Vârfuri (O)

OBÂRŞIA, Vârful Obârşiei, vârf în M-ţii Oaş, constituind alt. max. a acestora (869 m).

OCOLAŞU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1 907 m), care apare în relief sub forma unui bloc uriaş, constituit din stânci masive, cu pereţii abrupţi, cu aspect de coloane (turnuri), separate, pe alocuri, de fisuri adânci, rezultate în urma acţiunii îndelungate a agenţilor climaterici (ploi, zăpezi, şiroiri pluviale, îngheţ-dezgheţ ş.a.). Alcătuirea geologică a acestui vârf (conglomerate calcaroase, marno-calcare, gresii ş.a.) îi imprimă acestuia o înfăţişare ruiniformă, dar spectaculoasă, de un farmec deosebit. In anul 1998, perimetrul din jurul acestui vârf, extins pe o suprafaţă de circa 186 ha, a fost declarat Rezervaţie ştiinţifică, inclusă în cadrul Parcului Naţional Ceahlău, în care sunt ocrotite peste 1 100 de specii floristice şi circa 90 de specii de păsări şi animale. Dintre plante se remarcă floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), ghinţura galbenă (Gentiana lutea), sângele-voinicului (Nigritella rubra), bulbucii de munte (Trollius europaeus) ş.a., iar dintre speciile faunustice prezente în această rezervaţie se numară capra neagră (Rupicapra rupicapra), vulturul negru, acvila de munte, şorecarul, cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ursul, râsul, lupul, pisica sălbatică ş.a. La 14 iunie 2021, unul dintre turnurile vârfului Ocolaşu Mare s-a prăbuşit din cauze naturale, blocând traseul turistic care ducea de la Izvoru Muntelui spre Poiana Maicilor – vârful Ocolaşu Mic – cabana Dochia. Geologii presupun că acest fenomen natural a fost cauzat de un trăznet puternic (urmele fulgerului care a lovit vârful sunt vizibile) ale cărui vibraţii au declanşat dislocarea acestuia, facilitat şi de procesele îndelungate de îngheţ-dezgheţ care au slăbit liantul care-l susţinea.

OCOLAŞU MIC, vârf în masivul Ceahlău, la Sud Est de vf. Ocolaşu Mare. Alt.: 1 712 m.

OMU, cel mai înalt vârf din M-ţii Bucegi (Carpaţii Meridionali). Alt.: 2 505 m. Alcătuit din fliş cretacic (gresii şi conglomerate). Face parte din Parcul Natural Bucegi, în arealul lui remarcându-se circurile şi văile glaciare (Gaura, Ţigăneşti, Mălăeşti, Moraru, Cerbu), care au o desfăşurare radiară în jurul vârfului, precum şi numeroase elemente floristice specifice munţilor înalţi: garofiţa (Dianthus tenuifolius), cuiucuşoara (Alyssum repens), sparceta (Onobrychis transsylvanica), floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), declarată monument al naturii. Pe vf. O. se află o cabană turistică (inaugurată la 3 sept. 1888, cea mai veche din ţară) şi o staţie meteorologică. Primele observaţii meteorologice la această staţie au fost efectuate de către cabanierul Ion Stănilă (între 1927 şi 1937) care consemna zilnic datele meteorologice într-un registru, iar în 1937 Institutul Meteorologic din Bucureşti a înfiinţat la această cabană un birou special cu trei observatori care transmiteau prin radio, din oră în oră, datele meteorologice. În 1962 a fost construită o staţie proprie cu toate dotările moderne necesare transmiterii datelor meteorologice. Important obiectiv turistic către care converg mai multe trasee marcate care vin dinspre Valea Prahovei (Sinaia, Buşteni), Valea Ialomiţei (Hotel Peştera) şi com. Bran.

OMU, cel mai înalt vârf din M-ţii Suhard (Carpaţii Orientali). Alt.: 1 932 m. Alcătuit din şisturi cristaline (filite, şisturi sericitocloritoase).

OUŞORU, vârf în SE M-ţilor Suhard, care domină, spre S, Depr. Dornelor cu un abrupt de 500–600 m înălţime. Alt.: 1 639 m.