Mănăstirea Varatec

Situatã în arealul satului Varatec din comuna Agapia, judeţul Neamţ, într-o poianã mirificã de la poalele Munţilor Stânişoara, la 12 km Sud Vest de oraşul Târgu-Neamţ şi 40 km Nord-Nord Vest de municipiul Piatra-Neamţ, mănăstirea Varatec adãposteşte în prezent 450 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia maicii Iosefina Giosanu (din anul 2002). De fapt, în jurul incintei monahale propriu-zise se extinde satul mânãstiresc, cu case ţãrãneşti tradiţionale, aflate de-a lungul unor uliţe înguste, în care locuiesc cele câteva sute de de mãicuţe, fiind cea mai numeroasã unitate monahalã din România. Atât pronunţia (în “dulcele grai moldovenesc”) şi mai ales grafia satului şi a mãnãstirii omonime (Varatec şi nu Vãratec) este conformã cu nomenclatorul oficial al localitãţilor din România publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, Anul XVII, nr 54-55, Partea I, luni 27 iulie 1981, în vigoare şi în prezent. Fondatoarea schitului Varatec este Bãlaşa Herescu (1757-1842), fiica preotului Mihail Herescu de la biserica “Sfântul Nicolae”-Domnesc din Iaşi, care vieţuia ca rasoforã la schitul Topoliţa (din apropiere) cu numele cãlugãresc Olimpiada. Îndrumatã şi sfãtuitã de Paisie Velicikovschi (cãlugãr rus stabilit în Moldova), stareţul mănăstirii Neamţ (din 1799), cãlugãriţa Olimpiada a întemeiat (în perioada 1781-1785) o micã sihãstrie în poiana Varatec unde era proprietara mai multor terenuri cumpãrate de la marele vistiernic Deleanu şi de la pãdurarul Ion Bãlãnoiu, construind, cu ajutorul cãlugãrului-duhovnic Iosif, o bisericã din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi câteva chilii. În 1787, schitul Varatec s-a unit cu schitul Topoliţa din apropiere, întemeiat în 1588 prin grija boierului moldovean Ieremia Movilã – viitorul domn al Moldovei (1595-1600; 1600 1606), cãlugãriţele de aici mutându-se la Varatec. Ulterior s-au mai stabilit şi mãicuţele de la schitul Durãu, iar în 1803 au mai venit 50 de cãlugãriţe de la Socola-Iaşi, astfel cã la 26 septembrie 1811, prin venirea şi a altor cãlugãriţe, la schitul Varatec vieţuiau 273 de maici, în 1838 ajunsese la 639 de maici, în 1857 la 700 de monahii, dupã care, în 1909 numãrul vieţuitoarelor scãzuse la mai puţin de jumãtate, respectiv 304 cãlugãriţe. Devenind neîncãpãtoare, biserica iniţialã din lemn a fost demolatã, pe locul ei construindu-se (în anii 1808-1812) o bisericã din piatrã şi cãrãmidã care a pãstrat acelaşi hram –“Adormirea Maicii Domnului” -, pictatã la interior abia în anul 1841 şi repictatã în 1882 de T. Ioan şi D. Iliescu. Aceastã bisericã a fost supusã unor restaurãri şi modificãri dupã incendiul din noaptea de 10 spre 11 iunie 1900, când s-a renunţat la refacerea celor douã turle mai mici, din lemn (mistuite de incendiu), care însoţeau cele douã turle mai mari de zid. Turlele mari, de zid, una plasatã pe naos şi cealaltã pe pronaos, sprijinite pe baze poligonale înalte, au formã cilindricã, luminate de câte patru ferestre mici fiecare, terminate cu câte o cupolã mãrginite de streaşinã, în vârful cãrora este plasatã câte o cruce. La exterior, biserica “Adormirea Maicii Domnului”, care a fost declaratã monument istoric în anul 2004, este zugrãvitã în alb şi este prevãzutã pe latura de Sud cu un mic pridvor semirotund, prevãzut cu o uşã de intrare şi luminat de douã ferestre. În noaptea incendiului din anul 1900 au mai fost distruse numeroase chilii şi a fost parţial afectatã clopotniţa. Catapeteasma bisericii “Adormirea Maicii Domnului” a fost construitã în 1816, din lemn de tisã şi poleitã cu aur, pe cheltuiala logofetei Elenco Paladi. În anul de maximã extindere numericã (700 de cãlugãriţe în 1857), mănăstirea Varatec dispunea de patru biserici, 17 clopote, 300 de chilii, 12 moşii şi un venit de 13 mii de galbeni. Ansamblul monahal actual cuprinde bisericile cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului” (1808-1812), “Sfântul Ioan Botezãtorul” (1844, cu adãugiri din 1880), “Schimbarea la Faţã” construitã în anii 1845-1847 (sfinţitã la 27 noiembrie 