Predeal

Date generale

Oraşul Predeal se află în partea centrală a României, în provincia istorică Muntenia, la graniţa cu provincia istorică Transilvania, în zona de Sud Est a judeţului Braşov, într-o regiune de munţi scunzi, numitã Clăbucetele Predealului, strãjuitã de o serie de masive muntoase înalte (Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Munţii Baiului), la 26 km Sud de municipiul Braşov. Aflat la obârşia râului Prahova şi pe cursul superior al râului Timiş, în zona pasului Predeal, pe cumpãna de ape dintre vãile râurilor Prahova şi Timiş, la intersecţia paralelei de 45º31’38’’ latitudine nordicã cu meridianul de 25º34’24’’ longitudine esticã, Predeal este oraşul situat la cea mai mare altitudine din ţarã (1 030-1 107 m). Din punct de vedere demografic, Predeal face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 4 966 loc. (1 ian. 2019), din care 2 394 loc. de sex masc. şi 2 572 de sex fem. Supr.: 57,1 km2, din care 14,7 km2 în intravilan; densitatea: 338 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 755 loc., 4 309 de persoane erau români (90,6%), 62 maghiari (1,3%) şi 384 loc. (8,1%) aparţineau altor etnii (rromi, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 132 ortodocşi (86,9%), 181 romano-catolici (3,8%) şi 442 loc. (9,3%) aparţineau altor confesiuni (reformaţi, evanghelişti, greco-catolici, penticostali, luterani, Martorii lui Iehova, adeventişti de ziua a şaptea, unitarieni, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Predeal dispune de o staţie de cale feratã, pe linia BucureştiPloieşti – Câmpina – Sinaia – Buşteni – Predeal – Braşov, inauguratã la 10 iunie 1879, cu o garã nouã, construitã în 1969, aflatã la 25 km Sud de municipiul Braşov şi la 147 km Nord de capitala ţãrii (municipiul Bucureşti). Linia de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Câmpina – Sinaia – Buşteni – Predeal – Braşov a fost electrificată în anii 1965-1966, fiind prima cale ferată electrificată din România. Predeal este un oraş de munte, renumit şi important centru turistic şi al sporturilor de iarnã, precum şi ca staţiune climactericã şi de odihnã cu funcţionare permanentã. Staţiunea Predeal dispune de o bazã materialã adecvatã, cu peste 100 de unitãţi primire turisticã, cu o capacitate de cazare de peste 3 800 de locuri (sanatoriu pentru boli nervoase, pe valea Râşnoavei şi la Timişu de Sus, numeroase restaurante, hoteluri, vile, cabane şi case particulare etc.), precum şi de posibilitãţi de practicare a sporturilor de iarnã şi de efectuare a unor excursii (în perioada estivalã) la cabanele montane din apropiere, aflate la diferite altitudini: cabanele Trei Brazi (1 128 m altitudine), Clãbucet-Plecare (1 456 m, rãmasã în ruinã dupã incendiul din septembire 1999), Clãbucet-Sosire (1 050 m), Gârbova (1 350 m), Susai (1 350 m), Piatra Mare (1 630 m), Poiana Secuilor (1 070 m), Timiş (770 m), Cerbul (900 m), complexul turistic Pârâul Rece (960 m) ş.a. Din localitatea componentã Timişu de Jos se poate ajunge (în circa o orã) la Canionul sau Cascada “Şapte Scãri” (→ Cascada “Şapte Scãri“), cascada Tamina ş.a. Cele peste zece pârtii de schii, de diferite lungimi şi cu diferite grade de dificultate (Cocoşul – 2 250 m lungime, Clãbucet – 2 100 m, Subteleferic – 1 200 m, Poliştoaca Fond – 2 500 m, Pârâul Rece – 520 m, Cioplea – 200 m, Gârbova – 900 m, Trei Brazi – 300 m ş.a.) asigurã, în sezonul hibernal, o afluenţã mare de turişti veniţi din marile oraşe din apropiere şi mai cu seamã din Bucureşti. Pe panta de Vest a Clãbucetului Taururlui existã o pârtie de schi de 2 100 m lungime, cu dificultate medie, iluminatã electric pe timp de noapte şi cu instalaţie de producere a zãpezii artificiale, deservitã de o linie de telescaun de 1 640 m lungime şi una de teleschi (489 m lungime) care fac legatura între cabana Clãbucet-Sosire şi zona înaltã a Clãbucetului Taurului aflatã la 1 456 m altitudine (aici a existat cabana Clãbucet-Plecare care a fost avariatã de o explozie în septembrie 1999 şi rãmasã în ruinã). Climatul sãnãtos de munte, caracterizat printr-o presiune atmosfericã relativ micã (669,1 milibari pe an), aerul curat, lipsit de praf şi alergeni şi ionizarea accentuatã a atmosferei, liniştea deplinã şi peisajul odihnitor sunt doar câţiva dintre factorii naturali de curã recomandaţi pentru tratarea nevrozelor astenice, a stãrilor de surmenaj fizic şi intelectual, a celor de debilitate la copii, a unor afecţiuni endocrine ş.a. Verile la Predeal sunt rãcoroase (temperatura medie a lunii iulie este în jur de 15º C), iar iernile sunt friguroase, cu zãpadã multã, care persistã peste 100 de zile pe an.

