Mănăstirea Ţigănesti

Situatã în arealul comunei Ciolpani din judeţul Ilfov, pe o peninsulã înconjuratã de apele lacului Maicilor, în interiorul pãdurii Ciolpani (un rest la vestiţilor Codrii ai Vlãsiei), la 35 km Nord de municipiul Bucureşti, mănăstirea Ţigãneşti adãposteşte 130 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia mãicuţei Eufimia Popa. Iniţial, acest lãcaş de cult a fost întemeiat ca schit  la mijlocul secolului 17 de câţiva cãlugãri români veniţi de la mânãstirea “Sfânta Ana” de pe Muntele  Athos din Grecia care au construit o bisericã din lemn.  Aşezarea monahalã apare menţionatã documentar pentru prima oarã în iulie 1780 într-un act de danie  semnat de boierul Matei Ţigãnescu şi verişoara lui, Paraschiva Cãplescu, iar sub numele de Ţigãneşti mânãstirea este consemnatã în hrisoavele anilor 1793, 1813, 1824 etc. La 5 iunie 1805, cãlugãrii de la acest schit au fost transferaţi la mânãstirea Cãldãruşani, în locul lor fiind aduse mai multe cãlugãriţe de la Schitul Turbaţi din Siliştea Snagovului şi de la Schitul Maicilor din Bucureşti.  Biserica actualã, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost ziditã în anii 1799-1812 cu ajutorul material al banului Radu Golescu şi al logofãtului Gheorghe Florescu şi prin osârdia arhimandritului Dositei. Biserica prezintã o turlã mare, octogonalã, aşezatã deasupra naosului, luminatã de patru ferestre înalte şi înguste, şi o turlã mai micã pe pronaos, tot octogonalã, dar fãrã ferestre. Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrãviţi în alb şi prezintã la partea superioarã, de jur-împrejur, aproape de cornişã, 20 de medalioane de formã rotundã în care sunt pictate portretele mai multor sfinţi executate la jumãtatea secolului 19 de pictorul Gheorghe Rãducanu. În faţa uşii de la intrarea în pronaos, prevãzutã cu un ancadrament  cu motive florale, existã un mic pridvor deschis. Picturile murale interioare au fost executate în stil neobizantin, în anul 1853, de cãtre egumenul Eftimie. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost supusã unor lucrãri de restaurare în anii 1880, 1895, 1911, 1977-1984 când s-au executat şi consolidãri ale bisericii. Biserica a fost repictatã la interior de Dimitrie Belizarie în 1929 şi apoi de Gheorghe Trãsculescu şi Valeria Musceleanu în anii 1985-1986.  În cimitirul mãnãstirii existã o bisericã micã, închinatã “Sfintei Treimi”, construitã în 1817 de logofãtul Nicolae Botcoveanu şi pictatã în 1880 de Anton Serafim. În acest cimitir se aflã mai multe monumente funerare, de mare valoare artisticã, printre care se remarcã cel al familiei Diamandescu, realizat în 1889 de sculptorul Carol Storck. Cele 67 de chilii, casa stareţei şi trapeza au fost construite în 1920. Clãdirea muzeului, construitã în 1848, a fost iniţial destinatã unui orfelinat, apoi a funcţionat ca şcoalã, arhondaric (casã pentru pelerini) şi din 1989 amenajatã ca muzeu de artã veche bisericeascã. Din anul 1923, la mănăstirea Ţigãneşti se confecţioneazã covoare, veşminte preoţeşti, broderii liturgice ş.a. Intrarea în incinta mãnãstirii Ţigãneşti se face printr-o poartã masivã, amplasatã sub Turnul-clopotniţã,  – turn care are formã patratã şi are instalat la partea superioarã un ceas adus din Germania şi instalat în 1911.