Cavnic

Date generale

Oraşul Cavnic se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Transilvania, în partea centrală a jud. Maramureş, la poalele M-ţilor Gutâi, la 550–1 120 m alt., pe cursul superior al râului Cavnic, la intersecţia paralelei de 47°39′39′′ latitudine nordicã cu meridianul de 23°52′40′′ longitudine esticã, la 33 km Est de municipiul Baia Mare; 5 150 loc. (1 ian. 2019), din care 2 475 loc. de sex masc. şi 2 675 fem. Supr.: 47,1 km2, din care 5,4 km2 în intravilan; densitatea: 954 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 976 loc., 4 064 persoane erau români (81,7%), 699 maghiari (14,0%), 26 rromi (0,5%) şi 187 loc. (3,8%) aparţineau altor etnii (ucraineni, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 715 ortodocşi (74,7%), 743 romano-catolici (14,9%), 94 reformaţi (1,9%) şi 424 loc. (8,5%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, baptişti, greco-catolici, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată.  Exploatarea şi prelucrarea minereurilor complexe, cu conţinut de aur, argint, plumb, zinc şi cupru, din anul 1763 şi până în anul 2007, când minele au fost închise. Staţie de flotaţie a metalelor neferoase (din 1810), desfiinţată în anul 1997. Confecţii textile; prelucrarea lemnului şi a cărnii; produse de panificaţie. Muzeul mineritului, inaugurat în anul 2003. Parc central (3 ha). Izvoare cu ape minerale, numite local “borcuturi”. În arealul oraşului Cavnic se află mai multe pârtii de schi – „Icoana” şi „Roata”, inaugurate în anul 2001 şi, respectiv, 2003, şi “Rainer” şi “Pârtia Albastră”, inaugurate în anul 2007. “Pârtia Albastră” are 2 250 m lungime, 330 m diferenţă de nivel, dificultate medie şi dispune de instalaţie de iluminat pe timp de noapte şi de o linie de Teleschi de 630 m lungime.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar ca sat, prima oară, în 1336, cu numele Capnic, ulterior fiind consemnatã cu alte grafii, ca de pildã Kapnek, în 1455, Capnic (1555), Kapnik (1585), Kapnikbanya (1639), Kapnik Baja şi Kapnik Grüb (1850). ş.a. Primele informaţii referitoare la mineritul de la Cavnic datează din anul 1347, într-un privilegiu emis de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, în care se consemna că “sunt reînnoite privilegiile anterioare ale oraşului Capnic”, an în care se şi pun bazele organizãrii mineritului. Într-o galerie de mină a fost descoerită o inscripţie cu anul 1511 pe care scrie: “Hier hats erschlagen Jacob Hüber” (Aici a fost ucis Jacob Hüber). Localitatea a fost devastată de turci în 1460, iar în 1717, locuitorii din Cavnic şi împrejurimi au înfrânt şi izgonit una dintre hoardele tãtãrãşti care înainta spre Baia Mare. La începutul sec. 20, Cavnic a devinit principalul centru de exploatare a minereurilor complexe. Comuna Cavnic a fost declarată oraş la 17 febr. 1968.

Monumente

Biserica romano-catolicã „Sfânta Varvara” , dominată de un turn de 34 m înălţime, declarată monument istoric, a fost construită în anii 1800-1803, finalizată în 1812 şi pictată în 1809-1812; „Stâlpul tãtarilor” , declarat monument istoric, este un obelisc înalt de 7,20 m, instalat în anul 1736, pe care se află urmãtoarea inscripţie în limba latinã: Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris (în anul 1717 pânã aici au ajuns tãtarii); ruinele unei topitorii de aur, numită “Logolda”, construită în anul 1862 de către englezi, extinsă în 1876, care a funcţionat până în anul 1900. Paltinul de Munte (Acer pseudoplatanus), înalt de 30 m, cu diametrul trunchiului de 1,32 m, cu o vârstă multiseculară.