Munţi (B)

BABELE, Culme muntoasã în partea central-nordicã a masivului Bucegi (Carpaţii Meridionali), cu direcţie N-S, între Valea Jepilor, la E, şi Valea Şugãrilor, la V, constituitã din conglomerate şi gresii. Alt. max.: 2 292 m (vf. Baba Mare). În urma modelãrii îndelungate şi complexe a rocilor din aceastã zonã, datoritã agenţilor naturali (vânt, gelivaţie, şiroire, eroziune diferenţialã etc.), au rezultat forme specifice de relief, cu aspect de stânci izolate sau grupuri de stânci, unele cu profil uman, altele având înfãţişarea unor ciuperci uriaşe (numite „Babe”) sau a unui Sfinx. Important obiectiv turistic de la care se poate pleca spre vf. Omu (2 505 m), spre izv. şi peştera Ialomiţei, spre Crucea de pe masivul Caraiman, spre cabanele Piatra Arsã şi Vârful cu Dor etc. Hotel turistic. Punct final al telecabinei ce face legãtura cu oraşul Buşteni, datã în folosinţã la 11 aug. 1978 (lungimea cablului: 4 350 m; diferenţã de nivel: 1 237 m) şi punct de plecare al celei spre Hotelul Peştera (din apropierea Peşterii Ialomiţei), a cãrui lungime este de 2 600 m şi diferenţã de nivel de 520 m, datã în funcţiune la 30 dec. 1982.

BAIULUI, Munţii ~, complex de culmi muntoase în V Carpaţilor de Curburã (Carpaţii Orientali), între Valea Prahovei la V şi Valea Doftanei la E. M-ţii B. sunt alcãtuiţi dintr-o alternanţã de gresii calcaroase, calcare marnoase şi şisturi argilo-marnoase şi se prezintã sub forma unei culmi pr., cu direcţie NNE-SSV, din care se desprind mai multe culmi secundare (Clãbucetul Mare, Clãbucetul Taurului, Clãbucetul Azugii, Clãbucetul Baiului ş.a.). Culmea pr. este dominatã de mai multe vârfuri, de la N la S: Neamţu (1 926 m, alt. max. a M-ţilor B.), Rusu (1 902 m), Unghia Mare (1 847 m), Cazacu (1 753 m), Zamora (1 826 m), Baiu Mare (1 908 m), Drãgan (1 775 m), Gagu Mare (1 660 m). Pantele M-ţilor B. sunt acoperite cu pãduri de fag şi de conifere, iar la peste 1 600 m alt. se extind pajişti, propice pãstoritului (numeroase stâne). Zonã turisticã. Cunoscuţi şi sub numele de M-ţii Gârbovei.

BARAOLT, Masiv muntos în SV Carpaţilor Orientali, având forma unui horst, îmbrãţişat de marele cot al Oltului la E şi V şi limitat de Depr. Baraolt la N şi Sfântu Gheorghe la S. Alcãtuit din fliş (roci marno-grezoase şi gresii) cu intruziuni de roci vulcanice. Alt. max.: 1 018 m (vf. Şugag). Acoperit cu pãduri de fag şi gorun în alternanţã cu pãşuni.

 BÂRGÃU, Munţii Bârgãului, munţi scunzi, situaţi în N Carpaţilor Orientali, delimitaţi de cursul superior al râului Someşu Mare (la V şi NV), de râul Coşna (la NE) şi Valea Bistriţei ardelene (la S) şi strãjuiţi de M-ţii Rodna (la NV), Suhard (la NE) şi Cãliman (la S). Sunt alcãtuiţi din depozite sedimentare, strãpunse de roci eruptive care au generat mai multe vârfuri vulcanice, în majoritate neck-uri (vf. Miroslava, 1 625 m, care constituie alt. max. a acestor munţi; Heniu Mare, 1 611 m; Cucureasa, 1 392 m; Bârgãu, 1 362 m; Pãltineasa, 1 227 m ş.a.). M-ţii B. prezintã culmi prelungi, netede, separate de vãile Ilva, Leşu şi Bârgãu, care formeazã impresionante defilee la traversarea mãgurilor eruptive. În partea de E se aflã platoul structural Zâmbroia. Expl. de min. complexe. Acoperiţi cu pãduri, pãşuni şi fâneţe. Pe pantele lor sunt risipite aşezãri omeneşti de altitudine (Şanţ, Rodna, Lunca Ilvei ş.a.).

BÂRNARU, masiv muntos în partea centralã a M-ţilor Bistriţei (Carpaţii Orientali), constituit din roci cristaline, limitat de valea Bistriţei la E şi râurile Bârnãrel la N şi Bârnaru, la S. Alt. max.: 1 699 m (vf. Bârnaru).

BÂRSA, Munţii Bârsei, denumire generică atribuitã munţilor din S Depr. Bârsei (Piatra Mare, Postãvaru, Mãgura Codlei), formaţi din fliş. Alt. max.: 1 843 m (vf. Piatra Mare). Obiective turistice.

