PARÂNG, Munţii ~, masiv muntos în partea central-vestică a Carpaţilor Meridionali, extins pe o mare suprafaţă (peste 1 000 km2; lăţimea maximă: 70 km), între aliniamentul văii râului Latoriţa (la Nord Est), curmătura Olteţului (la Est), prin care se leagă de M-ţii Căpăţânii, râul Olteţ (la Est), Jiu de Est şi Jiu (la Nord Vest şi Vest), Subcarpaţii Olteniei (la Sud) şi M-ţii Şureanu şi M-ţii Latoriţei (la Nord şi Nord Est). Alcătuit din roci cristalino-mezozoice (micaşisturi, amfibolite, gabrouri, calcare cristaline, cuarţite, şisturi gnaisice, şisturi cloritoase, filitoase şi grafitoase) cu intruziuni granitice în Sud Vest şi formaţiuni marno-calcaroase (cretacice) în Vest şi Sud. Mare nod orohidrografic a cărui culme principală, extinsă pe direcţie Est-Vest, cu altitudini de 1 900–2 200 m, este dominată de numeroase vârfuri, delimitate de versante abrupte, acoperite cu grohotişuri: Parângu Mare sau Mândra, 2 519 m (altitudinea maximă a masivului), Mohoru, 2 337 m, Păpuşa, 2 136 m, Parângu Mic, 2 074 m ş.a.
Relief de tip alpin, cu trei platforme de eroziune, etajate la diferite altitudini (platformele Gornoviţa la 700–900 m, Râu Şes la 1 100–1 600 m şi Borăscu la 1 800–2 200 m altitudine). Frecvente urme ale glaciaţiei cuaternare, reprezentate prin căldări şi lacuri glaciare (Gâlcescu, Slăveiu, Mija, Pasărea, Zăvoelele), custuri şi morene glaciare (în bazinele superioare ale râurilor Jieţ, Lotru, Latoriţa, Gilort). Formaţiunile calcaroase, extinse pe bordura sa sudică, au permis apariţia şi dezvoltarea unui spectaculos relief carstic (Cheile Olteţului şi ale Pârâului Galben, Peştera Muierilor ş.a.). Climă montană, cu temperaturi medii anuale de 0°C pe crestele înalte şi 3–4°C la altitudini mijlocii, cu precipitaţii abundente (1 200–1 400 mm anual) şi vânturi predominante dinspre Vest. Pajişti alpine şi vegetaţie subalpină. Versantele sunt acoperite, până la 1 600–1 800 m altitudine, cu păduri de fag, carpen, brad şi molid. Rezervaţia botanică Parângu Mic adăposteşte, printre altele, o raritate floristică (Potentilla haynaldiana). Masivul Parâng este străbătut, de la Sud la Nord, de şoseaua Transalpină, în lungime totală de 150 km, care pleacă din municipiul Târgu Jiu, trece prin oraşul Novaci, prin staţiunea climaterică Rânca, pe la obârşia râului Lotru, prin pasul Urdele (2 145 m altitudine), apoi pe la barajul şi lacul de acumulare Oaşa până la municipiul Sebeş, asigurând legătura între Oltenia şi Transilvania.
Din totalul celor 148 km, 20 de km reprezintă şoseaua de creastă, care atinge punctul maxim la 2 145 m altitudine, sub vârful Urdele (2 228 m altitudine), în zona pasului Urdele, fiind şoseaua aflată la cea mai mare altitudine din România.
Sunt mai multe teorii referitoare la vechimea acestui drum montan, printre care că acesta a fost construit de legiunile romane sau de către Imperiul Habsburgic ş.a. Totuşi, se pare că acest drum transcarpatic reprezintă un traseu ancestral de transhumanţă al oierilor din Transilvania către Oltenia, pe care Guvernul român, condus de Gheorghe Tătărescu, l-a reabilitat în anii 1934-1939.
În perioada 2009-2013, şoseaua Transalpină a fost supusă unor ample lucrări de rectificare, lărgire, asfaltare, instalare a unor elemente de siguranţă (parapete, indicatoare reflectorizante, marcaje automobilistice, crearea unor rigole de preluare a apelor pluviale de pe versante) etc., fiind deschisă oficial pentru trafic la 15 august 2015.
