Mănăstirea Putna

Situatã la poalele Obcinei Mari din cadrul Obcinelor Bucovinei, în arealul comunei Putna, judeţul Suceava, la 60 km Nord Vest de municipiul Suceava, mãnãstirea Putna adãposteşte 47 de cãlugãri care duc o viaţã de obşte, pãstoriţi de stareţul Melchisedec Velnic. Mãnãstirea Putna este prima şi cea mai importantã ctitorie religioasã a lui Ştefan cel Mare (domn al Moldovei în perioada 1457-1504) fiind  consideratã de mulţi cercetãtori ca fiind “leagãnul ortodoxiei românesti”, “cetate a rugãciunii şi duhovniciei” sau, dupã cum aprecia poetul Mihai Eminescu în anul 1871, ca fiind “Ierusalimul neamului românesc”. Tot în 1871, Mihai Eminescu scria cã mormântul voievodului Ştefan cel Mare din biserica mãnãstirii Putna reprezintã “altarul credinţei strãmoşeşti”. Referitor la întemeierea mãnãstirii Putna au circulat de-a lungul secolelor numeroase legende, una dintre acestea relatând cã într-o noapte întunecoasã, pe când Daniil Sihastru se ruga în chilia sa, sãpatã în stâncã, ar fi sosit la el, ca sã-i cearã gãzduire, Ştefan cel Mare care se rãtãcise prin aceste locuri pe drumul sãu de întoarcere de la vânãtoare. Cu acel prilej, sihastrul Daniil l-a sfãtuit pe domnul Moldovei sã ridice o mãnãstire pe valea Putnei “pentru ca Dumnezeu sã-i ajute la toate treburile sale”. Potrivit, însã,celei mai rãspândite legende referitoare la întemeierea mãnãstirii Putna este aceea conform cãreia pentru a alege locul de construire a lãcaşului religios, Ştefan cel Mare a tras cu arcul de pe vârful Dealului Crucii, iar acolo unde a cãzut sãgeata s-a ridicat biserica mãnãstirii. Aceastã relatare este consemnatã şi de cronicarul Ion Neculce în lucrarea sa O samã de cuvinte, cel care a cules din tradiţia oralã peste 42 de legende istorice. Neculce scrie:…Ştefan-Vodã cel Bun, când s-au apucatu sã facã mãnãstirea Putna au tras cu arcul dintr-un vârf de munte… Şi aşa au fost fãcutã mãnãstirea de frumoasã, tot cu aur poleitã zugrãveala, mai mult aur decât zugrãvealã, şi pre dinlãuntru şi pre denafarã, şi acoperitã cu plumbu…” Lãsând legendele la o parte, cronicile vremii consemneazã cã biserica mãnãstirii Putna a fost ridicatã din porunca domnului Ştefan cel Mare pe un loc ales de el la 4 iulie 1466, iar construcţia acestui sfânt lãcaş a început la 10 iulie 1466 şi s-a terminat în 1469, sfinţirea fãcându-se la 8 septembrie 1470. Prima obşte de cãlugãri a luat fiinţã în jurul acestei biserici o datã cu începerea construcţiei (1466), cãlugãrii fiind aduşi de la mãnãstirea Neamţ. Biserica mãnãstirii Putna, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost afectatã de incendiul din Miercurea Mare a datei de 15 martie 1484, fiind refãcutã ulterior (pânã în anul 1489) – perioadã în care biserica a fost pictatã atât la interior, cât şi la exterior. Biserica originarã a lui Ştefan cel Mare a fost supusã unor modificãri şi restaurãri începute în 1653 din porunca domnului Vasile Lupu, continuate de domnul Ghrorghe Ştefan şi terminate în 1662 în timpul domniei lui Eustratie Dabija. În anul 1739, un puternic cutremur a provocat mari stricãciuni atât bisericii, cât şi clãdirilor anexe. Drept urmare, în perioada 1756-1760, biserica şi clãdirile anexe au fost restaurate prin grija şi strãdania mitropolitului Iacov Putneanul. Biserica actualã, cu o lungime de 37 m şi o lãţime de 15 m, susţinutã la exterior de 12 contraforturi, a mai fost supusã unor ample lucrãri de restaurare în anii 1901-1902, sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer, şi în perioada 1961-1975, sub coordonarea arhitecţilor Ioana Grigorescu şi Virgil Antonescu. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a mãnãstirii Putna are o singurã turlã, supraetajatã, compusã dintr-un tambur octogonal, în stil baroc, plasat pe o bazã stelarã, deasupra cãruia se înalţã un alt tambur, mai mic, terminat cu un acoperiş octogonal. Ambele tambururi sunt împodobite cu coloane în torsadã şi capiteluri corintice şi prezintã ferestre înguste, dreptunghiulare. Pereţii exteriori ai bisericii, ocrotiţi la partea superioarã de o streaşinã amplã, sunt acoperiţi cu douã rânduri de arcade care înconjurã edificiul – unele mai mici, situate deasupra unei “frânghii” realizatã în torsadã, din piatrã, iar celelalte arcade, mai înalte, se aflã în registrul inferior extins sub aceastã “frânghie” rãsucitã în trei. Motivul ornamental al “frânghiei” rãsucite în trei, realizat în piatrã sau lemn, folosit la numeroase edificii religioase din România, are semnificaţia Sfintei Treimi. Din loc în loc, arcadele din registrul inferior sunt prevãzute cu ferestre drepunghiulare înalte, decorate cu motive complexe gravate în piatrã. Picturile