Munţi (P)

PARÂNG, Munţii ~, masiv muntos în partea central-vestică a Carpaţilor Meridionali, extins pe o mare supr. (peste 1 000 km2; lăţimea max.: 70 km), între  aliniamentul văii Latoriţa (la NE), curmătura Olteţului (la E), prin care se leagă de M-ţii Căpăţânii, râul Olteţ (la E), Jiu de Est şi Jiu (la NV şi V), Subcarpaţii Olteniei (la S) şi M-ţii Şureanu şi M-ţii Latoriţei (la N şi NE). Alcătuit din roci cristalino-mezozoice (micaşisturi, amfibolite, gabrouri, calcare cristaline, cuarţite, şisturi gnaisice, şisturi cloritoase, filitoase şi grafitoase) cu intruziuni granitice în SV şi formaţiuni marno-calcaroase (cretacice) în V şi S. Mare nod orohidrografic a cărui culme principală, extinsă pe direcţie E-V, cu alt. de 1 900–2 200 m, este dominată de numeroase vârfuri, delimitate de versanţi abrupţi, acoperiţi cu grohotişuri: Parângu Mare sau Mândra, 2 519 m (alt. max. a masivului), Mohoru, 2 337 m, Păpuşa, 2 136 m, Parâng, 2 074 m ş.a. Relief de tip alpin, cu trei platforme de eroziune, etajate la diferite alt. (platformele Gornoviţa la 700–900 m, Râu Şes la 1 100–1 600 m şi Borăscu la 1 800–2 200 m alt.). Frecvente urme ale glaciaţiunii cuaternare, reprezentate prin căldări şi lacuri glaciare (Gâlcescu, Slăveiu, Mija, Pasărea, Zăvoelele), custuri şi morene glaciare (în bazinele superioare ale Jieţului, Lotrului, Latoriţei, Gilortului). Formaţiunile calcaroase, extinse pe bordura sa sudică, au permis apariţia şi dezvoltarea unui spectaculos relief carstic (Cheile Olteţului şi ale Pârâului Galben, Peştera Muierilor ş.a.). Climă montană, cu temp. medii anuale de 0°C pe crestele înalte şi 3–4°C la alt. mijlocii, cu precipitaţii abundente (1 200–1 400 mm anual) şi vânturi predominante dinspre V. Pajişti alpine şi vegetaţie subalpină. Versanţii sunt acoperiţi, până la 1 600– 1 800 m alt., cu păduri de fag, carpen, brad şi molid. Rezervaţia botanică Parângu Mic adăposteşte, printre altele, o raritate floristică (Potentilla haynaldiana). Masivul Parâng este străbătut, de la S la N, de şoseaua Novaci–Rânca, prin pasul Urdele (1 950 m alt.), apoi pe la obârşia Lotrului şi Oaşa până la Sebeş, asigurând legătura între Oltenia şi Transilvania. Greu accesibilă. Turism.

PĂDUREA CRAIULUI, Munţii ~, culme muntoasă în NV M-ţilor Apuseni, orientată NV-SE, extinsă pe c. 750 km2, mărginită de Valea Crişului Repede, respectiv de Depr. Vad–Borod (la N), de Crişu Negru, respectiv Depr. Beiuş (la S şi SV), de valea Iadei (la E) şi de Dealurile Pădurii Craiului (la V şi NV). Alcătuită predominant din calcare mezozoice (triasice, jurasice şi cretacice; depozitelor jurasice le sunt asociate zăcămintele de bauxită, exploatate la Roşia şi Zece Hotare) şi, marginal, din roci vulcanice neogene. Relieful se caracterizează prin creste puţin proeminente, slab individualizate, orientate haotic, în toate direcţiile, care, frecvent, se despletesc în largi platouri carstice. Alt. max.: 1 004 m (vf. Măgura Beiuşele). Frecvenţa depozitelor calcaroase a generat dezvoltarea unui relief carstic tipic: peşterile Vadu Crişului, Meziad, Vântului, Urşilor ş.a., Cheile Crişului Repede, la Vad, şi ale Roşiei, la Căbeşti, dolinele de la Cărmăzan, Damiş, Imaşu Bătrânului etc. Important nod hidrografic. Turism.

PĂPUŞA, culme muntoasă în NE Masivului Iezer (Carpaţii Meridionali), cuprinsă între cursurile superioare ale râurilor Dâmboviţa (la N şi E) şi Râu Târgului (la V), alcătuită din şisturi cristaline. Culmea Păpuşa prezintă un relief de tip alpin, cu frecvente urme ale glaciaţiunii cuaternare. Alt. max.: 2 391 m (vf. Păpuşa). Împreună cu celelalte culmi ale Masivului Iezer (Iezeru Mare, 2 462 m, Roşu, 2 473 m, Bătrâna, 2 341 m) formează o mare unitate montană, cunoscută în literatura de specialitate şi sub numele de Masivul Iezer-Păpuşa. Nod hidrografic.