PĂDUREA CRAIULUI, Munţii ~, culme muntoasă în partea de Nord Vest M-ţilor Apuseni, orientată Nord Vest-Sud Est, extinsă pe circa 750 km2, mărginită de valea râului Crişu Repede, respectiv de Depresiunea Vad–Borod (la Nord), de râul Crişu Negru, respectiv Depresiunea Beiuş (la Sud şi Sud Vest), de valea râul Iada (la Est) şi de Dealurile Pădurii Craiului (la Vest şi Nord Vest). Alcătuită predominant din calcare mezozoice (triasice, jurasice şi cretacice; depozitelor jurasice le sunt asociate zăcămintele de bauxită, exploatate la Roşia şi Zece Hotare) şi, marginal, din roci vulcanice neogene. Relieful se caracterizează prin creste puţin proeminente, slab individualizate, orientate haotic, în toate direcţiile, care, frecvent, se despletesc în largi platouri carstice. Altitudinea maximă: 1 004 m (vârful Măgura Beiuşele). Frecvenţa depozitelor calcaroase a generat dezvoltarea unui relief carstic tipic: peşterile Vadu Crişului, Meziad, Vântului, Urşilor ş.a., Cheile Crişului Repede, la Vad, şi ale Roşiei, la Căbeşti, dolinele de la Cărmăzan, Damiş, Imaşu Bătrânului etc. Important nod hidrografic. Turism.
PĂPUŞA, Culmea muntoasă ~ → Capitolul Culmi litera P.
PENTELEU, masiv muntos de formă piramidală, situat în partea de Sud Est a Carpaţilor Orientali (în Carpaţii de Curbură), între râurile Bâsca Mare (la Vest) şi Bâsca Mică (la Est), fiind principala unitate a M-ţilor Buzăului. Alcătuit din fliş paleogen, în cadrul căruia predomină formaţiunile de fliş grezos (gresia de Tarcău), cu intercalaţii de şisturi argiloase, marnoase, marno-calcaroase, fliş bituminos cu gresie de Kliwa, conglomerate. Altitudinea maximă: 1 772 m (vârful Penteleu). Defrişările îndelungate de pe culmile domoale au dus la extinderea pajiştilor montane, alcătuite predominant din păiuş roşu, care au determinat o intensă activitate pastorală. Pe vremuri, pe acest munte se ţineau nedeile sau târgurile anuale, numite popular Drăgaica, târguri care în secolul 19 au coborât în câmpie, lângă oraşul Buzău, unde se ţin şi în prezent. Pe pantele sudice ale masivului Penteleu se află rezervaţia naturală forestieră şi peisagistică „Milea-Viforâta”, extinsă pe 193 ha, pusă sub ocrotire în 1975. Rezervaţia este o pădure formată, predominant, din molizi şi brazi în amestec cu fag, cu numeroase exemplare multiseculare, de talie foarte mare (peste 40 m înălţime şi diametre de 0,80–1 m), unele depăşind 540 de ani. Pe masivul Penteleu există şi o poiană cu narcise.
PERŞANI, Munţii ~, grup de munţi în partea de Sud Vest a Carpaţilor Orientali, extinşi pe direcţie Nord-Nord Est – Sud- Sud Vest, limitând partea de Vest a Depresiunii Braşov. În extremitatea de Sud Vest vin în contact cu M-ţii Ţagla prin intermediul Depresiunii Şinca. Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliş şi aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghişului, peştera Mereşti ş.a.). În extremitatea de Nord a M-ţilor Perşani, valea râului Olt şi-a sculptat, în bazalte, frumosul şi sălbaticul defileu de la Racoş. Pantele M-ţilor Perşani sunt acoperite cu păduri de fag şi carpen, iar zonele interfluviale (unde se evidenţiază suprafaţa de eroziune Poiana Mărului) cu păşuni şi fâneţe. În cadrul lor se individualizează trei compartimente: Perşanii de Sud, cuprinşi între văile râurilor Bârsa Groşetului (la Sud) şi Hămăradia şi pasul Perşani (la Nord), cu altitudinea maximă de 1 292 m în vârful Măgura Codlei; Perşanii Centrali, situaţi între valea râului Hămăradia (la Sud) şi defileul râului Olt de la Racoş (în Nord), în interiorul celui de-al doilea mare cot al Oltului, cu altitudinea maximă de 1 004 m în vârful Cetăţii. Sunt străbătuţi de o şosea modernizată (Măieruş–Rupea) care leagă Depresiunea Braşov cu Podişul Transilvaniei, traversând Pădurea Bogata (declarată rezervaţie forestieră); Perşanii de Nord, extinşi la Nord de valea râului Olt, până la contactul cu M-ţii Harghita, cu altitudinea maximă de 1 002 m în vârful Dugău.
PIATRA CLOŞANI, masiv muntos în partea de Nord Est a M-ţilor Mehedinţi, între văile râurilor Motru (la Est) şi Motru Sec (la Vest), alcătuit din calcare jurasice. Altitudinea maximă: 1 421 m. Versantele sunt acoperite cu păduri de fag şi cu alun turcesc (Corylus colurna), iar spre vârf cu tufărişuri de liliac (Syringa vulgaris) şi de Genista radiata. Poiană cu narcise.
