BORSAROŞ, mlaştină eutrofă situată în zona centrală a României, în Depreiunea Ciuc, la poalele de Vest ale M-ţilor Harghita şi cele de Est ale M-ţilor Ciuc, în perimetrul comunei Sâncrăieni, judeţul Harghita, pe malul stâng al râului Olt. Borsaroş este de fapt o turbărie aflată într-o zonă cu numeroase izvoare de ape minerale bogate în sodiu, calciu, magneziu şi în hidrocarbonaţi, care s-a format la sfârşitul ultimei glaciaţiuni a Cuaternarului (glaciaţiunea Würm), cu circa 100 000 de ani în urmă. La sfârşitul secolului 19, tinovul Borsaroş ocupa o suprafaţă de 15 ha, la mijlocul secolului 20 ajunsese la circa 9 ha, la începutul mileniul 3 s-a redus la 2,50 ha şi în prezent (2023) are doar un hectar. După cum se observă, mlaştina Bosaroş se află în continuă restrângere şi degradare a suprafeţei, zonele ei periferice fiind invadate de rogoz, tufişuri şi plante higrofite. În cadrul acestei mlaştini vegetează numeroase plante, printre care mesteacanul pitic (Betula nana) – relict glaciar, rogozul (Carex acutiformis), broscariţa (Potamogetum crispus), otrăţelul (Vitricularia vulgaris), mlăştiniţa (Epipactis palustris), roua-cerului (Drosera rotundifolia) – plantă carnivoră, ochii-şoricelului (Chanca piedra), salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), poroinicul (Dactylorhiza maculata), curechiul de munte (Ligularia sibirica) ş.a. Mlaştina Borsaroş a fost declarată rezervaţie naturală în anul 1939 şi arie protejată de interes naţional în urma aplicării Legii nr. 5 din 6 martie 2000 şi publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000, iar în anul 2007 a fost inclusă în reţeaua europeană de arii protejate Natura 2000.
BÜDÖS, tinov situat în zona centrală a României, în extremitatea de Sud a judeţului Harghita, în perimetrul comunei Sântimbru, judeţul Harghita, pe versantul de Est al M-ţilor Harghita, la 1 200 m altitudine, extins pe o suprafaţă de 3 ha. Büdös este de fapt o mlaştină eutrofă, bogată în substanţe nutritive, în care apar izvoare cu ape minerale sulfuroase care facilitează dezvoltarea unor specii de plante hidrofite, între care bumbăcariţa (Eryophorum vaginatum), rogozul (Carex acutiformis), creţusca sau barba-caprei (Filipendula ulmaria), mlăştiniţa (Epipactis palustris), poroinicul (Dactylorhiza maculata), salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), curechiul de munte (Ligularia sibirica) ş.a. Tinovul Büdös a fost declarat rezervaţie naturală în anul 1995 şi arie protejată de interes naţional în urma aplicării Legii nr. 5 din 6 martie 2000 şi publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000.