PENTELEU, masiv muntos de formă piramidală, situat în SE Carpaţilor Orientali (în Carpaţii de Curbură), între râurile Bâsca Mare (la V) şi Bâsca Mică (la E), fiind pr. unitate a M-ţilor Buzăului. Alcătuit din fliş paleogen, în cadrul căruia predomină formaţiunile de fliş grezos (gresia de Tarcău), cu intercalaţii de şisturi argiloase, marnoase, marnocalcaroase, fliş bituminos cu gresie de Kliwa, conglomerate. Alt. max.: 1 772 m (vf. Penteleu). Defrişările îndelungate de pe culmile domoale au dus la extinderea pajiştilor montane, alcătuite predominant din păiuş roşu, care au determinat o intensă activitate pastorală. Pe vremuri, pe acest munte se ţineau nedeile sau târgurile anuale, numite popular Drăgaica, târguri care în sec. 19 au coborât în câmpie, lângă oraşul Buzău, unde se ţin şi în prezent. Pe pantele sudice ale masivului Penteleu se află rezervaţia naturală forestieră şi peisagistică „Milea-Viforâta”, extinsă pe 193 ha, pusă sub ocrotire în 1975. Rezervaţia este o pădure formată, predominant, din molizi şi brazi în amestec cu fag, cu numeroase exemplare multiseculare, de talie foarte mare (peste 40 m înălţime şi diametre de 0,80–1 m), unele depăşind 540 de ani. Pe masivul Penteleu există şi o poiană cu narcise.

PERŞANI, Munţii ~, grup de munţi în SV Carpaţilor Orientali, extinşi pe direcţie NNE-SSV, limitând partea de V a Depr. Braşov. În extremitatea de SV vin în contact cu M-ţii Ţagla prin intermediul Depr. Şinca. Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliş şi aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghişului, peştera Mereşti ş.a.). În extremitatea de N a M-ţilor Perşani, valea Oltului şi-a sculptat, în bazalte, frumosul şi sălbaticul defileu de la Racoş. Pantele M-ţilor Perşani sunt acoperite cu păduri de fag şi carpen, iar zonele interfluviale (unde se evidenţiază suprafaţa de eroziune Poiana Mărului) cu păşuni şi fâneţe. În cadrul lor se individualizează trei compartimente: Perşanii de Sud, cuprinşi între văile Bârsa Groşetului (la S) şi Hămăradia şi pasul Perşani (la N), cu alt. max. de 1 292 m în vf. Măgura Codlei; Perşanii Centrali, situaţi între valea Hămăradia (la S) şi defileul Oltului de la Racoş (în N), în interiorul celui de-al doilea mare cot al Oltului, cu alt. max. de 1 004 m în vf. Cetăţii. Sunt străbătuţi de o şosea modernizată (Măieruş–Rupea) care leagă Depr. Braşov cu Pod. Transilvaniei, traversând Pădurea Bogata (declarată rezervaţie forestieră); Perşanii de Nord, extinşi la N de valea Oltului, până la contactul cu M-ţii Harghita, cu alt. max. de 1 002 m în vf. Dugău.

PIATRA CLOŞANI, masiv în NE M-ţilor Mehedinţi, între văile râurilor Motru (la E) şi Motru Sec (la V), alcătuit din calcare jurasice. Alt. max.: 1 421 m. Versanţii sunt acoperiţi cu păduri de fag şi cu alun turcesc (Corylus colurna), iar spre vârf cu tufărişuri de liliac  (Syringa vulgaris) şi de Genista radiata. Poiană cu narcise.

