Predeal

Date generale

Oraşul Predeal se află în partea centrală a României, în judeţul Braşov, situat într-o regiune de munţi scunzi, numitã Clăbucetele Predealului, strãjuitã de o serie de masive muntoase înalte (Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Munţii Baiului). Aflat la obârşia râului Prahova şi pe cursul superior al râului Timiş, în zona pasului Predeal, pe cumpãna de ape dintre vãile râurilor Prahova şi Timiş, la intersecţia paralelei de 45º31’ latitudine nordicã cu meridianul de 25º34’ longitudine esticã, Predeal este oraşul situat la cea mai mare altitudine din ţarã (1 020-1 060 m). Din punct de vedere demografic, Predeal face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 261 locuitori (la 1 ianurie 2015), din care 2 531 de sex masculin şi 2 730 de sex feminin. Din punct de vedere etnic, la recensãmântul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul de 4 755 locuitori, 4 309 de persoane erau români (90,62%), iar restul de 446 locuitori (9,38%) aparţineau altor etnii (maghiari, rromi, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, din cei 4 755 locuitori, 4 132  de suflete erau ortodocşi (86,89%), iar restul de 623 locuitori (13,11%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, reformaţi, greco-catolici, penticostali, evanghelici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei (5 261 locuiori, la 1 ianuarie 2015) la suprafaţa oraşului în intravilan (12,7 km2) rezultã o densitate de 414 locuitori pe kmp. Oraşul Predeal dispune de o staţie de cale feratã, pe linia BucureştiPloieşti – Predeal – Braşov, inauguratã la 10 iunie 1879, cu o garã nouã, construitã în 1969, aflatã la 25 km Sud de municipiul Braşov şi la 147 km Nord de capitala ţãrii (municipiul Bucureşti). Linia de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Predeal – Braşov a fost electrificată în anii 1965-1966, fiind prima cale ferată electrificată din România. Predeal este un oraş de munte, renumit şi important centru turistic şi al sporturilor de iarnã, precum şi ca staţiune climactericã şi de odihnã cu funcţionare permanentã. Staţiunea dispune de o bazã materialã adecvatã (sanatoriu pentru boli nervoase, pe valea Râşnoavei şi la Timişu de Sus, numeroase hoteluri, vile şi case particulare etc.), precum şi de posibilitãţi de practicare a sporturilor de iarnã şi de efectuare a unor excursii (în perioada estivalã) la cabanele montane din apropiere, aflate la diferite altitudini: cabanele Trei Brazi (1 128 m altitudine), Clãbucet-Plecare (1 456 m, rãmasã în ruinã dupã incendiul din septembire 1999), Clãbucet-Sosire (1 050 m), Gârbova (1 350 m), Susai (1 350 m), Piatra Mare (1 630 m), Poiana Secuilor (1 070 m), Timiş (770 m), Cerbul (900 m), complexul turistic Pârâul Rece (960 m) ş.a. Din localitatea componentã Timişu de Jos se poate ajunge (în circa o orã) la Canionul “Şapte Scãri” (vezi Şapte Scãri). Cele peste zece pârtii de schii, de diferite lungimi şi cu diferite grade de dificultate (Cocoşul – 2 250 m lungime, Clãbucet – 2 100 m, Subteleferic – 1 200 m, Poliştoaca Fond – 2 500 m, Pârâul Rece – 520 m, Cioplea – 200 m, Gârbova – 900 m, Trei Brazi – 300 m ş.a.) asigurã, în sezonul hibernal, o afluenţã mare de turişti veniţi din marile oraşe din apropiere şi mai cu seamã din Bucureşti. Pe panta de Vest a Clãbucetului Taururlui existã o pârtie de schi de 2 100 m lungime, cu dificultate medie, iluminatã electric pe timp de noapte şi cu instalaţie de producere a zãpezii artificiale, deservitã de o linie de telescaun de 1 640 m lungime şi una de teleschi (489 m lungime) care fac legatura între cabana Clãbucet-Sosire şi zona înaltã a Clãbucetului Taurului aflatã la 1 456 m altitudine (aici a existat cabana Clãbucet-Plecare care a fost avariatã de o explozie în septembrie 1999 şi rãmasã în ruinã). Climatul sãnãtos de munte, caracterizat printr-o presiune atmosfericã relativ micã (669,1 milibari pe an), aerul curat, lipsit de praf şi alergeni şi ionizarea accentuatã a atmosferei, liniştea deplinã şi peisajul odihnitor sunt doar câţiva dintre factorii naturali de curã recomandaţi pentru tratarea nevrozelor astenice, a stãrilor de surmenaj fizic şi intelectual, a celor de debilitate la copii, a unor afecţiuni endocrine ş.a. Verile la Predeal sunt rãcoroase (temperatura medie a lunii iulie este în jur de 15 grade Celsius), iar iernile sunt friguroase, cu zãpadã multã, care persistã peste 100 de zile pe an.