PIATRA CRAIULUI, masiv muntos în partea de Est a Carpaţilor Meridionali, situat între culoarul Bran-Rucăr (la Est), valea râului Dâmboviţa (la Vest) şi râul Bârsa (la Nord). Alcătuit din calcare jurasice. Prezintă o creastă principală ascuţită („o muche calcaroasă”, de fapt un flanc de sinclinal suspendat), orientată Nord Est-Sud Vest, lungă de circa 25 km, delimitată de abrupturi, precum şi o serie de culmi joase, aflate de o parte şi alta a crestei principale, formate din roci calcaroase sau greso-conglomeratice. Altitudinea maximă: 2 238 m (vârful La Om sau Piscul Baciului). Numeroase forme carstice (peşteri, chei, doline, lapiezuri etc.) şi o mare suprafaţă de grohotiş pe latura de Est şi nenumărate vârfuri ascuţite (La Om, Ţimbalu Mic – 2 198 m, Vârfu Ascuţit, 2 133 m, Turnu – 1 923 m ş.a.), forme curioase rezultate în urma acţiunii de eroziune (hornurile Grindului şi Ighişului, trene deluvio-proluviale, ca de exemplu Marele grohotiş) şi o suită de trepte numite „brâie” sau „poliţe” structurale, răspândite pe latura de Nord Vest.
În cadrul masivului Piatra Craiului se află o rezervaţie naturală complexă, floristică şi faunistică (14 800 ha), care cuprinde bogate, variate şi interesante specii de plante şi animale, multe dintre ele ocrotite de lege. Această rezervaţie adăposteşte 53 de specii endemice de plante, reprezentând circa 41% din totalul endemismelor din România, printre care garofiţa Pietrii Craiului (Dianthus callizonus), care se întâlneşte numai pe stâncile calcaroase din acest masiv, apoi omagul (Aconitum moldavicum), macul galben (Papaver corona sancti-stephani), crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), flămânzica (Draba kotschyi), ochii şoricelului (Saxifraga demissa) ş.a.; tot în această rezervaţie se găsesc numeroase plante ocrotite, ca de pildă floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), iedera albă (Daphne blagayana), bulbucii de munte (Trollius europaeus), bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), tulichina (Daphne cneorum) ş.a., relicte glaciare (Ligularia sibirica) şi alte plante rare (Bucegia romanica, Grimaldia rupestris ş.a.). Fauna este reprezentată prin cocoşul de munte (Tetrao urogallus), râsul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), capra neagră (Rupicapra rupicapra), declarată monument al naturii, corbul (Corvus corax), acvila de stâncă (Aquila chrysaetus), vipera (Vipera berus) etc., multe dintre ele ocrotite de lege şi declarate monumente ale naturii. Masivul Piatra Craiului este propice pentru practicarea alpinismului. Turism intens. Pe versantul de Sud al vârfului Piatra Mică, în Poiana Curmăturii, la 1 470 m altitudine, se află Cabana Curmătura (30 de locuri), cu funcţionare permanentă.
PIATRA MARE, masiv muntos, cu marginile abrupte (sinclinal suspendat), situat în partea de Sud Vest a Carpaţilor Orientali, între râurile Timiş (la Vest) şi Gârcin (la Est), alcătuit din fliş cretacic la bază şi calcare jurasice în partea superioară. Altitudinea maximă: 1 843 m (vârful Piatra Mare). Fenomene carstice (lapiezuri, rupturi de pantă, peşteri, doline, cheile „Şapte Scări”, cascada „Tamina” etc.), abrupturi. Turism. Piste de schi. Cabană (1 630 m altitudine).
PIETRIŞ, masiv de mici dimensiuni, situat la marginea de Vest a Perşanilor Centrali, alcătuit din argile, gresii, nisipuri şi conglomerate. Altitudinea maximă: 839 m. Acoperit cu păduri de carpen în amestec cu fag.
PLOPIŞ, Munţii ~, culme muntoasă în partea de Nord Vest a M-ţilor Apuseni, extinsă pe direcţie Nord Vest-Sud Est, între aliniamentul văilor Crişu Repede–Valea Fânaţelor (la Sud şi Vest) şi râul Barcău (la Nord şi Est), cu altitudini mici, care scad de la 900 m (în Est) la circa 500 m (în Vest). Altitudinea maximă: 918 m (vârful Măgura Mare). Alcătuită din roci cristaline şi iviri de calcare triasice şi cretacice (pe latura de Sud). Parţial împădurită. Zăcăminte de lignit, exploatabile la Derna, Borumlaca, Voivozi, Vărzari din judeţul Bihor şi la Ip, Zăuan din judeţul Sălaj. M-ţii Plopiş sunt cunoscuţi şi sub denumirile de Muntele Şes sau Muntele Răz.