PIATRA CRAIULUI, masiv muntos în partea de E a Carpaţilor Meridionali, situat între culoarul Bran-Rucăr (la E), valea Dâmboviţei (la V) şi râul Bârsa (la N). Alcătuit din calcare jurasice. Prezintă o creastă principală ascuţită („o muche calcaroasă”, de fapt un flanc de sinclinal suspendat), orientată NE-SV, lungă de c. 25 km, delimitată de abrupturi, precum şi o serie de culmi joase, aflate de o parte şi alta a crestei principale, formate din roci calcaroase sau greso-conglomeratice. Alt. max.: 2 238 m (vf. La Om sau Piscul Baciului). Numeroase forme carstice (peşteri, chei, doline, lapiezuri etc.) şi o mare supr. de grohotiş pe latura de E şi nenumărate vârfuri ascuţite (La Om, Ţimbalu Mic – 2 198 m, Turnu – 1 923 m ş.a.), forme curioase rezultate în urma acţiunii de eroziune (hornurile Grindului şi Ighişului, trene deluvio-proluviale, ca de exemplu Marele grohotiş) şi o suită de trepte numite „brâie” sau „poliţe”structurale, răspândite pe latura de NV. În cadrul masivului Piatra Craiului se află o rezervaţie naturală complexă, floristică şi faunistică (14 800 ha), care cuprinde bogate, variate şi interesante specii de plante şi animale, multe dintre ele ocrotite de lege. Această rezervaţie adăposteşte 53 de specii endemice de plante, reprezentând c. 41% din totalul endemismelor din România, printre care garofiţa Pietrii Craiului (Dianthus callizonus), ce se întâlneşte numai pe stâncile calcaroase din acest masiv, apoi omagul (Aconitum moldavicum), macul galben (Papaver corona sancti-stephani), crucea voinicului (Hepatica transsylvanica), flămânzica (Draba kotschyi), ochii şoricelului (Saxifraga demissa) ş.a.; tot în această rezervaţie se găsesc numeroase plante ocrotite, ca de pildă floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), iedera albă (Daphne blagayana), bulbucii de munte (Trollius europaeus), bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), tulichina (Daphne cneorum) ş.a., relicte glaciare (Ligularia sibirica) şi alte plante rare (Bucegia romanica, Grimaldia rupestris ş.a.). Fauna este reprezentată prin cocoşul de munte (Tetrao urogallus), râsul (Lynx lynx), ursul (Ursus arctos), capra neagră (Rupicapra rupicapra), corbul (Corvus corax), acvila de stâncă (Aquila chrysaetus), vipera (Vipera berus) etc., multe dintre ele ocrotite de lege şi declarate monumente ale naturii. Masivul Piatra Craiului este propice pentru practicarea alpinismului. Turism intens.

PIATRA MARE, masiv muntos, cu marginile abrupte (sinclinal suspendat), situat în partea de SV a Carpaţilor Orientali, între râurile Timiş (la V) şi Gârcin (la E), alcătuit din fliş cretacic la bază şi calcare jurasice în partea superioară. Alt. max.: 1 843 m (vf. Piatra Mare). Fenomene carstice (lapiezuri, rupturi de pantă, peşteri, doline, cheile „Şapte Scări”, cascada „Tamina” etc.), abrupturi. Turism. Piste de schi. Cabană (1 630 m alt.).

PIETRIŞ, masiv de mici dimensiuni, situat la marginea de V a Perşanilor Centrali, alcătuit din argile, gresii, nisipuri şi conglomerate. Alt. max.: 839 m. Acoperit cu păduri de fag în amestec cu carpen.

PLOPIŞ, Munţii ~, culme muntoasă în partea de NV a M-ţilor Apuseni, extinsă pe direcţie NV-SE, între aliniamentul văilor Crişu Repede–Valea Fânaţelor (la S şi V) şi râul Barcău (la N şi E), cu alt. mici, ce scad de la 800 m (în E) la c. 500 m (în V). Alt. max.: 918 m (vf. Măgura Mare). Alcătuită din roci cristaline şi iviri de calcare triasice şi cretacice (pe latura de S). Parţial împădurită. Zăcăminte de lignit, exploatabile la Derna, Borumlaca, Voivozi, Vărzari din jud. Bihor şi la Ip, Zăuan din jud. Sălaj. M-ţii Plopiş sunt cunoscuţi şi sub denumirile de Muntele Şes sau Muntele Răz.

PODU CALULUI, masiv muntos în M-ţii Buzăului, extins sub forma unei culmi prelungi, pe direcţie NV-SE, între văile râurilor Buzău (la V) şi Bâsca Mare (la E şi S), respectiv, între M-ţii Penteleu (la E), M-ţii Siriu (la V) şi Culmea Ivăneţu (la SSE). Alcătuit din fliş grezos cu intercalaţii şistoase, fliş bituminos cu gresie de Kliwa  şi conglomerate. Împărţit de văi în trei culmi: Bota (în N), Tehărău (în partea centrală) şi Podu Calului (în S). Alt. max.: 1 439 m (vf. Podu Calului).

