Vârfuri (O)

OBÂRŞIA, Vârful Obârşiei, vârf în M-ţii Oaş, constituind alt. max. a acestora (869 m).

OCOLAŞU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1 907 m). Prezintă pereţi abrupţi, sub forma unor coloane.

OCOLAŞU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la SE de vf. Ocolaşu Mare. Alt.: 1 712 m.

OMU, cel mai înalt vârf din M-ţii Bucegi (Carpaţii Meridionali). Alt.: 2 505 m. Alcătuit din fliş cretacic (gresii şi conglomerate). Face parte din Parcul Natural Bucegi, în arealul lui remarcându-se circurile şi văile glaciare (Gaura, Ţigăneşti, Mălăeşti, Moraru, Cerbu), care au o desfăşurare radiară în jurul vârfului, precum şi numeroase elemente floristice specifice munţilor înalţi: garofiţa (Dianthus tenuifolius), cuiucuşoara (Alyssum repens), sparceta (Onobrychis transsylvanica), floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), declarată monument al naturii. Pe vf. O. se află o cabană turistică (inaugurată la 3 sept. 1888, cea mai veche din ţară) şi o staţie meteorologică. Primele observaţii meteorologice la această staţie au fost efectuate de către cabanierul Ion Stănilă (între 1927 şi 1937) care consemna zilnic datele meteorologice într-un registru, iar în 1937 Institutul Meteorologic din Bucureşti a înfiinţat la această cabană un birou special cu trei observatori care transmiteau prin radio, din oră în oră, datele meteorologice. În 1962 a fost construită o staţie proprie cu toate dotările moderne necesare transmiterii datelor meteorologice. Important obiectiv turistic către care converg mai multe trasee marcate care vin dinspre Valea Prahovei (Sinaia, Buşteni), Valea Ialomiţei (Hotel Peştera) şi com. Bran.

OMU, cel mai înalt vârf din M-ţii Suhard (Carpaţii Orientali). Alt.: 1 932 m. Alcătuit din şisturi cristaline (filite, şisturi sericitocloritoase).

OUŞORU, vârf în SE M-ţilor Suhard, care domină, spre S, Depr. Dornelor cu un abrupt de 500–600 m înălţime. Alt.: 1 639 m.