Date generale
Oraşul Comarnic se află în partea central-sudică a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Nord Vest a jud. Prahova, în regiunea de contact a Subcarpaţilor Prahovei cu prelungirile sudice ale M-ţilor Baiu, extins în lunca şi pe terasele de pe stg. râului Prahova, la 500–580 m alt., la intersecţia paralelei de 45º15’04” latitudine nordică cu meridianul de 25º38’07” longitudine estică, la 51 km Nord Vest de municipiul Ploieşti. Din punct de vedere demografic, Comarnic face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 12 107 loc. (1 ian. 2019): 5 913 loc. de sex masc. şi 6 194 fem. Supr. 90 km2, din care 5 km2 în intravilan; densitatea: 2 421 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 11 970 loc., 11 652 de persoane erau români (97,3%) şi 318 loc. (2,7%) aparţineau altor etnii (maghiari, rromi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 11 620 de ortodocşi (97,1%) şi 350 loc. (2,9%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, creştini după evanghelie, penticostali, baptişti, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată (inaugurată la 1 dec. 1879), în oraşul Comarnic şi haltă de cale ferată, în localitatea componentă Posada. Exploatări de balast, de gresie, calcar şi marne (pentru ciment). Producţie de ciment (din 1884), ipsos şi var, de produse refractare pentru siderurgie, de mobilă şi cherestea, ambalaje din lemn, de băuturi răcoritoare, de articole de îmbrăcăminte, de covoare ş.a. Pomicultură (meri, peri, pruni). Centru de cusături populare. Muzeu cinegetic. Cămin cultural. Bibliotecă publică. Agroturism.
Istoric
Localitatea Comarnic apare menţionatã documentar, prima oarã, la 27 mai 1510, iar la 7 aug. 1574, domnul Ţării Româneşti, Alexandru II Mircea, consemna, într-un act emis la Bucureşti, faptul că
întărea lui Drăghici ban şi soţiei sale, Vladea, stăpânirea satelor Mărgineni, şi Filipeşti şi Cricoveni şi Breaza şi Comarnicul şi Teşila şi Secăria şi toate bălţile şi moarile… pentru că le sunt acestea, mai sus scrise, sate vechi şi drept ocine (bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar – n.a.) şi dedine” (bucată de pământ dedicată, consacrată – n.a.).
La 4 iunie 1581, domnul Ţãrii Românesti, Mihnea Turcitul,
întărea stăpânirea jupanului Udrişte banul şi jupanului Stoica postelnic şi cu feciorii lor… ca sã le fie satul Comarnic cu tot hotarul pentru că iaste a lor bătrâna şi dreapta moşie şi de baştină”,
iar în 1694, Comarnic apare consemnat ca sat component al schelei Câmpina. Într-un hrisov domnesc emis de Mihai Suţu la 21 oct. 1791 se menţionează că:
o parte din satul Comarnic… cu toţi rumânii câţi se află în sat şi cu câţi fugiţi intră în stăpânirea mănăstirii Colţea din Bucureşti”.
În 1810, Comarnic era o aşezare importantă pe drumul comercial de pe Valea Prahovei, cu 761 loc., fiind cea mai mare comună de pe Valea Prahovei. La sfârşitul sec. 19, Comarnic era o comună rurală alcătuitã din 9 sate (Comarnic, Poiana, Ghioşeşti, Podu Vârtos, Podu Neagului, Posada, Podu Lung, Podu Corbului, Secăria) cu o populaţie de 4 365 loc., iar în 1931 era alcatuită din 5 sate (Comarnic, Ghioşeşti, Podu Corbului, Poiana şi Posada). Lângă Comarnic s-au dat lupte grele (oct. 1916) între trupele române şi cele germano-austro-ungare care au încercat să străpungă (fără succes) frontul pe Valea Prahovei. Comuna Comarnic a fost declarată oraş la 17 febr. 1968 având în subordine ad-tivã 4 localităţi componente: Ghioşeşti, Podu Lung, Poiana şi Posada. Unii filologi susţin cã numele oraşului Comarnic provine de la cuvântul comun, comarnic – cuvânt pe care oierii transilvăneni îl foloseau pentru a defini o stână mică sau odaia (camera) de la stână în care aceştia păstrau caşul (cuvântul comarnic se regăseşte şi în Dicţionarul Explicativ al limbii române, Editura Academiei Socialiste România Bucureşti, 1975).,
Monumente
Biserica „Sfântul Nicolae” (30 m lungime şi 14 m lãţime) a fost construită în anii 1901-1905, pe locul uneia mai vechi şi păstrează picturi murale originare, realizate de Dimitrie Belizarie, între care figurează şi portretele regelui Carol I şi cel al reginei Elisabeta. Catapeteasma a fost donată de George Valentin Bibescu (nepotul domnului Ţãrii Românesti, Gheorghe Bibescu) şi soţia lui, Martha Bibescu; în localitatea componentă Posada se află conacul de factură romantică, zidit la mijlocul secolului 19 pentru domnitorul Gheorghe Bibescu şi extins în anul 1878 de nepotul acestuia, George Valentin Bibescu şi transformat în castel; castelul a fost incendiat în noaptea de ajun a Crăciunului (24/25 dec. 1915) de către trupele germane pentru a distruge arhiva Legislaţiei britanice care era depozitată în acest castel; în localitatea componentă Posada se mai află biserica „Sfânta Treime” a fostului schit „Lespezi”, declarată monument istoric şi de arhitectură, ctitorie din anii 1661–1675 a spătarului Pârvu Drăghici Cantacuzino şi pictată de renumitul zugrav Pârvu Mutu în 1694-1695. Biserica a fost restaurată în anii 1798 şi 1819 şi a devenit biserică de mir în 1863 când a avut loc secularizarea averilor mănăstireşti. În oraşul Comarnic există mai multe case vechi, cum sunt casele Al. Neguescu (1879), Ticu şi Iancu Comşescu (1890), Elena Dumitrecu (1895) ş.a.