1847), prin osârdia maicii stareţe Eufrosina Lazu, paraclisul “Sfântul Nicolae” (1840-1850) amenajat la primul etaj al Turnului-clopotniţã, refãcut în 1903-1909 şi pictat la interior de ieromonahul Eftimie Obrocea de la mănăstirea Ciolanu, bolniţa mãnãstirii sau cãminul de bãtrâne, reconstruitã dupã incendiul din 1995, care are o capacitate de 50 de locuri, bucãtãria, trapeza (sala de mese), muzeul, casa stareţei, numeroase anexe gospodãreşti – toate acestea înconjurate de zidul de incintã, masiv, construit din piatrã în 1808-1812. La 10 iulie 1803, schitul Varatec a fost trecut sub administrarea mãnãstirii Agapia, dupã care, în 1839, a devenit mânãstire independentã. La 23 septembrie 1803, la schitul Varatec a fost înfiinţatã o şcoalã monahalã de meserii şi de culturã generalã pentru cãlugãriţe unde acestea învãţau limba greacã şi meşteşugul broderiei, ţesãtoriei şi picturilor de icoane. În 1821, schitul Varatec a fost asediat, prãdat şi incendiat de cãtre turci în luptele lor cu eteriştii greci, odoarele furate, iar cãlugãriţele alungate sau ucise (cele care se împotriveau). În 1934, la mânãstirea Varatec a fost înfiinţat atelierul “Regina Maria” în care maicile învãţau sã lucreze broderii bisericeşti, covoare, diverse ţesãturi naţionale, tricotaje, picturi de icoane, activitãţi de artã decorativã şi de legãtorie de cãrţi ş.a. În 1935, în absida bisericii “Adormirea Maicii Domnului” a fost amplasatã o statuie din bronz care o înfãţişa pe Safta Brâncoveanu (soţia lui Grigore Brâncoveanu, unul dintre cei mai de seamã boieri din Ţara Româneascã) care a fãcut multe danii acestei mãnãstiri, operã a sculptorului Ion Jalea. În 1960-1961 a fost amenajat muzeul mănăstirii unde sunt expuse broderii, icoane, vase liturgice, cruci, manuscrise şi cãrţi vechi religioase, o evanghelie în limba slavonã, tipãritã la Lvov în 1644, ferecatã în argint, o evanghelie în limba greacã tipãritã la Veneţia în 1811, un epitaf lucrat în fire de aur şi argint de cãtre Smaranda Niculce în 1798 ş.a. În 1962 s-au executat lucrãri de consolidare, restaurare şi renovare a celor trei bisrici de la mânãstirea Varatec, iar în 1968-1969 au fost spãlate şi restaurate picturile interioare ale bisericii “Adormirea Maicii Domnului” de cãtre pictorul Arutium Avachian. Dupã anul 1989 au fost efectuate alte lucrãri de restaurare a celor trei biserici, s-a modernizat muzeul mănăstirii, s-a înfiinţat o brutãrie, iar magazinele mãnãstirii oferã spre vânzare siropuri, şerbeturi, dulceţuri ş.a. fãcute de mãicuţele mãnãstirii Varatec. O perioadã grea a vieţuitoarelor de la mănăstirea Varatec a fost cea de dupã aplicarea Decretului nr. 410 din 28 octombrie 1959 care prevedea desfiinţarea mai multor mănăstiri din România, mânãstirea Varatec fiind nevoitã atunci sã renunţe la circa 300 de cãlugãriţe care aveau vârsta de sub 50 de ani, acestea fiind obligate de regimul comunist sã pãrãseascã ansamblul monahal. La douã sãptãmâni dupã moartea poetului Mihai Eminescu (15 iunie 1889), la mănăstirea Varatec s-a retras poeta Veronica Micle care apoi s-a sinucis cu arsenic în noaptea de 2 spre 3 august 1889, fiind înmormântatã, la 5 august 1889, în cimitirul mănăstirii. Tot la mănăstirea Varatec s-a retras, în anul 2000, istoricul şi criticul literar Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1920-2006), academician din 1990, care s-a cãlugãrit (în anul 2005) cu numele Benedicta şi care în anul 2006 a fost înmormântatã la mânãstirea Putna. În apropiere, pe drumul ce leagã mănăstirea Varatec de mânãstirea Agapia, se aflã rezervaţiile forestiere cunoscute sub numele de “Pãdurea de argint” (1,3 ha), alcãtuitã din mesteceni, şi “Codrii de aramã” (9,4 ha), cu arbori multiseculari de gorun (Quercus patraea), izvor de inspiraţie pentru poetul Mihai Eminescu în scrierea poeziei Cãlin (File de poveste):

VIII

De treci codrii de aramã, de departe vezi albind

Si-auzi mândra glãsuire a pãdurii de argint

……………………………………………………

Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint

Vezi izvoare zdruncinate peste pietre licurind.