BERZUNŢI, Munţii ~, culme muntoasã cu orientare NV-SE, situatã în E Carpaţilor Orientali, între râurile Trotuş, la V, şi Tazlãu, la E, alcãtuitã din fliş. Alt. max.: 984 m (vf. Mãgura).

BIHOR, Munţii ~, masiv muntos în V României, constituind nucleul M-ţilor Apuseni (Carpaţii Occidentali) şi, totodatã, treapta montanã cea mai înaltã a acestora. Alt. max.: 1 849 m (vf. Curcubãta Mare). Alcãtuiţi din roci cristaline, eruptive şi sedimentare (conglomerate, gresii, calcare, marne), care au imprimat reliefului un aspect masiv, cu interfluvii largi şi povârnişuri domoale, M-ţii B. sunt un adevãrat nod orohidrografic din care se despletesc numeroase culmi (Gãina, Muncelu, Piatra Grãitoare etc.) şi din care izvorãsc mai multe râuri (Arieşu Mare, Arieşu Mic, Someşu Cald, Crişu Negru, Crişu Pietros ş.a.). Sunt acoperiţi cu pãduri de molid şi fag, în alternanţã cu pajişti secundare. Expl. de bauxitã, min. polimetalice, calcare s.a. Numeroase fenomene carstice: doline, uvale, polii, avenuri, vãi oarbe, chei, izbucuri si pesteri (Cetãtile Ponorului, Scãrisoara, Focul Viu, Cetatea Rãdesei s.a.). Important obiectiv turistic, usor accesibil.

BISTRIŢA,  Munţii Bistriţei ~, sistem de masive muntoase în N Carpaţilor Orientali, limitat de valea superioarã a Moldovei, în N, valea Bistricioarei, la S, M-ţii Stânişoarei, la E şi M-ţii Cãliman şi Depr. Dornelor, la V, strãpunşi în partea lor nordicã de nebiruita vale a Bistriţei. Creasta pr. este fragmentatã în mai multe masive, bine individualizate: Rarãu (1 651 m), Giumalãu (1 857 m), Bârnaru (1 699 m), Grinţieş (1 758 m) şi Budacu (1 859 m). Sunt alcãtuiţi în general din roci cristaline. Alt. max.: 1 859 m (vf. Budacu). Împãduriţi cu specii rãşinoase de arbori.

 BODOC, Munţii ~, masiv muntos în S Carpaţilor Orientali, în grupa munţilor vulcanici, limitat de Depr. Ciuc şi M-ţii Ciuc, la N, M-ţii Nemira, la NE, Depr. Târgu Secuiesc, la E, Râu Negru, la S, valea Oltului, la V şi M-ţii Harghita, la NV. Are o culme centralã, orientatã N-S, din care se detaşeazã câteva vârfuri (Bodoc, 1 193 m, Vârful Pãdurii, 1 213 m, Cãrpiniş ş.a.) legate prin înşeuãri. Alcãtuit din fliş cu intruziuni vulcanice. Alt. max.: 1 241 m (vf. Cãrpiniş). Nod hidrografic. Acoperit cu pãduri de fag. Expl. de andezit (Bixad, Micfalãu). La poale apar numeroase izv. cu ape minerale (Bãile Tuşnad, Malnaş, Turia, Bodoc etc.).

BREŢCU, Masiv muntos în V M-ţilor Vrancea (Carpaţii de Curburã), limitat de Depr. Târgu Secuiesc la V, cursul superior al Putnei, la E, masivul Lãcãuţ la S şi Oituz, la N. Constituit predominant din depozite de fliş grezos şi, în mai micã mãsurã, din şisturi argiloase şi gresii. Alt. max.: 1 503 m (vf. Muşat). Acoperit cu pãduri. Nod hidrografic (de aici izv. Breţcu, Orbat, Covasna, Zagon, Oituz ş.a.).

