Mănăstirea Jitianu, care adăposteşte o obşte de călugări, se află în arealul satului Branişte din comuna Podari, judeţul Dolj, la 5 km Sud-Vest de municipiul Craiova, în cadrul arhiepiscopiei Craiovei şi a mitropoliei Olteniei. Conform tradiţiei, prima biserică a fost ctitorită la sfârşitul secolului 14 de către domnul Țării Româneşti, Mircea cel Bătrân, în memoria ostaşilor căzuţi în luptele de la Rovine. La sfârşitul secolului 16, pe locul vechii biserici a fost zidită o nouă biserică prin strădania jupânesei Maria din Obede şi a boierului Bengescu din familia Craioveştilor. Biserica actuală, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, de plan triconic, cu turle pe naos, a fost clădită prin osârdia vistierilor Ghinea Brătăşanu şi Udrişte şi zugrăvită abia după reparaţiile din anul 1812, cauzate de cutremurul devastator din 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter. Biserica a mai fost supusă unor reparaţii şi restaurări în anii 1852, 1910, 1926-1932, 1958. Turnul-clopotniţă, care are aspectul unei cule, a fost construit în 1701 ca loc de refugiu în caz de nevoie. Mănăstirea Jitianu posedă o importantă colecţie de icoane vechi, pictate pe sticlă şi pe lemn, de cărţi vechi bisericeşti şi de obiecte de cult, multe dintre ele cu valoare de patrimoniu. În curtea mănăstirii se află o plantaţie de duzi, datând din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), declarată monument istoric.