), a cărei lungime este de 2 600 m şi diferenţă de nivel de 520 m, dată în funcţiune la 30 dec. 1982.

BAIULUI, Munţii ~, complex de culmi muntoase în V Carpaţilor de Curbură (Carpaţii Orientali), între Valea Prahovei la V şi Valea Doftanei la E. M-ţii Baiului sunt alcătuiţi dintr-o alternanţă de gresii calcaroase, calcare marnoase şi şisturi argilo-marnoase şi se prezintă sub forma unei culmi pr., cu direcţie NNE-SSV, din care se desprind mai multe culmi secundare (Clăbucetul Mare, Clãbucetul Taurului, Clăbucetul Azugii, Clăbucetul Baiului ş.a.). Culmea pr. este dominată de mai multe vârfuri, de la N la S: Neamţu (1 926 m, alt. max. a M-ţilor Baiului), Rusu (1 902 m), Unghia Mare (1 847 m), Cazacu (1 753 m), Zamora (1 826 m), Baiu Mare (1 908 m), Drăgan (1 775 m), Gagu Mare (1 660 m). Pantele M-ţilor Baiului sunt acoperite cu păduri de fag şi de conifere, iar la peste 1 600 m alt. se extind pajişti, propice păstoritului (numeroase stâne). Zonã turistică. Cunoscuţi şi sub numele de M-ţii Gârbovei.

BARAOLT, masiv muntos în SV Carpaţilor Orientali, având forma unui horst, îmbrăţişat de marele cot al Oltului la E şi V şi limitat de Depr. Baraolt la N şi Sfântu Gheorghe la S. Alcătuit din fliş (roci marno-grezoase şi gresii) cu intruziuni de roci vulcanice. Alt. max.: 1 018 m (vf. Şugag). Acoperit cu păduri de fag şi gorun în alternanţă cu păşuni.

BÂRGĂU, Munţii Bârgăului, munţi scunzi, situaţi în N Carpaţilor Orientali, delimitaţi de cursul superior al râului Someşu Mare (la V şi NV), de râul Coşna (la NE) şi Valea Bistriţei ardelene (la S) şi străjuiţi de M-ţii Rodna (la NV), Suhard (la NE) şi Căliman (la S). Sunt alcătuiţi din depozite sedimentare, străpunse de roci eruptive care au generat mai multe vârfuri vulcanice, în majoritate neck-uri (vf. Miroslava, 1 625 m, care constituie alt. max. a acestor munţi; Heniu Mare, 1 611 m; Cucureasa, 1 392 m; Bârgău, 1 362 m; Păltineasa, 1 227 m ş.a.). M-ţii Bârgăului prezintă culmi prelungi, netede, separate de văile Ilva, Leşu şi Bârgău, care formează impresionante defilee la traversarea măgurilor eruptive. În partea de E se află platoul structural Zâmbroia. Expl. de min. complexe. Acoperiţi cu păduri, păşuni şi fâneţe. Pe pantele lor sunt risipite aşezãri omeneşti de altitudine (Şanţ, Rodna, Lunca Ilvei ş.a.).

BÂRNARU, masiv muntos în partea centrală a M-ţilor Bistriţei (Carpaţii Orientali), constituit din roci cristaline, limitat de valea Bistriţei la E şi râurile Bârnărel la N şi Bârnaru, la S. Alt. max.: 1 699 m (vf. Bârnaru).

BÂRSA, Munţii Bârsei, denumire generică atribuită munţilor din S Depr. Bârsei (Piatra Mare, Postăvaru, Măgura Codlei), formaţi din fliş. Alt. max.: 1 843 m (vf. Piatra Mare). Obiective turistice.

BERZUNŢI, Munţii ~, culme muntoasă cu orientare NV-SE, situată în E Carpaţilor Orientali, între râurile Trotuş, la V, şi Tazlău, la E, alcătuită din fliş. Alt. max.: 984 m (vf. Măgura).

BIHOR, Munţii ~, masiv muntos în V României, constituind nucleul M-ţilor Apuseni (Carpaţii Occidentali) şi, totodată, treapta montană cea mai înaltă a acestora. Alt. max.: 1 849 m (vf. Curcubăta Mare). Alcătuiţi din roci cristaline, eruptive şi sedimentare (conglomerate, gresii, calcare, marne), care au imprimat reliefului un aspect masiv, cu interfluvii largi şi povârnişuri domoale, M-ţii Bihor sunt un adevărat nod orohidrografic din care se despletesc numeroase culmi (Găina, Muncelu, Piatra Grăitoare etc.) şi din care izvorăsc mai multe râuri (Arieşu Mare, Arieşu Mic, Someşu Cald, Crişu Negru, Crişu Pietros ş.a.). Sunt acoperiţi cu păduri de molid şi fag, în alternanţă cu pajişti secundare. Expl. de bauxită, min. polimetalice, calcare s.a. Numeroase fenomene carstice: doline, uvale, polii, avenuri, văi oarbe, chei, izbucuri şi peşteri (Cetăţile Ponorului, Scărişoara, Focul Viu, Cetatea Rădesei s.a.). Important obiectiv turistic, uşor accesibil.