BUCEGI, masiv muntos în extremitatea esticã a Carpaţilor Meridionali, între Valea Prahovei, la E (pe care o dominã printr-un abrupt de peste 1 000 m) şi M-ţii Leaota, la V. Din punct de vedere fizico-geografic (masivitate, frecvente urme glaciare etc.), masivul B. face parte din Carpaţii Meridionali, iar din punt de vedere geologic este încadrat în Carpaţii Orientali (alcãtuit predominant din gresii şi conglomerate, parţial şi calcare). De fapt, este un vast sinclinal în conglomeratele Cretacicului inferior, având aspectul unui podiş înalt, cu alt. medie de c. 2 000 m, bine marcat în ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun în evidenţã flancurile exterioare ale sinclinalului. La 1 800–2 400 m alt. s-a dezvoltat o largã supr. structuralã, cunoscutã sub numele de Platoul Bucegilor, care corespunde flancului estic al sinclinalului, terminat cu un front de cuestã, puternic fragmentat, ce formeazã abruptul prahovean al Bucegilor. Masivul B. are frecvente înãlţimi ce depãşesc 2 000 m, acestea scãzând în alt. de la N la S: vf. Omu, 2 505 m (alt. max. a masivului), Coştila, 2 498 m, Caraiman, 2 325 m, Jepii Mici, 2 184 m, Furnica, 2 103 m, Jepii Mari, 2 071 m, Vârfu cu Dor, 2 030 m. Prezintã evidente urme ale glaciaţiunii cuaternare (Valea Gaura, Valea Cerbului etc.) şi numeroase fenomene periglaciare (grohotişuri, custuri, morene, nişe nivale, râuri de pietre etc.). În bazinul superior al Ialomiţei predominã relieful carstic (abrupturi, hornuri, doline, chei, peşteri etc.). Alternanţa stratelor de gresii, marne şi conglomerate, precum şi neuniformitatea litologicã a conglomeratelor au condiţionat formarea, prin dezagregare şi eroziune diferenţialã exercitatã de vânt, ploi, gelivaţie etc., a unui relief rezidual interesant (Sfinxul, Babele, Ciupercile etc.). Versanţii M-ţilor B. sunt, în cea mai mare parte, acoperiţi cu pãduri de fag sau cu pãduri de fag în amestec cu brad şi molid. Spre limita superioarã a pãdurilor se dezvoltã zada sau laricele (Larix decidua). În porţiunile abrupte, unde pãdurea nu s-a putut dezvolta, se întâlnesc pajiştile de stâncãrie (aşa-numitele „brâne”). Jnepenişurile, care altãdatã erau bine reprezentate, se mai întâlnesc doar local, pe versanţii şi la obârşiile vãilor (un pâlc de jnepeni bãtrâni, de mari dimensiuni, se gãseşte la marginea platoului Bucegilor, în apropiere de Piatra Arsã). În M-ţii B.,  o mare rãspândire are şi smirdarul (Rhododendron kotschyi) sau bujorul de munte, declarat monument al naturii. Vegetaţia de pajişte de pe Platoul B. a fost în mare parte afectatã de trecerea prin aceastã zonã a unui numãr mare de turişti, cât şi din cauza unor activitãţi antropice, fapt ce a determinat degradarea puternicã a covorului vegetal şi, în consecinţã, dezvoltarea lui discontinuã. Staţie meteorologicã de alt. (pe vf. Omu), de ordinul I, inaugurată în 1937. Masivul B. este unul dintre cele mai atractive obiective turistice ale ţãrii prin prezenţa, în cadrul lui, a numeroase fenomene naturale (peştera Ialomiţei, cheile Horoabelor, Urşilor, Peşterii, Tãtarului, Zãnoagei, Orzei de pe cursul superior al Ialomiţei, izvorul Ialomiţei, Sfinxul, Babele, Valea Gaura, Colţii Morarului etc.), poteci marcate, cabane (Omu – cea mai veche cabană din ţară, inaugurată la 3 sept. 1888, situatã la cea mai mare alt. din ţarã, 2 505 m, Caraiman, Piatra Arsã, Mãlãieşti, Bolboci, Gura Diham, Padina, Vârful cu Dor, Cota 1 500 etc.) şi hoteluri (Peştera, Babele, Cota 1 400 etc.), numeroase pârtii de schi cu diferite  grade  de  dificultate  (pârtia „Turisticã” de 2 800 m lungime cu grad mediu de dificultate, pârtiile „Carp” de 2 500 m şi „Papagal” de 2 140 m, dificile ş. a.). Pe Platoul B. se poate urca atât cu automobilul, pe şosea, cât şi cu telecabina din Sinaia şi din Buşteni. Rezervaţie naturalã complexã (6 680 ha), cu relief spectaculos (abrupturi, creste ascuţite, circuri şi vãi glaciare, relief carstic, vãi torenţiale, turnuri, clãi, formaţiunile reziduale Sfinxul, Babele, pietrele singuratice sub formã de ciuperci etc.), cu o mare bogãţie floristicã (tisa/Taxus baccata, zâmbrul/Pinus cembra, macul galben/Papaver pyrenaicum ssp. corona sancti-stephani, Festuca bucegiensis, bujorul de munte sau smirdarul/ Rhododendron kotschyi, floarea-de-colţi/ Leontopodium alpinum etc., diverse specii de genţiana şi de plante în perniţe, caracteristice etajului alpin, cum sunt guşa porumbelului piticã/Silene acaulis, Minuartia sedaides, diferite specii de Saxifraga etc.) şi faunisticã (capra neagrã, ursul brun, cocoşul de munte etc.); rezervaţie paleontologicã (c. 150 specii de amoniţi, de belemniţi, cefalopode, gasteropode) şi interesante formaţiuni geologice. În 1990, masivul Bucegi a fost declarat Parc naţional (extins pe 35 700 ha).

BUDACU, masiv muntos în SE M-ţilor Bistriţei (Carpaţii Orientali), situat la V de Valea Bistriţei, între râurile Neagra Broştenilor (la V) şi Borca (la S şi E). Constituit din calcare cristaline. Alt. max.: 1 859 m (vf. Budacu). Pãduri şi pajişti naturale.

BUZÃU, M-ţii Buzãului, ansamblu muntos în Carpaţii de Curburã, format din cinci masive, bine delimitate (Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru şi Culmea Ivãneţu), grupate sub numele generic de M-ţii Buzãului. Alt. max.: 1 772 m (vf. Penteleu).