PODU CALULUI, masiv muntos în M-ţii Buzăului, extins sub forma unei culmi prelungi, pe direcţie Nord Vest-Sud Est, între văile râurilor Buzău (la Vest) şi Bâsca Mare (la Est şi Sud), respectiv, între M-ţii Penteleu (la Est), M-ţii Siriu (la Vest) şi Culmea Ivăneţu (la Sud-Sud Est). Alcătuit din fliş grezos cu intercalaţii şistoase, fliş bituminos cu gresie de Kliwa şi conglomerate. Împărţit de văi în trei culmi: Bota (în Nord), Tehărău (în partea centrală) şi Podu Calului (în Sud). Altitudinea maximă: 1 439 m (vârful Podu Calului).
POIANA RUSCĂI, masiv muntos în partea de Nord Est a M-ţilor Banatului (Carpaţii Occidentali), cuprins între Culoarul Mureşului (la Nord), Depresiunile Hunedoara şi Haţeg (la Est şi Sud Est), Culoarul Bistrei (la Sud) şi valea râului Timiş (la Vest). Este constituit din şisturi cristaline (predominante) şi petice de calcare şi dolomite cristaline. Prezintă un relief de culmi domoale, larg ondulate şi nivelate, cu aspect de platouri, fragmentate de văi înguste sub formă de chei. Are o culme principală, mai înaltă, orientată Sud Vest-Nord Est, din care se desprind altele secundare. Altitudinea maximă: 1 374 m (vârful Padeş). Exploatări de minereu de fier (Ghelari, Teliucu Inferior), de minereuri complexe (Muncelu Mic, Boiţa) şi de marmură (Ruschiţa). Masivul Poiana Ruscăi este acoperit, în mare parte, cu păduri de amestec (fag cu conifere), păduri de fag şi păduri de gorun şi cer (la altitudini mai mici), care alternează cu poieni alcătuite din vegetaţie secundară de pajişte. Pantele joase şi poalele M-ţilor Poiana Ruscăi sunt ocupate de numeroase aşezări omeneşti de dimensiuni mici, afectate în prezent de un intens fenomen de depopulare. Partea de Est a M-ţilor Poiana Ruscăi, cu specific etnografic propriu, este cunoscută sub numele de „Ţinutul Pădurenilor”.
POP IVAN, masiv muntos în partea de Nord Vest a M-ţilor Maramureş, situat între râurile Repedea (la Est), Ruscova (la Sud), Vişeu (la Sud Vest), Bistra (la Vest) şi graniţa cu Ucraina (la Nord). Alcătuit din şisturi cristaline (micaşisturi şi paragnaisuri), din gresii şi argile marnoase. Altitudinea maximă: 1 937 m.
POSTĂVARU, masiv muntos în partea de Sud Vest a Carpaţilor Orientali, în grupa M-ţilor Bârsei, situat între văile râurilor Ghimbăşel şi Timiş, în vecinătatea de Sud a municipiului Braşov (12 km). Alcătuit din calcare jurasice, conglomerate şi marne. Frecvente fenomene carstice şi abrupturi dezvoltate pe calcare. Altitudinea maximă: 1 802 m (vârful Postăvaru). Importantă bază turistică şi a sporturilor de iarnă: cabane, teleferic (din Poiana Braşov), pârtii de schii. Releu de televiziune. Cunoscut şi sub denumirea de Cristianu Mare.
PRELUCA, culme muntoasă, cu aspect insular, situată în partea de Nord a Podişului Someşan → capitolul Culmi, litera P.
PRICOPAN, culme muntoasă secundară în partea de Nord Vest a M-ţilor Măcin → capitolul Culmi, litera P.
PRISNEL, culme muntoasă în partea de Nord a Podişului Someşan → capitolul Culmi, litera P.
PUCIOSU, masiv vulcanic, de mici dimensiuni (de fapt, un con vulcanic stins, bine conservat), situat în extremitatea de Sud Est a M-ţilor Harghita (Carpaţii Orientali), situat pe stânga văii râului Olt, în zona defileului de la Tuşnad, format din andezite şi piroclastite. Altitudinea maximă: 1 301 m. În craterul de explozie al conului se află cantonat lacul Sfânta Ana (singurul lac vulcanic din România), iar la circa un km Nord Est de acesta se extinde tinovul Mohoş sau „Lacul cu muşchi” (40 ha), un fost lac, în prezent colmatat. Masivul Puciosu este acoperit cu păduri de molid, brad, pin şi fag. Cunoscut şi sub numele de Ciomatu Mare sau Ciumatu Mare. Rezervaţie naturală complexă, speologică, floristică şi faunistică, în cadrul căreia se află cinci peşteri cu o atmosferă interioară puternic încărcată cu hidrogen sulfurat şi dioxid de carbon. Rezervaţia adăposteşte numeroase şi variate specii floristice de mlaştină, printre care şi unele rarităţi floristice. Zonă turistică.