Situat în arealul oraşului Băile Olăneşti din judeţul Vâlcea, la Nord de localitatea componentă Cheia, la 20 km Nord Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, schitul Iezeru, cu 15 călugăriţe care duc o viaţă de obşte, păstorite de stareţa Maria Popa, este una dintre cele mai izolate sihăstrii din Oltenia. Primii ctitori sunt Radu I, domn al Ţării Româneşti în anii 1376-1383, şi fiul său, Mircea cel Bătrân (1386-1418), dar schitul apare menţionat documentar, pentru prima oară, abia în 1495 într-un act de danie semnat de domnul Radu cel Mare (1495-1508). Cu trecerea timpului schitul s-a degradat, fiind rectitorit pe un alt loc, la circa 500 m distanţă de primul, de către domnul Mircea Ciobanul şi soţia sa, Doamna Chiajna (fiica lui Petru Rareş), în anul 1559. În pisania care a fost pusă în 1720 se menţionează că schitul a fost terminat în 1568, după moartea lui Mircea Ciobanul. După refacerea schitului, aici s-a format, cu timpul, o mare obşte monahală cu peste 300 de călugări. În anul 1700, schitul Iezeru se afla în ruină şi fără nici un călugăr. Biserica actuală, cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, a fost zidită prin osârdia lui Ilarion (episcopul Râmnicului) şi a schimonahului Antonie (care a donat toate economiile) în anii 1693-1705 şi pictată în anii 1715-1720 de către ieromonahul Nicolae din Teiuş. Schimonahul Antonie a fost canonizat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în iunie 1992 ca Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru (prăznuit la 23 noiembrie). Chiliile au fost construite în aceeaşi perioadă cu biserica (1693-1705) şi sunt în bună stare şi în prezent. Biserica şi chiliile au fost restaurate în anii 1865-1870 şi tot atunci s-a construit şi clopotniţa. Din 1998, schitul Iezeru are o nouă biserică. În cadrul schitului funcţionează ateliere de confecţionat covoare şi carpete.