POIANA RUSCĂI, masiv muntos în NE M-ţilor Banatului (Carpaţii Occidentali), cuprins între Culoarul Mureşului (la N), Depr. Hunedoara şi Haţeg (la E şi SE), Culoarul Bistrei (la S) şi Valea Timişului (la V). Este constituit din şisturi cristaline (predominante) şi petice de calcare şi dolomite cristaline. Prezintă un relief de culmi domoale, larg ondulate şi nivelate, cu aspect de platouri, fragmentate de văi înguste sub formă de chei. Are o culme pr., mai înaltă, orientată SV-NE, din care se desprind altele secundare. Alt. max.: 1 374 m (vf. Padeş). Expl. de min. de fier (Ghelari, Teliucu Inferior), de min. complexe (Muncelu Mic, Boiţa) şi de marmură (Ruschiţa). Masivul Poiana Ruscăi este acoperit, în mare parte, cu păduri de amestec (fag cu conifere), păduri de fag şi păduri de gorun şi cer (la altitudini mai mici), care alternează cu poieni alcătuite din vegetaţie secundară de pajişte. Pantele joase şi poalele M-ţilor Poiana Ruscăi sunt ocupate de numeroase aşezări de dimensiuni mici, afectate în prezent de un intens fenomen de depopulare. Partea de E a M-ţilor Poiana Ruscăi, cu specific etnografic propriu, este cunoscută sub numele de „Ţinutul Pădurenilor”.

POP IVAN, masiv muntos în partea de NV a M-ţilor Maramureş, situat între râurile Repedea (la E), Ruscova (la S), Vişeu (la SV), Bistra (la V) şi graniţa cu Ucraina (la N). Alcătuit din şisturi cristaline (micaşisturi şi paragnaisuri), din gresii şi argile marnoase. Alt. max.: 1 937 m.

POSTĂVARU, masiv muntos în partea de SV a Carpaţilor Orientali, în grupa M-ţilor Bârsei, situat între văile Ghimbăşel şi Timiş, în vecinătatea de S a Braşovului (12 km). Alcătuit din calcare jurasice, conglomerate şi marne. Frecvente fenomene carstice şi abrupturi dezvoltate pe calcare. Alt. max.: 1 802 m (vf. Postăvaru). Importantă bază turistică şi a sporturilor de iarnă: cabane, teleferic (din Poiana Braşov), pârtii de schii. Releu de televiziune. Cunoscut şi sub denumirea de Cristianu Mare.

PRELUCA, culme muntoasă, cu aspect insular, situată în partea de N a Pod. Someşan, parte componentă a şirului de munţi scufundaţi („jugul intracarpatic”) care fac legătura între Carpaţii Orientali şi cei Occidentali. Extinsă pe direcţie EV, între râul Lăpuş (la S) şi aliniamentul văilor Cavnic şi Bloaja (la N), Preluca are aspectul unui deal înalt, cu abrupturi (tectono-erozive) accentuate spre N, cu o culme largă, teşită ca o platformă. Este alcătuită din şisturi cristaline în care râurile Lăpuş şi Cavnic au săpat defilee epigenetice. Alt. max.: 810 m (vf. Florii). Acoperită cu păduri de fag şi gorun în proporţie de peste 85% din supr. sa totală care este de 107 km2.

PRICOPAN, culme muntoasă secundară în NV M-ţilor Măcin, extinsă pe direcţie NV-SE, la N şi NE de oraşul Măcin. Alcătuită din granite, granodiorite, bazalte şi calcare triasice. Active procese de dezagregare a rocilor. Alt. max.: 370 m (vf. Pricopan). Expl. de granit.

PRISNEL, culme muntoasă în partea de N a Pod. Someşan, parte componentă a şirului de munţi scufundaţi („jugul intracarpatic”) care fac legătura între Carpaţii Orientali şi cei Occidentali. Extinsă pe direcţie NNE-SSV, în prelungirea de NE a M-ţilor Meseş, în interiorul marelui meandru făcut de Someş în zona oraşului Jibou, Prisnel are aspectul unui deal înalt, cu povârnişuri abrupte şi cu o culme largă, teşită ca o platformă. Este alcătuită din şisturi cristaline şi petice de calcar. Alt. max.: 651 m (vf. Prisnel). Acoperită cu păduri de carpen şi gorun.

PUCIOSU, masiv vulcanic, de mici dimensiuni (de fapt, un con vulcanic stins, bine conservat), situat în extremitatea de SE a M-ţilor Harghita (Carpaţii Orientali), pe stg. Văii Oltului, în zona defileului de la Tuşnad, format din andezite şi piroclastite. Alt. max.: 1 301 m. În craterul de explozie al conului se află cantonat lacul Sfânta Ana (singurul lac vulcanic din România), iar la c. 1 km NE de acesta se extinde tinovul Mohoş sau „Lacul cu muşchi” (40 ha), un fost lac, în prezent colmatat. Masivul Puciosu este acoperit cu păduri de molid, brad, pin şi fag. Cunoscut şi sub numele de Ciomatu sau Ciumatu Mare. Rezervaţie naturală complexă, speologică, floristică şi faunistică, în cadrul căreia se află cinci peşteri cu o atmosferă interioară puternic încărcată cu hidrogen sulfurat şi dioxid de carbon. Rezervaţia adăposteşte numeroase şi variate specii de mlaştină, printre care şi unele rarităţi floristice. Zonă turistică.