Istoric

Aşezarea Predeal a luat fiinţă dupã anul 1700 când în aceastã zona au fost construite câteva hanuri (Hanul de la gura râului Râşnoava, în anul 1700, cele de la gura râului Poliştoaca, în 1750, şi Hanul lui Ruja, în 1750 ş.a.), un schit cu bisericã din lemn (întemeiat în 1774 şi mistuit de un incendiu în 1788) şi un local al serviciului de poştã în 1790. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1805. În 1852, la Predeal s-a stabilit un punct de vamã (mutat de la Breaza) la graniţa dintre provinciile Transilvania şi Ţara Româneascã. În 1864, Predeal a devenit comunã ruralã (prin dezlipirea de Sinaia) care avea în componenţã satele Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Ţapului (reşedinţa comunei Predeal fiind mai întâi la Buşteni, iar din 1874 reşedinţa comunei a fost mutatã la Predeal). În 1908, Buşteni şi Poiana Ţapului s-au desprins din comuna Predeal, formând comuna Buşteni, iar la 20 mai 1920 s-a desprins şi Azuga, devenind comunã de sine stãtãtoare. Dupã 1918, Predeal s-a dezvoltat ca staţiune climactericã şi de odihnã, iar în 1952 comuna Predeal a fost trecutã în categoria oraşelor. În prezent, oraşul Predeal are în subordine administrativã 3 localitãţi componente: Pârâul Rece, Timişu de Jos şi Timişu de Sus. În 1926, la Predeal a luat fiinţã parohia ortodoxã.

Monumente

Mănăstirea Predeal (iniţial mãnãstire de cãlugãri, iar în prezent este mãnãstire de cãlugãriţe), cu biserica “Sfântul Nicolae”, construitã iniţial din lemn (sfinţitã la 20 iunie 1774) prin osârdia ieromonahului Ioanichie şi incendiatã de turci în 1788. Pe locul acelei biserici a fost ziditã o altã bisericã, cu acelaşi hram, în anii 1818-1819 prin grija şi prin strãdania stareţului Gherman. Biserica “Sfântul Nicolae”, declaratã monument istoric, pãstreazã picturi murale interioare originare, restaurate în 1976 de Iosif Vasu. În apropierea bisericii “Sfântul Nicolae”, în perioada 1835-1844 a fost construitã o biesricã mai mare, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” prin osârdia stareţului Gherman. În anii 1933-1935 au fost construite douã corpuri de chilii şi s-au spãlat picturile murale interioare, originare, ale bisericii mari. Ansamblul monahal a fost supus unor lucrãri de reparaţii în anul 1942 (dupã stricãciunile provocate de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940)  şi apoi restaurat în 1974. Mãnãstirea Predeal a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste la 28 octombrie 1959 şi reînfiinţatã în 1993 cu obşte de cãlugãriţe. Biserica mare, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” a fost repictatã integral în interior, în anii 1960-1961 de Iosif Vasu. Clopotniţa mănăstirii dateazã din 1827; biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã în perioada 1991-2002, cu picturi murale interioare executate în frescã în anii 2004-2007 de Marcel şi Daniel Codrescu, se aflã în pãrculeţul situat vizavi de gara Predeal, în apropierea clãdirii Primãriei oraşului Predeal; grupul statuar “Apãrãtorii Predealului”, realizat în bronz şi dezvelit în 1995, a fost ridicat în memoria eroilor Primului Rãzboi Mondial; bustul poetului Mihail Sãulescu, realizat în bronz de sculptorul Oscar Han, este plasat pe un piedestal din beton mozaicat, sub formã de prismã; Clãdirea vãmii (secolul 19). În localitatea componentã Timişu de Jos se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Pantelimon şi mãnãstirea romano-catolicã (de maici) “Congregaţia lui Iisus”, cu biserica “Sfânta Tereza”, sfinţită în anul 1926. În perimetrul oraşului Predeal se aflã cascada Tamina, accesibilã din gara feroviarã din localitatea componentã Timişu de Jos ( Tamina, Cascada ~ ).