Seini

Date generale

Oraşul Seini se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Maramureş/Transilvania, în partea de Vest a judeţului Maramureş, la poalele de Sud ale Dealului Comja (960 m alt.), care reprezintă o prelungire a M-ţilor Gutâi, în Câmpia Someşului, la 140 m altitudine, pe pârâul Seinel, afluent drept al râului Someş, la intersecţia paralelei de 47º44’52” latitudine nordică cu meridianul de 23º17’07” longitudine estică, la 26 km Vest-Nord Vest de municipiul Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Seini face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 580 loc. (1 ian. 2019), din care 4 713 loc. de sex masc. şi 4 867 fem. Supr.: 58,9 km2. din care 9,9 km2 în intravilan; densitatea: 968 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 987 loc., 7 011 loc. erau români (78,0%), 1 387 maghiari (15,4%), 192 rromi (2,1%) şi 397 loc. (4,5%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 5 739 de ortodocşi (63,9%), 1 001 reformaţi (11,1%), 873 greco-catolici (9,7%), 573 romano-catolici (6,4%), 136 baptişti (1,5%), 134 penticostali (1,5%), 107 Martorii lui Iehova (1,2%) şi 424 loc. (4,7%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini după evanghelie, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Seini este un important nod rutier al judeţului Maramureş şi dispune de o staţie de cale ferată în oraşul Seini şi de alta în satul Săbişa, pe linia Satu Mare – Botiz – Medieşu Aurit – Seini – Ilba – Buşag – Baia Mare, inaugurată în anul 1884.. În arealul oraşului Seini se exploatează andezit, tufuri vulcanice, dolomit şi trahit. Unităţile economice din oraş produc utilaje industriale şi agricole, miniexcavatoare, buldozere pe şenile, mobilă, produse abrazive pe suport textil, hârtie, scule abrazive, confecţii textile şi metalice, nutreţuri combinate pentru hrana animalelor, produse alimentare (preparate din carne şi lapte, drojdie, oţet, spirt ş.a.). Instalaţie de fermentare a gunoiului de grajd pentru obţinerea biogazului pe baza căruia se produce energie electrică necesară iluminatului public. Moară de cereale (din 1875), azi reutilată şi modernizată. Centru pomicol (meri, pruni, castani cu fructe comestibile ş.a.) şi viticol. Ferme legumicole, de creştere a bovinelor şi găinilor. Abator. Muzeu de istorie. Casă de cultură, cu 320 de locuri. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1952, în prezent cu peste 20 000 de volume. Tabără naţională de pictură.

Istoric

Localitatea apare menţionată documentar, pentru prima oară, în 1334, în lista dijmelor papale, cu numele Synir, iar ulterior este consemnată în unele documente ca oppidum/târg (în 1341, 1344) şi cu toponimele Castrum Zynyr (în 1490), Szinyr Varallya (în 1828), Szinyr-Varalja (1851), Săini (1909-1919) şi Seini (după 1920). Aşezarea a fost devastată de tătari în 1677 şi 1717. Comuna Seini a fost declarată oraş la 18 aprilie 1989, având în subordine administrativă satele Săbişa şi Viile Apei.

Monumente

Ruinele unei cetăţi medievale, situată pe Dealul Comja, menţionată documentar în 1490, distrusă în mai multe rânduri (1563, 1677, 1717) de invaziile tătare şi otomane şi refăcută de fiecare dată. Cetatea a fost afectată de un violent incendiu în 1848, refăcută în 1870 după care, mai târziu, a căzut în ruină; biserica romano-catolică, “Neprihănita Zămislire”, sfinţită în 1421, cu unele transformări ulterioare, transformată în biserică reformată în 1641 şi redevenită biserică romano-catolică în 1753. Biserica a fost afectată de incendiul din 1848 şi reparată ulterior; azi este declarată monument istoric; biserica reformată-calvină a fost construită în stilul goticului târziu, în anii 1796-1802, cu Turn-clopotniţă adăugat în anul 1811; biserica ortodoxă cu hramul “Sfântul Ioan Gură de Aur” a fost construită în perioada 1876-1882 pe locul unei vechi biserici din lemn, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, cu un Turn ridicat în 1909-1910. Are un iconostas din piatră albă, pictat de Emilian Cornea din Cluj în anul 1947. Biserica a fost reparată şi repictată în anii 2008-2011 de Ştefan Teodor din Şomcuta Mare, Neculai Andonaş din Bistriţa şi Gheorghe Monda şi sfinţită la 2 sept. 2012; Sinagogă construită în anul 1904, în prezent aflată într-o stare avansată de degradare, declarată monument istoric; Conacul Bay, construit în secolul 19, de către Béla Papólczy, a intrat în posesia fiicei lui, Mária Papólczy, ca zestre la căsătoria acesteia cu Czomaközi Bay Miklós (n. 4 ian. 1875, Ciumeşti, jud. Satu Mare – m. 3 dec. 1965, Oradea), folosit de acest cuplu până în 1926 când au divorţat, Mária mutându-se la Budapesta, iar Bay Miklós a rămas să locuiască în conac până în 1965, când a decedat, conacul devenind apoi sediul Primăriei. Restaurat în anii 2019-2020, conacul a fost declarat monument istoric şi găzduieşte în prezent sediul unui Centru multicultural; clădirea fostei judecătorii (începutul secolului 20); clădirea fostei şcoli confesionale ortodoxe româneşti , construită în anii 1860-1865, azi declarată monument istoric; clădirea fostei şcoli confesionale romano-catolice (secolul 18), azi declarată monument istoric. Pe pantele Dealului Comja (960 m altitudine), care domină partea de Nord a oraşului, se află înscris numele poetului naţional Mihai Eminescu, format din circa 10 000 de trunchiuri şi coroanele molizilor şi pinilor plantaţi în 1939 de către soldaţii armatei române, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. Zona împădurită a Dealului Comja este alcătuită din pini (Pinus sylvestris), molizi (Picea abies), brazi (Abies alba), fagi (Fagus sylvatica), carpeni (Carpinus betulus) ş.a. şi se extinde pe o suprafaţă de 0,50 ha, în arealele oraşului Seini şi cel al comunei Racşa, jud. Maramureş, declarată arie protejată de tip forestier la 6 martie 2000 şi publicată în Monitorul Oficial la 12 apr. 2000. Agroturism.