murale interioare ale bisericii “Adormirea Maicii Domnului” au fost refãcute în 1972 din iniţiativa lui Iustin Moisescu, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acel timp, şi apoi în anul 2001 la îndemnul Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acea perioadã. Picturile murale din anul 2001 au fost executate în frescã de fraţii Mihai şi Gavriil Moroşan. Pardoseala bisericii este din marmurã. La 1 mai 1481 au fost finalizate lucrãrile de construire a zidului de incintã al mãmãstirii şi a celorlalte clãdiri anexe din care se mai pãstreazã doar Turnul Tezaurului – turn în care, în secolele trecute, erau depozitate odoarele mãnãstirii. Intrarea în complexul monahal se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj zidit în anul 1757 prin efortul mitropolitului Iacov Putneanul, turn numit în prezent “Turnul Eminescu” deoarece aici au înnoptat, în perioada 14-16 august 1871, poetul Mihai Eminescu, scriitorul Ioan Slavici şi alţi participanţi la Serbarea de la Putna cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la sfinţirea bisericii “Adormirea Maicii Domnului”. Între celelalte componente ale ansamblului monastic Putna se remarcã paraclisul cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, iniţial construit din lemn în anii 1758-1759 prin grija mitropolitului Iacov Putneanul pe locul vechiului Turn-clopotniţã distrus de cutremurul din anul 1739, paraclis reconstruit din cãrãmidã în anii 1854-1856, restaurat în perioada 1976-1983 şi pictat în frescã în 1980-1984 de fraţii Mihai şi Gavriil Moroşan. Pentru a reîntregi ansamblul monahal Putna, în anii 1982-1988 a fost reziditã Casa Domneascã a lui Ştefan cel Mare pe temeliile celei vechi care data din 1473, dar distrusã din ordinul Curţii Imperiale de la Viena în anul 1783. Noua Casã Domneascã a fost construitã dupã proiectul arhitecţilor Ştefan Balş şi Virgil Antonescu şi sfinţitã la 15 august 1988. Turnul-clopotniţã  al mãnãstirii dateazã din anul 1882. În perioada lucrãrilor de restaurare a mãnãstirii Putna din anii 1961-1975 a fost demolatã vechea casã a stãreţiei, situatã pe latura vesticã a ansamblului monahal, pe locul ei construindu-se clãdirea care adãposteşte în prezent muzeul şi biblioteca mãnãstirii, iar noua casã a stãreţiei a fost ridicatã dupã planul arhitectului Eugen Chefreaux şi inauguratã în 1978. Muzeul mãnãstirii, inaugurat la 6 iunie 1976 şi reamenajat în anul 2004, cuprinde colecţii de broderii, între care se remarcã acoperãmântul de mormânt al Mariei de Mangop, datând din anul 1477 (cel mai vechi portret brodat în mãrime naturalã), manuscrise vechi (Tetraevangheliarul de la Humor, 1472, Letopiseţul de la Putna, 1517-1527 ş.a.), ferecãturi de argint, icoane vechi, potire, cruci, epitafuri, veşminte preoţeşti, o cãdelniţã cu stema Moldovei ş.a. La mãnãstirea Putna se pãstreazã o icoanã a Maicii Domnului, fãcãtoare de minuni, adusã de la Constantinopol în anul 1472 de Maria de Mangop (a doua soţie a lui Ştefan cel Mare), şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, ferecat în argint, fãcãtor de minuni, dãruit de Ştefan cel Mare în 1488. De-a lungul secolelor, mãnãstirea Putna a fost un important focar de culturã în cadrul cãruia au funcţionat un atelier de caligrafi şi miniaturişti, precum şi un atelier de broderie, iar în prezent îşi desfãşoarã activitatea un Centru de Cercetare şi Documentare care se ocupã cu studierea istoriei mãnãstirii şi a ctitorului ei. Tot aici a existat o adevãratã şcoalã pentru pregãtirea zugravilor de biserici, iar în 1757, egumenul Vartolomei Mãzãreanu a întemeiat la mãnãstirea Putna o Academie teologicã cu şapte ani de studiu în cadrul cãreia se predau gramatica, retorica, geografia ş.a. Aceastã Academie a funcţionat pânã în anul 1779. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a mãnãstirii Putna este una dintre cele mai importante necropole domneşti ridicatã, în principal, cu acest scop, care adãposteşte mormântul voievodului Ştefan cel Mare (mort la 2 iulie 1504), cu un valoros sarcofag din marmurã, precum şi mormintele celor douã soţii ale sale, Maria de Mangop (m. 1477) şi Maria Voichiţa (m. 1511) şi cele ale urmaşilor sãi, pânã  la Petru Rareş, respectiv: Bogdan (m. 1479), Petru (m. 1480) şi Bogdan III cel Chior (m. 20 aprilie 1517) – fiii lui Ştefan cel Mare, domniţa Maria (m. 1529), fiica lui Ştefan cel Mare, Ştefãniţã sau Ştefan cel Tânãr (m. 14 ianuarie 1527), fiul lui Bogdan III şi nepot al lui Ştefan cel Mare, Maria Rareş (m. 1529). La 21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotãrât canonizarea voievodului Ştefan cel Mare înscriindu-l în calendar şi sinaxar pe data de 2 iulie.