Date generale
Oraşul Breaza se aflã în partea de Sud-Sud Est a României, în provincia istoricã Muntenia, în zona de Nord Vest a judeţului Prahova, în Subcarpaţii Prahovei, pe valea râului Prahova, la 380–450 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45º11’14” latitudine nordică cu meridianul de 25º39’44” longitudine estică, la 45 km Nord Vest de municipiul Ploieşti. Din punct de vedere demografic, Breaza face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 16 297 loc. (1 ian. 2019), din care 7 934 loc. de sex masc. şi 8 363 fem. Supr.: 50,7 km2, din care 21,7 km2 în intravilan; densitatea: 751 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 15 928 loc., 15 425 de persoane erau români (96,8%) şi 503 loc. (3,2%) aparţineau altor etnii (rromi, maghiari, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 15 288 ortodocşi (96,0%) şi 640 loc. (4,0%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici, greco-catolici, evanghelişti, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Haltele de c.f. Breaza şi Nistoreşti au fost inaugurate la 10 iun. 1879, iar la începutul anilor 2000, halta Nistoreşti a fost desfiinţată şi gara aflată azi în ruină. Linia de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov a fost electrificată în anii 1965-1966, fiind prima cale ferată electrificată din România. Exploatãri de calcar (Gura Beliei), marne, argilă şi balast. Parc industrial construit în anul 2017 pe locul fostei unităţi industriale Hidrojet S.A., înfiinţată în 1974 şi falimentată în 2009, în cadrul căreia se producea piese şi accesorii pentru autovehicule (injectoare, distribuitoare, elemente de supapă), echipamente hidraulice şi piese turnate. În prezent, la Breaza se produc instalaţii termice, îmbrăcăminte din piele, confecţii textile, var hidraulic (la Gura Beliei) şi produse de panificaţie. Pomicultură (meri, peri). Liceul militar „Dimitrie Cantemir” (1949). Renumit centru de artă populară (covoare, broderii, ţesături, ii, cusături). Muzeu etnografic (ştergare, crestături în lemn, costume populare, ţesături etc.). Bibliotecă publică. Jocul popular “Ca la Breaza” are o partitură melodică asemănătoare cu cea a jocului popular “Breaza” din Ţara Făgăraşului, fapt care atestă originea transilvaneană a multor familii din oraşul Breaza ai căror strămoşi purtau numele Focşeneanu, derivat de la satul Focşa de lângă Făgăraş. Oraşul Breaza este una dintre renumitele Staţiuni climaterice şi de odihnă de interes general, cu funcţionare permanentă, declarată ca atare în anul 1928, cu climat de deal, sedativ, cu veri răcoroase (media termică in iul. 19°C) şi ierni puţin friguroase (media termică a lunii ian. –3°C). Staţiunea este indicată pentru ameliorarea stărilor de debilitate, a surmenajului fizic şi intelectual, a nevrozelor astenice, în convalescenţă cu stare generală bună. La Breaza există un teren de golf, extins pe 24 ha.
Istoric
Prima atestare documentară a localităţii datează din 1431, într-un hrisov semnat de domnul Alexandru Aldea, iar în 1503 figura într-un registru comercial al negustorilor braşoveni în care apare consemnat negustorul Neagoe din Breaza. Ulterior, Breaza a fost consemnat frecvent în unele documente, ca de pildă în cel din 27 mai 1510, cel din 7 aug. 1574, emis la Bucureşti de domnul Ţării Româneşti, Alexandru II Mircea, prin care acesta “întărea lui Drăghici ban şi soţiei sale, Vlada, stăpânirea asupra satelor Mărgineni şi Filipeşti şi Cricoveni şi Breaza şi Comarnicul şi Teşila şi Secăria şi toate bălţile şi moarile… pentru că le sunt acestea, mai sus scrise, sate vechi şi drept ocine (bucatã de pãmânt stãpânitã cu drept ereditar – n.a.) şi dedine” (bucatã de pãmânt dedicatã, consacratã – n.a.), în hrisovul semnat de domnul Vlad cel Tânăr (Vlăduţ), fiul lui Vlad Călugarul, la 16 iun. 1622, apoi în 1667, într-un act semnat de Elena Cantacuzino (fiica domnului Radu Şerban), în documentele anilor 1687 (2 mai), 1711, 1717, 1747 (2 mai), 1798 etc. Localitatea Breaza de Sus a fost punct de vamă în perioada 1834–1852, când punctul de vamă a fost mutat la Predeal. La sfârşitul sec. 19 existau două comune rurale separate – Breaza de Jos şi Breaza de Sus, iar în 1952 satele Breaza de Jos şi Podu Vadului au fost înglobate în comuna Breaza de Sus formând oraşul Breaza. În prezent oraşul Breaza are în subordine ad-tivă 10 localităţi componente: Breaza de Jos, Breaza de Sus, Frăsinet, Gura Beliei, Irimeşti, Nistoreşti, Podu Corbului, Podu Vadului, Surdeşti, Valea Târsei.
Monumente
În localitatea componentă Breaza de Sus se află biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din anul 1777 a domnului Alexandru Ipsilanti, cu o expresivă înfăţişare rustică, decorată cu picturi murale originare la interior (refăcute în 1989 şi resfinţite în 1990), declarată monument istoric şi de arhitectură, şi biserica “Schimbarea la Faţă”, de mari dimensiuni (26 m lungime, 12 m lăţime şi 25 m înălţime), construită în 1892 pe locul uneia din lemn care data din anul 1800, cu picturi murale interioare originare executate de Gheorghe Stoenescu (elev al lui Gheorghe Tattarescu), spălate în 1925-1926 de zugravul Capiţ, şi refăcute în 1992-1993, iar în localitatea componentă Breaza de Jos există biserica având dublu hram – „Sfântul Gheorghe” şi „Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric, datând din anul 1830, cu picturi murale interioare originare, realizate de Radu Vintilescu şi restaurate în 1963 de pictorul Călinescu; în localitatea componentă Nistoreşti există biserica „Sfântul Ilie Tesviteanul” (1938), iar în localitatea componentă Podu Vadului (atestat documentar în anul 1510) se află biserica având dublu hram – Naşterea Maicii Domnului” şi Sfânta Cuvioasă Parascheva” (28 m lungime, 8 m lăţime şi 16 m înălţime), construită în perioada 2000-2007 pe locul uneia care data din anul 1810, avariată grav de cutremurele din 4 martie 1977 şi 31 mai 1986 şi demolată; Palatul spătarului Toma Cantacuzino, construit în secolul 17, cu adăugiri din anii 1843–1848, făcute de domnul Gheorghe Bibescu. În acest palat a locuit o perioadă de timp, scriitoarea franceză de origine română, Marta Bibescu; Monumentul eroilor ridicat în 1930 pe Dealul Gurga (743 m alt.) în amintirea soldaţilor români căzuţi pe câmpurile de luptă în Primul Război Mondial. Centru turistic.