Mănăstirea Mãlineşti se aflã în extremitatea de Est a României, în arealul comunei Gârceni din judeţul Vaslui, la 38 km Nord Vest de municipiul Vaslui, în cadrul Episcopiei Huşilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei. Situatã pe dealul Cucului, la 600 m altitudine, într-un loc pitoresc, înconjurat de pãduri, mãnãstirea Mãlineşti adãposteşte o obşte de cãlugãri. Conform tradiţiei, prima vatrã de sihãstrie, cu o bisericã din lemn, a fost întemeiatã în a doua jumãtate a secolului 14 de cãtre Bogdan I, primul domn de sine stãtãtor al statului feudal Moldova în perioada 1359-1365. Ulterior a urmat o succesiune de biserici dintre care cea construitã din lemn de stejar în anii 1760-1762, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, pe cheltuiala judelui Oanã şi prin osârdia ieromonahului Nicodim Hudici. Biserica a fost restauratã în anii 1825-1826 (pisania a fost pusã la 30 aprilie 1826) prin strãdania lui Simion Michiu şi Irimia Marinciu şi sfinţitã în 1830 de ieromonahul Iorest. În apropierea intrãrii în aceastã bisericã se aflã o piatrã veche, reprezentând piciorul de la sfânta masã din altarul bisericii construitã de voievodul Bogdan I, pe care credincioşii au aşezat nu de mult o cruce din marmurã. În faţa catapetesmei, sprijinitã pe icoana de închinãciune a Maicii Domnului se aflã o icoanã de dimensiuni foarte mici, pictatã pe lemn, considerată de credincioşi fãcãtoare de minuni, care se presupune cã dateazã din timpul voievodului Bogdan I. Din cauza vechimii, chipul Maicii Domnului nu se vede foarte clar, profilându-se doar un oval înnegrit de trecerea timpului, dar dacã te apropii de ea şi priveşti cu atenţie în “întunericul “ lemnului se pot vedea ochii trişti ai Maicii Domnului, încercãnaţi, din care curg parcã lacrimi roşii. În aceastã icoanã, Maica Domnului nu ţine Pruncul Iisus în braţe, aşa cum apare pictatã în mai toate icoanele bizantine, ci-L ţine pe Iisus într-o palmã, rãstignit pe o cruce micuţã, iar Maica Domnului îL priveşte îndureratã, aplecându-şi uşor capul cãtre Iisus. Aceastã ipostazã este o reprezentare foarte rarã a Maicii Domnului fapt pentru care icoana a fost numitã “Tânguirea Maicii Domnului”. Conform legendei, la aceastã mănăstire ar fi poposit Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, dupã bãtãlia din 10 ianuarie 1475 cu turcii de la Podul Înalt de lângã Vaslui. Mănăstirea Mãlineşti a avut o viaţã prosperã pânã la secularizarea averilor mãnãstireşti din data de 17/29 decembrie 1863, dupã care a început degradarea treptatã, rãmânând pustie timp de aproape 60 de ani. Viaţa monahalã a fost reluatã în anul 1929 prin osârdia şi cu sprijinul material al mareşalului Constantin Presan (Prezan) care a reînfiinţat un schit de maici. Cele 10 maici care au venit de la mãnãstirea Adam din oraşul Bârlad au muncit din greu pentru reîntemeierea acestui schit. Când se aflau aproape de finalizarea tuturor lucrãrilor de construcţie şi renovare s-a instaurat regimul comunist care le-a prigonit mult timp pe mãicuţe, schitul fiind desfiinţat la 28 octombrie 1959 prin aplicarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410, schitul şi biserica rãmânând pãrãsite pânã în anul 1994 când a fost reînfiinţatã mãnãstirea. Chiliile, bucãtãria, trapeza (sala de mese) şi biserica cea nouã, cu dublu hram – “Acoperãmântul Maicii Domnului” şi “Sfânta Cuvioasã Parascheva” au fost construite în perioada 1995 – 2004 şi biserica pictatã în anul 2005, iar vechea bisericã din lemn de stejar, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost declaratã monument istoric.