BISTRIŢA,  Munţii Bistriţei ~, sistem de masive muntoase în N Carpaţilor Orientali, limitat de valea superioarã a Moldovei, în N, valea Bistricioarei, la S, M-ţii Stânişoarei, la E şi M-ţii Cãliman şi Depr. Dornelor, la V, strãpunşi în partea lor nordicã de nebiruita vale a Bistriţei. Creasta pr. este fragmentatã în mai multe masive, bine individualizate: Rarãu (1 651 m), Giumalãu (1 857 m), Bârnaru (1 699 m), Grinţieş (1 758 m) şi Budacu (1 859 m). Sunt alcãtuiţi în general din roci cristaline. Alt. max.: 1 859 m (vf. Budacu). Împãduriţi cu specii rãşinoase de arbori.

BODOC, Munţii ~, masiv muntos în S Carpaţilor Orientali, în grupa munţilor vulcanici, limitat de Depr. Ciuc şi M-ţii Ciuc, la N, M-ţii Nemira, la NE, Depr. Târgu Secuiesc, la E, Râu Negru, la S, valea Oltului, la V şi M-ţii Harghita, la NV. Are o culme centrală, orientată N-S, din care se detaşează câteva vârfuri (Bodoc, 1 193 m, Vârful Pădurii, 1 213 m, Cărpiniş ş.a.) legate prin înşeuări. Alcătuit din fliş cu intruziuni vulcanice. Alt. max.: 1 241 m (vf. Cărpiniş). Nod hidrografic. Acoperit cu păduri de fag. Expl. de andezit (Bixad, Micfalău). La poale apar numeroase izv. cu ape minerale (Băile Tuşnad, Malnaş, Turia, Bodoc etc.).

BREŢCU, masiv muntos în V M-ţilor Vrancea (Carpaţii de Curbură), limitat de Depr. Târgu Secuiesc la V, cursul superior al Putnei, la E, masivul Lăcăuţ la S şi Oituz, la N. Constituit predominant din depozite de fliş grezos şi, în mai mică măsură, din şisturi argiloase şi gresii. Alt. max.: 1 503 m (vf. Muşat). Acoperit cu păduri. Nod hidrografic (de aici izv. Breţcu, Orbat, Covasna, Zagon, Oituz ş.a.).