Istoric

În arealul actual al oraşului Predeal a fost descoperit un depozit de bronzuri, datând din perioada 1200-800 î.Hr., alcãtuit din 26 de topoare din bronz. Aşezarea Predeal a luat fiinţă dupã anul 1700, când în aceastã zonã au început sã se stabileascã numeroşi scutelnici veniţi de pe lângã mãnãstirea Sinaia, care şi-au construit locuinţe, câteva hanuri (Hanul de la gura râului Râşnoava, construit în anul 1700, cel de la gura râului Poliştoaca, în 1750, şi Hanul lui Ruja, în 1750 ş.a.), un schit cu bisericã din lemn (întemeiat în 1774 şi mistuit de un incendiu în 1788) şi un local al serviciului de poştã în 1790. Scutelnicii erau unii ţãrani scutiţi de plata birului domnesc în schimbul unor obligaţii suplimentare (de obicei militare) faţã de domnitor sau faţã de stãpânii de moşii. Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1805. În 1852, la Predeal s-a stabilit un punct de frontierã şi de vamã (mutat de la Breaza) la graniţa dintre provinciile istorice Ţara Româneascã şi Transilvania, care a funcţionat ca punct de frontierã şi de vamã şi între Regatul României şi Imperiul Austro-Ungar pânã la 1 dec. 1918. Pânã în 1864, satul Predeal a fãcut parte din comuna Podu Neagului, care includea toate satele de pe Valea superioarã a râului Prahova, dupã care a devenit comunã ruralã (prin dezlipirea de Sinaia), care avea în componenţã satele Predeal, Azuga, Buşteni şi Poiana Ţapului (reşedinţa comunei Predeal fiind mai întâi la Buşteni, apoi la Azuga, iar din 1874 reşedinţa comunei a fost mutatã la Predeal). În anul 1882 a avut loc o importantã acţiune de împroprietãrire cu terenuri, fapt ce a determinat creşterea numãrului de gospodãrii. În 1908, satele Buşteni şi Poiana Ţapului s-au desprins din comuna Predeal, formând comuna Buşteni, iar la 20 mai 1920 s-a desprins şi Azuga, devenind comunã de sine stãtãtoare. Dupã 1918, Predeal s-a dezvoltat ca staţiune climactericã şi de odihnã, iar în 1952 comuna Predeal a fost trecutã în categoria oraşelor. În prezent, oraşul Predeal are în subordine administrativã 3 localitãţi componente: Pârâul Rece, Timişu de Jos şi Timişu de Sus. În 1926, la Predeal a luat fiinţã parohia ortodoxã.

Monumente

Mănăstirea Predeal (→ Mãnãstirea Predeal); biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, aflatã în pãrculeţul situat vizavi de gara Predeal, în apropierea clãdirii Primãriei oraşului Predeal, a fost construitã în perioada 1991-2002 şi pictatã în frescã, în anii 2004-2007, de Marcel şi Daniel Codrescu; grupul statuar “Apãrãtorii Predealului”, realizat în bronz, în anul 1934, de cãtre sculptorul Constantin Baraschi, plasat pe un soclu din marmurã, şi amplasat iniţial în Parcul Central şi relocat lângã clãdirea Gãrii feroviare şi dezvelit în 1995, a fost ridicat în memoria eroilor Primului Rãzboi Mondial; bustul poetului Mihail Sãulescu, realizat în bronz de sculptorul Oscar Han, este plasat pe un piedestal din beton mozaicat, sub formã de prismã şi dezvelit la 5 sept. 1930; Clãdirea vãmii (secolul 19). În localitatea componentã Timişu de Sus se aflã biserica din lemn cu hramul “Sfântul Pantelimon şi mãnãstirea romano-catolicã (de maici) “Congregaţia lui Iisus”, cu biserica “Sfânta Tereza”, sfinţită în anul 1926. În perimetrul oraşului Predeal se aflã cascada Tamina, accesibilã din gara feroviarã din localitatea componentã Timişu de Jos ( Tamina, Cascada ~ ) şi Canionul “Şapte Scãri” (→ Cascada “Şapte Scãri”).