BUCEGI, masiv muntos în extremitatea estică a Carpaţilor Meridionali, între Valea Prahovei, la E (pe care o domină printr-un abrupt de peste 1 000 m) şi M-ţii Leaota, la V. Din punct de vedere fizico-geografic (masivitate, frecvente urme glaciare etc.), masivul Bucegi face parte din Carpaţii Meridionali, iar din punct de vedere geologic este încadrat în Carpaţii Orientali (alcătuit predominant din gresii şi conglomerate, parţial şi calcare). De fapt, este un vast sinclinal în conglomeratele Cretacicului inferior, având aspectul unui podiş înalt, cu alt. medie de c. 2 000 m, bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidenţă flancurile exterioare ale sinclinalului. La 1 800–2 400 m alt. s-a dezvoltat o largă supr. structuralã, cunoscută sub numele de Platoul Bucegilor, care corespunde flancului estic al sinclinalului, terminat cu un front de cuestă, puternic fragmentat, ce formează abruptul prahovean al Bucegilor. Masivul Bucegi are frecvente înălţimi ce depãşesc 2 000 m, acestea scăzând în alt. de la N la S: vf. Omu, 2 505 m (alt. max. a masivului), Coştila, 2 498 m, Caraiman, 2 325 m, Jepii Mici, 2 184 m, Furnica, 2 103 m, Jepii Mari, 2 071 m, Vârfu cu Dor, 2 030 m. Prezintă evidente urme ale glaciaţiunii cuaternare (Valea Gaura, Valea Cerbului etc.) şi numeroase fenomene periglaciare (grohotişuri, custuri, morene, nişe nivale, râuri de pietre etc.). În bazinul superior al Ialomiţei predomină relieful carstic (abrupturi, hornuri, doline, chei, peşteri etc.). Alternanţa stratelor de gresii, marne şi conglomerate, precum şi neuniformitatea litologică a conglomeratelor au condiţionat formarea, prin dezagregare şi eroziune diferenţială exercitatã de vânt, ploi, gelivaţie etc., a unui relief rezidual interesant (Sfinxul, Babele, Ciupercile etc.). Versanţii M-ţilor Bucegi sunt, în cea mai mare parte, acoperiţi cu păduri de fag sau cu păduri de fag în amestec cu brad şi molid. Spre limita superioară a pãdurilor se dezvoltă zada sau laricele (Larix decidua). În porţiunile abrupte, unde pădurea nu s-a putut dezvolta, se întâlnesc pajiştile de stâncărie (aşa-numitele „brâne”). Jnepenişurile, care altădată erau bine reprezentate, se mai întâlnesc doar local, pe versanţii şi la obârşiile văilor (un pâlc de jnepeni bãtrâni, de mari dimensiuni, se găseşte la marginea platoului Bucegilor, în apropiere de Piatra Arsă). În M-ţii Bucegi,  o mare răspândire are şi smirdarul (Rhododendron kotschyi) sau bujorul de munte, declarat monument al naturii. Vegetaţia de pajişte de pe Platoul Bucegi a fost în mare parte afectată de trecerea prin această zonă a unui număr mare de turişti, cât şi din cauza unor activităţi antropice, fapt ce a determinat degradarea puternică a covorului vegetal şi, în consecinţã, dezvoltarea lui discontinuă. Staţie meteorologică de alt. (pe vf. Omu), de ordinul I, inaugurată în 1937. Masivul Bucegi este unul dintre cele mai atractive obiective turistice ale ţării prin prezenţa, în cadrul lui, a numeroase fenomene naturale (peştera Ialomiţei, cheile Horoabelor, Urşilor, Peşterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei de pe cursul superior al Ialomiţei, izvorul Ialomiţei, Sfinxul, Babele, Valea Gaura, Colţii Morarului etc.), poteci marcate, cabane (Omu – cea mai veche cabană din ţară, inaugurată la 3 sept. 1888, situată la cea mai mare alt. din ţarã, 2 505 m, Caraiman, Piatra Arsă, Mălăieşti, Bolboci, Gura Diham, Padina, Vârful cu Dor, Cota 1 500 etc.) şi hoteluri (Peştera, Babele, Cota 1 400 etc.), numeroase pârtii de schi cu diferite  grade  de  dificultate  (pârtia „Turistică” de 2 800 m lungime cu grad mediu de dificultate, pârtiile „Carp” de 2 500 m şi „Papagal” de 2 140 m, dificile ş. a.). Pe Platoul Bucegi se poate urca atât cu automobilul, pe şosea, cât şi cu telecabina din Sinaia şi din Buşteni. Rezervaţie naturală complexă (6 680 ha), cu relief spectaculos (abrupturi, creste ascuţite, circuri şi văi glaciare, relief carstic, văi torenţiale, turnuri, clăi, formaţiunile reziduale Sfinxul, Babele, pietrele singuratice sub formă de ciuperci etc.), cu o mare bogăţie floristică (tisa/Taxus baccata, zâmbrul/Pinus cembra, macul galben/Papaver pyrenaicum ssp. corona sancti-stephani, Festuca bucegiensis, bujorul de munte sau smirdarul/ Rhododendron kotschyi, floarea-de-colţi/ Leontopodium alpinum etc., diverse specii de genţiana şi de plante în perniţe, caracteristice etajului alpin, cum sunt guşa porumbelului pitică/Silene acaulis, Minuartia sedaides, diferite specii de Saxifraga etc.) şi faunistică (capra neagră, ursul brun, cocoşul de munte etc.); rezervaţie paleontologică (c. 150 specii de amoniţi, de belemniţi, cefalopode, gasteropode) şi interesante formaţiuni geologice. În 1990, masivul Bucegi a fost declarat Parc naţional (extins pe 35 700 ha).

BUDACU, masiv muntos în SE M-ţilor Bistriţei (Carpaţii Orientali), situat la V de Valea Bistriţei, între râurile Neagra Broştenilor (la V) şi Borca (la S şi E). Constituit din calcare cristaline. Alt. max.: 1 859 m (vf. Budacu). Păduri şi pajişti naturale.

BUZĂU, M-ţii Buzăului, ansamblu muntos în Carpaţii de Curbură, format din cinci masive, bine delimitate (Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru şi Culmea Ivăneţu), grupate sub numele generic de M-ţii Buzăului. Alt. max.: 1 772 m (vf. Penteleu).